Precara noastra civilizatie

Suntem saraci, dar nici bunele maniere nu ne dau afara din casa. Daca ar fi altfel, cu siguranta, tara noastra, orasele si satele noastre, intregul peisaj geografic ar arata asa cum vedem pe la altii si ne minunam, intrebandu-ne, in acelasi timp, de ce la noi nu se poate. Evident, s-ar putea, daca am face si noi ceva in acest sens, dar, din pacate, si in acest domeniu, al nivelului de civilizatie, ne multumim cu putin.

Din moment ce, in mod obisnuit, vorbim despre noi si tarile civilizate, ca doua entitati distincte, este clar ca ne asumam aceste diferente. De altfel, chiar daca n-am recunoaste, realitatea ne-ar confirma-o cu prisosinta.

De ce suntem noi, romanii, mai putin civilizati decat altii? Daca ea, civilizatia, ar fi o chestiune genetica, cu siguranta, am fi inaintea multora, dar, dupa cum se vede, este o problema mai mult de educatie, care, prin urmare, se deprinde, invatand-o, exersand-o, atat teoretic, cat si practic, pana la insusirea ei deplina.

In fond, civilizatia nu este altceva decat o forma de manifestare a omului in relatiile cu el insusi, cu semenii, si cu societatea sau colectivitatea in care traieste. Intrucat ea nu este niciun dat, si niciun dar, rezulta ca aceasta se zideste cu migala, fiecare generatie aducandu-si contributia la desavarsirea ei. Un inceput care nu se termina niciodata, dar care, in fiecare etapa a vietii, are rotundul ei si este guvernata de norme clare, aflate sub incidenta principiului a "ceea ce se cuvine si ceea ce nu se cuvine”.

A fi civilizat, in sens mai larg, nu este suficient sa fii manierat sau politicos doar in anumite circumstante, sa stii cum sa stai la masa sau cum sa tii tacamurile in mana. Notiunea in sine contine o suma mult mai mare de norme si atitudini care il definesc pe individ, ca om, in raport cu ceilalti, cu intreaga societate, gesturile, actele lui comportamentale, bune sauisi rele, contribuind, alaturi de ale celorlalti, la acea stare de bine sau de rau, care defineste microclimatul vietii de zi cu zi in care traim.

Cu toate ca noi, romanii, invocam des, in viata cotidiana, proverbiala lipsa de civilizatie a majoritatii semenilor nostri, ne implicam prea putin in efortul general care ar trebui facut pentru a ne schimba propria conditie, atat ca membrii responsabili ai cetatii, cat si ca autoritati. Pentru ca civilizatia n-a cazut din cer nici la suedezi sau norvegieni, nici la austrieci sau elvetieni, ea este produsul unei severe politici de stat de-a lungul generatiilor, ce ne-ar costa pe noi, romanii, sa procedam la fel, adica sa inventariem, pe de-o parte, ceea ce e bun comportamental in viata noastra, iar pe de alta parte ceea ce este de eliminat, adoptand masuri pentru promovarea primelor si pentru scoaterea din uz a celorlalte.

Comportamentul cu adevarat civilizat incrimineaza nu numai minciuna, furtul si hotia, care la noi in societate au camp prea liber de manifestare, ci si alte atitudini reprobabile, aparent mai putin grave, care n-au nocivitatea primelor, dar care afecteaza puternic microclimatul de viata al celor din jur, al intregii societati. Libertatea nestavilita, nici de opinia publica, dar nici de autoritati, manifestarile celor care murdaresc strada, distrug sau folosesc necorespunzator bunul public, ale celor care tulbura linistea localitatilor si a cetatenilor, vizeaza tocmai acest pachet de atitudini nesanctionate si care fac, in cea mai mare parte, diferenta dintre precara civilizatie romaneasca si avansata civilizatie occidentala. Aici este buba ce trebuie sparta, in jurul careia se invart oficialitatile, fara insa a avea curajul sa o faca, motivand ca romanul este dispus inca sa suporte cu stoicism neghiobiile semenilor lor, ale mitocanilor si prost crescutilor.

Pentru ca nici stramosii nostri, de la Vlad Tepea si Carol I incoace, n-au fost suficient de exigenti in a ne pune pe drumul cel bun al civilizatiei, acumularile de mentalitati rele, promovate generatii de-a randul, ne-au adus in situatiaiin care suntem azi, de “paria” Europei, in ciuda faptului ca romanii sunt recunoscuti pentru inteligenta lor nativa ridicata. O dovada clara a lipsei noastre de civilizatie este tocmai faptul ca societatea romaneasca de azi nu stimuleaza folosirea acesteia in interesul binelui, lasand-o sa se risipeasca in actiuni antisociale. Cazul tanarului roman care a decriptat codurile atat de pazite ale NASA este un exemplu viu in acest sens.

Suntem necivilizati pentru ca nu stim sa ne ordonam viata dupa principii ferme, care sa ne oblige la stoparea raului pe care noi insine ni-l provocam, lasand factorii perturbatorii sa curga linistiti prin vadurile nepasarii noastre. Altfel, n-am permite mitocanilor sa ne marcheze viata in asa masura incat sa fim obligati sa traim intr-un disconfort permanent: in cartier, pe strada, la locurile de agrement, oriunde ne aflam. Chiar si vecinatatea este astfel conceputa incat deranjul aproapelui sa fie, daca nu permis, cel putin tolerat de catre autoritati, la care cetateanul este nevoit sa apeleze cu rugaminti de zeci de ori pentru a anihila un focar de tulburare a linistii publice, fie ca acesta se afla in apartamentul vecinului sau in localul din apropiere. Desi, in toate tarile avansate ale Europei, muzica electronica a fost scoasa din spatiile publice si “.nghesuita” in localuri bine antifonate, la noi (cu toate ca 90 la suta din reclamatiile cetatenilor privind tulburarea linistii publice se refera la aceasta), ea inca se manifesta in libertate si pretutindeni, afectand grav microclimatul de viata, dar si gradul nostru de civilizatie.

Sunt forme comportamentale negative, venite din interiorul societatii romanesti nesalubrizate, ce atarna greu in aprecierea data de europeni Romaniei de “cea mai murdara si mai galagioasa tara” a batranului continent, lucru deloc magulitor pentru noi. Trebuie sa recunoastem, in regimul comunist situatia era mult mai buna din acest punct de vedere.

Acum, cand ne dam seama de greselile pe care le-am facut, confundand democratia cu haosul total, ar fi cazul sa ne reconsideram pozitia si sa actionam in consecinta, aplicand modelul occidental de exigente, pentru asanarea mediului de viata romanesc. Si cum civilizatia europeana se mentine prin masuri drastice, tot asa va trebui sa procedam si noi, terminand odata pentru totdeauna cu tratarea infractorilor sau a contravenientilor cu duhul blandetii, care, de fapt, duce la incurajarea repetarii actelor lor reprobabile. Cu titlu informativ pentru cetateanul indisciplinat, dar si pentru autoritati, un muc de tigara aruncat pe jos, in Vest, costa 60 de euro, iar tulburarea linistii se plateste cu 500 de euro. Sanctiunea de “avertisment”, pe care politistii nostri o impart cu atata darnicie si in stanga, si in dreapta, nu prea exista. Doar in acest fel se pot pastra curatenia, ordinea si linistea publica, se reprima cu succes comportamentele antisociale, care aduc atata rau mediului social, cetateanului, dornic de a trai in liniste si siguranta oriunde s-ar afla el.

Daca problema cresterii PIB-ului este mai greu de rezolvat in Romania, printr-un efort de vointa ce nu cere investitii materiale, societatea romaneasca ar putea, usor si in timp relativ scurt, urca pe treptele civilizatiei europene, insistand pe eliminarea proastelor obiceiuri si implementarea si promovarea cu mai mult succes a acelor norme comportamentale care sa aduca romanului un spor de confort in a-si orandui viata in tihna si siguranta.

IOAN CISMAS

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1801-Precara-noastra-civilizatie.aspx