MOARTE LUI NICOLAE BALCESCU – CA UN CRESTIN ORTODOX

Ionut TENE

Moartea lui Nicolae Balcescu se aseamana cu cea a lui Avram Iancu: eroii nationali au murit singuri, saraci, deznadajduiti si parasiti de prieteni. Grav bolnav de tuberculoza in faza finala revolutionarul democrat si nationalist exilat incearca sa intre in tara pe la Galati sa-si vada mama bolnava. Intrarea in tara ii este refuzata de autoritatile reactionare. Vasile Alecsandri vine special la Dunare sa-l vada pe Balcescu, pe care il gaseste tras la fata, foarte slab, cocosat de tuse, o fantoma a marelui patriot care ridicase masele la lupta pentru libertate in 1848. Medicii il sfatuiesc sa se stabileasca in Italia, unde clima e mult mai blanda. Trece prin Malta, Napoli si se stabileste la Palermo, in Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”, dupa cateva sicanari ale politiei. Se cazeaza la cel mai luxos hotel din Palermo pe datorie, asteptand sa-i trimita Ion Ghica o polita de la Constantinopol. Trist, deznadajduit de instaurarea dictaturii lui Napoleon al III-lea in Franta, singur si preocupat sa finalizeze opera vietii sale „Romanii supt Mihai Voievod Viteazul”, Nicolae Balcescu le scrie tuturor prietenilor din exil si tara sa vina sa stea cu el pe timpul iernii, la capataiul unui om bolnav, care isi presimtea moartea. Scrisorile de raspuns al surorilor, iubitei Luxita Florescu, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, fratii Bratianu, Golescu si alti celebri pasoptisti ajung dupa moartea revolutionarului. Toti cei apropiati isi exprimau regretul din diverse motive trecatoare si futile ca nu pot fi alaturi de el pe timpul iernii sa-i aline singuratatea si suferinta.

Nicolae Balcescu a ajuns la Palermo pe 17 octombrie 1852, la ora 9 seara, dupa o calatorie de aproape trei zile cu vasul „Ercolano”, venind de la Neapole, spune istoricul Dan Berindei. La Palermo, s-a instalat in Hotelul Alla Trinacria, de pe Via Butera, o straduta stramta aproape de port, cu vedere la mare, unde a stat peste 10 ani si marele Garibaldi. „Alla Trinacria – grande albergo con bagni”, adica „hotel mare cu baie”, numara aproape 50 de camere si era unul dintre cele mai luxoase stabilimente, lucru care infirma ipoteza ca Balcescu a murit sarac, intr-o camaruta sordida. Prietenii din tara ii trimiteau bani, dar nu suficienti.

Revolutionarul roman, bolnav de tuberculoza, dar dornic sa-si completeze opera sa despre Mihai Viteazul, a fost gazduit in camera 26, incepand cu seara zilei de 17 octombrie. Starea sanatatii sale s-a agravat foarte rapid, dupa ce doua zile a plouat in 24 – 25 noiembrie la Palermo, umezeala agravand boala, astfel ca Balcescu moare pe 29 noiembrie 1852, la ora 7 si jumatate seara. Langa el nu se afla nici un prieten roman, ci doar patronul hotelului, Salvatore Ragusa, speriat sa-si recupereze datoria, servitorul Tomaso Malone, medicul Decio Bataglia, consulul Imperiului Otoman la Palermo si preotul Joseph Collida de la Biserica „Sf. Nicolae”, care apartinea comunitatii greco-albaneze si care l-a impartasit crestineste pe muribund, deci apartenenta la masonerie nu l-a transformat in ateu pe revolutionar.

Inainte de moarte, patronul hotelului impreuna cu consulul turc, ii cer lui Nicoale Balcescu, ca cetatean al Tarii Romanesti depindea juridic international de Imperiul Otoman, sa isi dicteaza testamentul. Lasa lucrurile personale si arhiva istorica lui Iona Ghica, care va fi si trimisa de consul cu vaporul postal intr-un cufar la Constantinopol. Inainte cu cateva ore sa moara prin testament consfinteste ca Ion Ghica si prietenii revolutionari sa-i plateasca hotelul si pagubele datorate patronului Ragusa prin arderea lucrurilor din camera unui om bolnv de ftizie. Familiei ii sunt trimise in tara lucrurile personale. Ultimul sau drum a fost cel de pe Corso Vittorio Emanuele, strada care mai exista si azi, si care duce la cimitirul Manastirii Capucinilor. Doi hamali, Tomaso Frederico si Vitrano Vincenzo, l-au purtat pe Balcescu intr-o „portantina”, o litiera mortuara caracteristica orasului Palermo la mijlocul secolului al XIX-lea, in costumele lor negre si cu joben. Hamalii au fost platiti cu banii lasati de Balcescu prin testament. Autorizatia de inmormantare, gasita in arhiva Manastirii Capucinilor, poarta data de 29 noiembrie 1852. Trupul lui Balcescu a fost transportat la manastire si a fost incredintat gardianului cimitirului, caruia i s-a platit taxa de 12 tari. Suma era pretinsa numai pentru cei ingropati. In autorizatia de inmormantare este inscrisa expresia „per cimitero”, ceea ce demonstreaza ca trupul sau a fost depus in cimitirul manastirii.

Desi a avut initial un mormant, osemintele sale au fost scoase dupa cativa ani si depuse intr-o groapa comuna, laolalta cu alte sute de morti, astfel incat identificarea lor este dificila. Cand prietenul sau Mihai Kogalniceanu ajunge la putere pe vremea lui Cuza se incearca recuperarea osemintelor.

La 11 ani de la moartea lui Balcescu, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Ionescu, publicist si viitor academician, este desemnat de guvernul Kretzulescu sa aduca in tara resturile pamantesti ale lui Balcescu. Patronul hotelului Trinacria, Salvatore Ragusa, i-a spus lui Ionescu ca osemintele lui Balcescu se afla intr-o groapa comuna in Cimitirul Capucinilor, lucru confirmat si de calugarii de la manastire. Ionescu se intoarce in tara doar cu testamentul lui Balcescu, un extras dupa certificatul de deces, chitanta de primire a taxelor de inmormantare eliberata de staretul manastirii si cu pasaportul raposatului.

In anul 1977, antropologul Cantemir Riscutia si istoricul Horia Nestorescu-Balcesti cu sprijinul securitatii comuniste au facut parte dintr-o delegatie romana plecata la Palermo pentru a descoperi locul in care se spunea ca ar fi inmormantat Nicolae Balcescu. Totul pornise de la marturia unui marinar, care credea ca trupul romanului mort in exil se afla in galeria de mumii a calugarilor capucini. Riscutia a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trasaturilor lui Nicolae Balcescu. La final, au aflat ca romanul fusese inmormantat intr-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat in urma unei epidemii de holera.

Trupul lui Nicolae Balcescu nu a mai fost scos la lumina. Horia Nestorescu Balcesti, unul dintre liderii informali ai masoneriei in comunism, a revenit la Palermo pentru a-si definitiva cercetarea in anii 1985 si 1987. A depistat sute de noi documente in arhive si biblioteci, romanesti si straine, care au permis, coroborate cu cercetarile de teren, emiterea unui punct de vedere original expus intr-o carte celebra „Dosarul Palermo” lansata la Valcea in 2011. Pe Horia Nestorescu Balcesti l-am cunoscut personal in anii ’80, cand ne-a vizitat familia in cartierul muncitoresc clujean Manastur si mi-a vorbit prima oara de obsesia vietii sale: descoperirea osemintelor lui Nicolae Balcescu si aducerea lor in tara.

Acum cativa ani guvernul italian si-a manifestat disponibilitatea sa sprijine autoritatile romane sa fie descoperite osemintele lui Nicolae Balcescu de la Palermo si sa fie readuse si inhumate in tara, in curtea muzeului dedicat revolutionarului pasoptist din localitatea Balcesti. Reinhumarea lui Nicolae Balcescu in tara ar rupe lantul blestemului national ca mai toti marii nostri eroi nationali, care au murit deznadajduiti, singuri si „tradati” de prieteni, sa nu aiba parte de un mormant in tara, un loc de pelerinaj pentru toti patriotii. Ar fi o recunoastere ca poporul roman vrea, poate si stie sa-si omagieze eroii care au cladit Romania moderna si eterna. Interesant e ca desi membru de vaza al masoneriei europene, Nicolae Balcescu a murit impartasit si spovedit in bratele preotului grec ortodox al Bisericii Nicolae din Palermo.

Dr.Ionut TENE
ianuarie 2016
Cluj-Napoca

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a16876-MOARTE-LUI-NICOLAE-BALCESCU-–-CA-UN-CRESTIN-ORTODOX.aspx