„CARNET DE NOTE” - O NOUA CARTE DE IVAN LUNGU

Roni CACIULARU


ALTA HAINA, ACELASI OM !

Comentator rafinat de politica externa, Ivan Lungu, (cu care sunt coleg si amic!), dupa ce ne-a demonstrat calitatile sale literare, publicand o carte  cu titlul „Maimutele de dincolo de amintiri”, si o alta intitulata „Ascultand Ghershwin pe covor”, se infatiseaza acum cititorilor sai intr-o alta haina, care-i vine ca turnata: aceea de ziarist. De data aceasta ne ofera o culegere de articole, cum el insusi spune, „cu atingere culturala”. Alta haina, acelasi om!
 
De fapt, Ivan Lungu este omul lumii in care traieste. Omul ardent, care  se simte dator sa relateze, sa-si spuna parerea, sa aprecieze, sa dea la iveala rodul dialogului sau interior (si exterior) pe teme „cu atingere culturala”. El este aici, mai ales, cronicar al Nordului, adica al unei intregi serii de evenimente de pe „ulita romaneasca” (si nu numai) din Haifa si din localitatile invecinate ei. Este, de asemenea, mereu prezent la Institutul Cultural Roman de la Tel Aviv, si de cate ori  se afla  in tara natala, pe meleagurile unde s-a nascut (si, din nou: nu numai!) il gasim pe Ivan Lungu in miezul unor manifestari culturale de anvergura, subliniindu-le valoarea, reliefand calitati, idei, fapte, ca si personaje demne de retinut pe scara valorilor contemporane.

Impreuna cu admirabila sa sotie, Doamna Puica (sau daca vreti - Stela Lungu) specialista in fizica semi-conductorilor si cu alese cunostinte de inginerie nucleara (dar si om pasionat de cultura, inclusiv de lumea literelor), doamna care-i este sprijin si consilier, Ivan Lungu, stiutor de mai multe limbi straine, economist abil in comert exterior, insa si cu „antecedente grave” de jurnalistica „la catarama” – „comise” la Agerpres, se dovedeste si in Israel un jurnalist prolific si eficient. Este de notorietate publica faptul ca articolele de politica externa semnate cu regularitate de I. Lungu in „Jurnalul  saptamanii”, sunt cautate si mult apreciate de cititori. Cum insa Ivan Lungu nu poate privi doar politica mondiala, iata ca si viata de indeaproape este tot o „zana” a timpului actual, curtata de el. De regula – cu succes si aplauze la scena deschisa. Mai ales ca jurnalistul Ivan Lungu se dedulceste traind nu faptul divers, nici cel pervers, ci acela superior, care  are vibratia sufleteasca a oamenilor de cultura.
 
Afirmam intr-una din recenziile mele, despre „Maimutele” lui Ivan Lungu, (cartea sa anterioara) ca acest scriitor de talent – asa cum ni se releva acolo – este „un om pozitiv, care, in esenta, se radiografiaza pe sine insusi”, iar cartea – „este un produs de constiinta si afectiune bine temperata”. Asa stau lucrurile si acum, in cazul noii sale carti: „Carnet de note”. Numai ca de data asta autorul foloseste alte mijloace de exprimare, adica cele de repoter jurnalist. E drept, autorul isi nuanteaza scrisul din noua sa carte, prin compartimentarea materialului dar, in ansamblu, eu disting ceea ce insumeaza si da unitate intregului acestei scrieri: dorinta (izbutita) de a relata. Deci, de a face reportaj. Capitolele cartii sunt: „Relatari si consemnari”; „Impresii de cititor”; „Portrete”; „In memoriam”; „Diverse”. Iar calitatile stilistice reiesite si din creatia sa literara, adica, printre altele, „concizia si puterea de sugestie” sunt prezente si aceasta carte. De asemenea, „stilul este limpede, agreabil, fara sofisticari”...  

Asistam, de fapt, la un permanent dialog „dintre interioritate si exterioritate, dintre eu si lumea prin care trec (...) dintre subiectiv si obiectiv”, in perimetrul unei tinute morale de jurnalist adevarat. In acest context, Ivan Lungu, chiar daca-si exprima unele impresii de pe urma unor carti citite, o face tot relatand, povestind, interpretand lumea relatata in cutare sau cutare carte. Deci e vorba de impresii ale unui lector dublat de un reporter. La fel stau lucrurile si daca avem in vedere „Portretele creionate” de Ivan Lungu, sau sincerele „plangeri” (In memoriam) legate de cei trecuti in „lumea umbrelor”. Reporterul, cel care raporteaza, depune astfel marturie asupra unor segmente de viata, trecute si prin mintea si sufletul sau. El ne vorbeste direct, explicit, atent sa nu epateze. Modestia sa devine proverbiala. Pornind de la titlul ales – „Carnet de note” (evident, textele sunt mai mult decat niste simple „Note” gazetaresti!” si ajungand la repetatele sale interventii de subliniere a faptului ca el, autorul, nu se crede specialist in pictura, sau ca nu e critic literar etc., etc. ( oriunde-si spune parerea mai cu aplomb - si pricepere - are grija sa-si etaleze o astfel de platosa, dorind sa se-nteleaga ca el se afirma doar prin ce simte si gandeste, asa, ca de la om la om, prieteneste si demn, elegant, atent...). Inutil sa mai suliniem ca aprecierile, parerile, relatarile lui Ivan Lungu sunt corecte, cinstite, denotand bun gust si o cultura demna de relevat. Evenimentele desenate in penita au contururi clare si expresive!

Un celebru gazetar britanic J. Mansfield, intr-un excelent studiu despre ziaristi si jurnalism, spunea: „Ca sa prinzi din zbor adevarul, sa-l recunosti pe moment si sa-l notezi in cateva randuri sigure, e nevoie de calitati care decurg din invatatura si din contactul cu lumea. In mod ideal, jurnalistul ar trebui sa fie un fel de invatator, detectiv si model. Si, de asemenea, un fel de artist, pentru ca descrierea pe care o face evenimentelor sa releve ceea ce este semnificativ, fara detalii plictisitoare si obscure. Jurnalistul este educat sa gaseasca esenta problemei”...

Incerc sa suprapun acest citat peste numele celui ce semneaza  „Carnetul de note”, si-mi dau seama ca-l regasesc, cu usurinta, pe Ivan Lungu, jurnalistul si scriitorul! Cat priveste cartea aceasta, recent aparuta, cine o va citi, va putea sa-si dea seama de cata dreptate am. Cine n-o va citi, pacat!
---------------------------
Roni CACIULARU
Petah Tikva, Israel
26 ianuarie 2016


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a16855-CARNET-DE-NOTE”-O-NOUA-CARTE-DE-IVAN-LUNGU.aspx