CLIPA DE GRATIE

 

Cati dintre noi nu ne-am aflat la o raspantie de viata, fara sa stim incotro s-o apucam ? Cine n-a amanat de azi pe maine luarea unei hotarari, in speranta unei alegeri mai potrivite ? Cine n-a ratat un moment prielnic tocmai din teama de a nu gresi ? Cine n-a stat la indoiala nu stiu cata vreme, nestiind cum sa procedeze, pentru ca, pe neasteptate, intr-o strafulgerare de o clipa totul sa i se para limpede si gaseasca raspuns framantarilor si indoielilor sale ?

De ziua Sfantului Gheorghe, dand curs invitatiei repetate a unui prieten de a face o vizita unei fundatii despre care nu stiam nimic, mai mult dintr-o fireasca curiozitate si pentru a nu mai amana o promisiune facuta, eram oaspetele Fundatiei „Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant".

Am urcat la etajul unei cladiri din centrul urbei si prin peretele de sticla care dadea in strada m-am infiorat de placerea splendidei imagini a Bisericii si Turnului lui Stefan, a parculetului si a Teatrului, de parca atunci le vedeam pentru prima oara. Interiorul primitor, cuminte amenajat, dominat de imaginea Domnitorului si de replica fidela a sabiei sale (originalul la Top-Capi) de pe un perete, cu cateva icoane si peisaje nemtene de bun gust pe ceilalti si cu cateva piese de mobilier de epoca. In rest, cele necesare pentru activitati de grup, o atmosfera fara asperitati, extrem de prietenoasa si calda, cuminte, fara morga si reguli rigide, pe care organizatorii o defineau - nu fara dreptate - ca un „acasa". Totul imi trezea imaginea vechilor „Cafenele literare", pe care le-am apucat si in orasul copilariei, Braila, atat de agreate de scriitorii si artistii nostri.

Am fost cucerit de atmosfera plina de spiritualitate in care m-am aflat, alaturi de membrii Fundatiei, care l-au evocat pe patronul lor, impreuna cu ocrotitorul ostilor sale, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. S-au depanat fapte si legende despre viata si razboaiele Domnitorului, s-a evocat credinta lui, semnificatiile unor fapte cunoscute sau inedite, am cantat melodii vechi si noi si ne-am simtit ca … acasa.

Cand momentele festive s-au terminat, aveam parte de o surpriza, pregatita in secret de membrii Fundatiei: primeam calitatea de membru de onoare al acesteia.

Satisfactia mea n-au fost deloc mica, dar - interesant - am avut revelatia acelei clipe de gratie evocate in titlu. Dar pentru ca cititorul sa inteleaga cele ce vor urma, ii cer ingaduinta de a ma intoarce in timp.

In urma cu multi ani, am operat un parinte-calugar de la o manastire mai de departe. Cand parintele s-a putut misca in voie, aduna in jurul lui puzderie de bolnavi si le vorbea pana la ceasuri tarzii din noapte. Toti erau bucurosi si fermecati de vorbele frumoase si pline de intelepciune ale parintelui si uitau si de dureri si de suferinte sau spaime.

Cand parintele a plecat, mi-a promis o „multamita" pentru atentia cu care l-am ingrijit.

A trecut o buna bucata de vreme si, la o vreme, parintele a batut la usa cabinetului, mi-a dat binecuvantarea si mi-a spus ca mi-a adus o icoana. Credeam ca parintele o scoate de sub anteriu sau din geanta, dar Sfintia-Sa a iesit la masina cu care venise si a revenit cu doi ucenici care abia pridideau cu o icoana mare, veche si innegrita de fum, a „Schimbarii la fata".

Sigur ca m-am bucurat de darul parintelui („Sa te apere de rai si de necazuri, dom’ doctor !"), dar marturisesc cu toata sinceritatea ca, mai bine de zece ani, nu i-am gasit locul potrivit. Pentru un apartament de bloc era prea mare, sa o dau inapoi nu se cuvenea, asa ca a ramas pe peretele cabinetului si mai apoi pe un raft de garaj. Dar nu eram multumit si de fiecare data cand privirea intarzia asupra ei, imi propuneam sa-i gasesc rostul.

In seara aceea, de Sfantul Gheorghe, am avut revelatia faptului implinit si, intr-o fireasca si spontana pornire, am aflat icoanei locul cel mai potrivit : pe unul dintre peretii Fundatiei „Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant", langa portretul si sabia Lui, acolo unde va ramane pentru totdeauna, spre incantarea si bucuria tuturor celor care o vor privi si i se vor inchina.

Virgil Razesu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1660-CLIPA-DE-GRATIE.aspx