Dosar special: Terorismul revizionist ungar (1)

General Br. (r) Aurel I. Rogojan   

Organizatii paramilitare folosite de serviciile de spionaj si contraspionaj ungare in perioada interbelica

Terorismul revizionist ungar a fost conceptualizat inainte de incheierea formala a primului razboi mondial. Dupa venirea la putere, in Germania, a lui Adolf Hitler – politica externa a guvernului de la Budapesta s-a raliat deschis revizionismului militarist-revansard promovat de noul regim politic instalat la Berlin. Odata cu nominalizarea in fruntea guvernului ungar a liderului fascist Gyula Gömbös de Jafka, revizionismul pe seama Romaniei, Cehoslovaciei si Iugoslaviei a devenit politica oficiala de stat a Ungariei. Noul regim fascist a creat in Ungaria si in tarile limitrofe un sistem complex de organizatii paramilitare, sub cele mai diverse acoperiri (sportiva, culturala etc.), in fapt terorist-diversioniste. Aceste organizatii aveau menirea sa cuprinda in randurile lor segmente cat mai largi ale populatiei maghiare minoritare ce locuia in teritoriilor revendicate de Budapesta de la tarile vecine, tinzand spre atragerea la colaborare a cvasitotalitatii acesteia. Totodata, aceste organizatii paramilitare cultivau in randul populatiei minoritare maghiare din Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia spiritul revansard, in vederea facilizarii actiunilor ulterioare ale armatei ungare. Serviciile de informatii ale statului ungar au asigurat asistenta de specialitate organizatiilor subversive, inclusiv baza logistica, fiind totodata beneficiarele informatiilor obtinute cu sprijinul acestora. „Ungaria, la fel ca si Germania nazista, si-a organizat activitatea grupurilor fascist-revizioniste pe baze totale, la nivel de stat, incepand cu cabinetul regentului Horthy si pana la ultima veriga a organizatiilor militarist-revansarde, de spionaj si teroare"[1].
Toate organizatiile paramilitare constituite in Ungaria aveau in structura lor sectii care se ocupau cu activitati speciale, in primul rand cu activitatea de spionaj.

I. Formatiuni paramilitare

1. „Ordinul Vitejilor" („Vitézi Rend")

A fost constituit imediat dupa Primul Razboi Mondial de catre regentul Horthy Miklos in scopul de a cultiva traditiile razboinice ale natiunii maghiare, prin consacrarea meritelor castigate pe campul de lupta. Emblema ordinului era „Sfanta Coroana a regelui stefan" si avea ca simbol obiectivul urmarit: „Recucerirea Carpatilor"[2]. Membri de drept ai ordinului erau toti posesorii decoratiei de argint clasa I si a altor ordine mai inalte. Conducatorul ordinului era insusi regentul. Toti membrii ordinului purtau, ca pe o particula nobiliara, titlul onorific de „vitéz" inaintea numelui[3]. Pentru a impiedica patrunderea unor elemente indezirabile (din punct de vedere al intereselor nationalist-revizioniste), toti candidatii erau sever selectionati la primirea in randul cadrelor ordinului. Recrutati din randul tuturor claselor si paturilor sociale, membrii ordinului, prin apartenenta la diferite medii, influentau mentalitatea anturajului din care faceau parte sau pe care il frecventau in directia impusa de catre forul central de propaganda si asigurau, totodata, o observare permanenta a opiniei publice semnaland in timp util orice deviere de la linia politica oficiala, fie prin intermediul organizatiilor locale, fie direct, prin Sectia a II-a de pe langa Presedintia Consiliului de Ministri. Ordinul Vitejilor a fost un pretios auxiliar al guvernului ungar pe linia maghiarizarii minoritarilor. Astfel, prin improprietarirea cu loturi de pamant a membrilor Ordinului (asa-zisele „loturi vitejesti"- „vitézi telkek")[4] autoritatile de la Budapesta au colonizat unguri in teritoriile „alipite"[5]. Cel mai activ organ de propaganda al Ordinului Vitejilor era „Grupul Zrinyi" - care activa pe terenul propagandei militare publicand brosuri si colectii de cantece patriotice cu caracter revansard ce vizau indeosebi Romania. Grupul edita periodicul „Magyar Katona Ujsag„" („Ziarul militar maghiar").

2. „Uniunea Fostilor Combatanti" („Orszagos Tüzharcos Szövetség")

A luat nastere la sfarsitul Primului Razboi Mondial si grupa in cadrul ei pe toti cetatenii unguri care facusera parte din armata austro-ungara. Lor li se mai adaugau si membri asa-ziselor „trupe libere" (contrarevolutionare) care au actionat in perioada anilor 1919-1920. Principalele obiective ale Uniunii vizau mentinerea si cultivarea spiritului ostasesc maghiar si a camaraderiei intre fostii combatanti, precum si a ordinii interne in stat. In acest sens ea supraveghea minoritatile din Ungaria si sprijinea armata regulata. Edita hebdomadarul „Magyar Front". A actionat si in Transilvania dupa Dictatul de la Viena. S-a contat pe faptul ca membrii organizatiei vor actiona pentru reconstituirea Ungariei Mari in frontierele ei medievale. In anul 1940, Uniunea cuprindea circa 1200 de organizatii comunale, iar un an mai tarziu numarul lor a crescut cu alte 781 de grupari totalizand circa 300.000 membri. In general, misiunea principala a acestei organizatii a constat, indeosebi dupa rapturile teritoriale care au avantajat Ungaria, in a asigura siguranta interna fata de o eventuala miscare de eliberare a popoarelor inglobate cu forta in noua Ungarie Mare, creatie a lui Hitler si Mussolini (indeosebi a romanilor, sarbilor si slovacilor), de a observa permanent starea lor de spirit si de a semnala in timp util orice reactie a minoritarilor serviciului de contraspionaj al corpului de armata ungar dislocat in zona.

3. „Uniunea Generala Maghiara de Aparare a Rasei" („Orszagos Magyar Fejvedo Szovetség") sau „Garda zdrentarosilor" („Rongyos Gárda„)

A fost creata in perioada desfasurarii lucrarilor Conferintei de pace de la Paris din elemente provenite din randul asa-ziselor „trupe libere" care au actionat in anii 1919-1920 sub conducerea maiorului Héjjas Iván. Numele de „zdrentarosi" provenea de la echipamentul extrem de eterogen si uzat pe care l-au purtat in acei ani trupele amintite, ai caror membri facusera parte din diverse arme si unitati. Sediul organizatiei era la Budapesta si tot aici aparea si organul ei de presa, saptamanalul „Sorakozo", redactat de dr. Héjjas Jenö, fratele mai mic al comandantului. Membrii organizatiei erau recrutati, de regula, dintre elementele care se dovedisera a fi lipsite de orice urma de scrupule in executarea unor misiuni delicate, cu stagiul militar satisfacut, ofiteri activi, in rezerva sau de rezerva, grade inferioare, cunoscatori a cel putin o limba „minoritara" - evident, pana in 1918. Majoritatea timpului acestia isi desfasurau activitatile cotidiene, doar in perioadele de tensiune cu vreun stat „succesoral" erau chemati prin ordine ale statului major al armatei, reinstruiti sumar in manuirea armelor automate si trecuti clandestin in grupe de 30 pana la 300 de persoane peste frontiera pentru a rascula populatia minoritara maghiara, a ataca persoane oficiale si a distruge lucrarile de arta (poduri, viaducte, tunele) si comunicatiile rutiere sau feroviare anume desemnate. Garda Zdrentarosilor a fost folosita cu succes cu prilejul dezmembrarii Cehoslovaciei (dupa primul Diktat de la Viena, de la 2 noiembrie 1938), in ajunul ocuparii Ruteniei de catre Ungaria, prin producerea de agitatie in randul populatiei civile slovace de catre bande inarmate, care au culminat cu acte de terorism, crime si diversiune. Ulterior, aceste trupe au participat atat alaturi de armata germana la razboiul impotriva Poloniei (simbolic, la atacul asupra Poloniei au participat 400 de membri ai Garzii), cat si in razboiul ruso-finlandez alaturi de trupele finlandeze, ultima fiind singura actiune onorabila. De asemenea, un detasament din Garda zdrentarosilor a fost utilizat la reprimarea revoltei sarbilor din Bacica, din ianuarie 1942 cand, sub comanda inspectorului de politie pensionar Scheibold Imre, a savarsit cele mai abominabile crime de pe teritoriul Serbiei, care depaseste cu mult, prin cruzime, actiunile similare ale germanilor din trupele SS care au actionat pe teritoriul fostei Iugoslavii. In Transilvania, activitatea Garzii Zdrentarosilor a variat ca intensitate in functie de evolutia raporturilor internationale si de versiunile care circulau cu privire la revizuirea Tratatului de pace de la Trianon. Astfel, in prima jumatate a anului 1939, cand revizuirea tratatului era considerata si prezentata de oficinele ungare ca iminenta, organele romanesti de informatii si contrainformatii au stabilit, prin mijloace specifice muncii, ca „Rongyos Garda" (Garda Zdrentarosilor) indemna, prin diverse promisiuni, pe tinerii maghiari din Transilvania sa se inroleze in randurile ei pentru a se pregati in vederea anexarii acestei vechi provincii romanesti la Ungaria. Obiectivele vizate de aceasta organizatie terorista erau: atacarea trupelor regulate, atentate impotriva personalitatilor oficiale, organizarea de formatiuni paramilitare in randul minoritarilor maghiari si spionaj in favoarea Ungariei. In anii 1939-1940 ea a actionat pe raza judetelor Bihor, Cluj, Salaj, Maramures, Mures si Satu-Mare.

4. „Vanatorii turanici" („Turáni Vadászok")

Organizatie a fost creata in anul 1932 de primul ministru, generalul Gömbös. Fiind militar de cariera, el a gasit aceasta cale pentru instruirea militara camuflata a tineretului ungar, eludand astfel prevederile Tratatului de la Trianon care opreau Ungaria sa detina o armata mai mare de 30.000 de militari. In acest fel, el a pus indirect la dispozitia guvernului un fel de garda nationala organizata dupa sistemul unitatilor de asalt de tip „S.A." ale Partidului National-Socialist German (N.S.D.A.P.). Organizatia avea circa 80.000 de membri grupati intr-o organizatie centrala si organizatii teritoriale: judetene, de plasa si comunale. Acestea erau impartite, la randul lor in mai multe sectii cu profil cultural, social, de presa si propaganda, existand si o sectie de „apararea natiunii", care desfasura si actiuni de sorginte terorista. Din cei 80.000 de membri, circa 25.000 erau complet echipati, instruiti si inarmati pentru executarea unor actiuni armate cu caracter terorist-diversionist. Vanatorii turanici erau cotati ca fiind unealta cea mai fidela a guvernului horthyst ungar, atat in ceea ce priveste desfasurarea actiunilor de propaganda, cat si in urmarirea starii de spirit a populatiei minoritare[6]. Dupa primul Dictat de la Viena (2 noiembrie 1938), armata ungara fiind reorganizata pe baza serviciului militar obligatoriu, importanta acestei organizatii a scazut. Ulterior, dupa anexarea succesiva a unor teritorii din Cehoslovacia, Iugoslavia si Romania, guvernul a oficializat aceasta organizatie ca o componenta a armatei ungare. Doi ani mai tarziu, dupa anexarea nordului Transilvaniei, ea a primit noi atributii. Astfel, pe langa activitatea propagandistica si contrainformativa, ea a fost indrituita si cu formarea de echipe teroriste menite sa pregateasca terenul in vederea derularii, in bune conditiuni, a operatiunilor militare ce urmau sa se desfasoare la momentul oportun, in sudul Ardealului in vederea anexarii lui la Ungaria.

In cazul unui conflict armat ungaro-roman, misiunea organizatiei avea ca obiective:
1. sa desfasoare activitati de factura contrainformativa;
2. sa infiltreze in Romania echipe special instruite cu scopul de a desfasura intense actiuni de agitatie, alarmare si defetism, de distrugere a lucrarilor de arta, a obiectivelor militare si economice;
3. sa asigure spatele armatei horthyste si liniile ei de comunicatii pe masura ce aceasta ar fi inaintat in adancimea teritoriului romanesc;
4. sa identifice si sa lichideze persoanele care nu prezentau incredere.
Echipele teroriste erau instruite la Hajmasker, Varpalota si Harrossziget. In paralel cu instructia tehnica, echipele teroriste urmau si cursuri intensive de limba romana.

5. Uniunea asociatiilor camaraderesti „Turul" („Turul" Bajtarsi Eguesületek Szövetsége)

A fost o organizatie nationalista paramilitara a studentilor si intelectualilor tineri care grupa circa 30.000 membri. Initial, se compunea numai din studenti dar ulterior, pentru a avea un control mai bun asupra acestui insemnat grup socio-profesional reprezentat de tineretul studios, guvernul ungar a reusit sa impuna mentinerea in organizatii a cadrelor si dupa terminarea studiilor universitare. Numele asociatiei provine de la pasarea mitica „turul", despre care o veche legenda spune ca ar fi insotit triburile nomade ungare in peregrinarile lor din Asia si pana in Campia Panoniei. Din ratiuni politice, aceasta organizatie a facut un cult mistic din teoria inrudirii ungurilor cu japonezii, pe care germanii ii considerau „albi de onoare". Batalioanele inarmate ale Asociatiei „Turul„" au pus capat cu usurinta tentativei fostului suveran Carol de Habsburg de a reocupa tronul Ungariei, in 1921. Pentru aceasta adevarata armata clandestina – a carei existenta incalca flagrant prevederile Tratatului de la Trianon - au fost create depozite de armament si munitii din stocurile ramase din primul razboi mondial sau produse de uzinele de armament ungare, care deja, pe la inceputul anilor '20, au fost repuse in functiune cu ajutorul consilierilor germani veniti din Ruhr[7]. Desi sediul oficial era la Budapesta, in cladirea Universitatii Pazmany Peter, sediul operativ se afla in cazematele situate pe malul estic al Dunarii, la „Turul var" - „Cetatea Turul", din apropierea podului Franz Iosif. Uniunea avea filiale organizate pe sectiuni economice, literare, istorice, sociologice si etnografice. Ea mai dispunea si de o sectie de editura care tiparea studii si articole cu caracter nationalist-revizionist. Organul oficios de presa al organizatiei era revista lunara „Magyar Elet"- („Viata maghiara"). In afara acestor sectii de factura „stiintifica", ea mai dispunea si de o sectie terorista[8] formata numai din intelectuali bine „indoctrinati". Aceasta sectie organiza si coordona asa-numitele „cete libere" („szabad csapatok"), in realitate bande teroriste, recunoscute ulterior pentru multiplele acte teroriste si crime pe care le-au provocat. De remarcat ca instruirea membrilor acestor cete cuprindea si studierea temeinica a poporului roman, sub toate aspectele: limba, port, obiceiuri, psihologie, calitati si defecte, spre a le exploata la nevoie. Totodata, alaturi de metodele de propaganda defetista, se studia in cele mai mici detalii topografia Transilvaniei cu ajutorul hartilor tiparite la scara 1/50.000. Sectia terorista a Uniunii era compusa din circa 600 de persoane, inclusiv parasutisti. Conform rapoartelor S.S.I.-ului, aceasta asociatie era cotata, pe buna dreptate (sub raportul valorii morale si al randamentului), drept cea mai periculoasa organizatie terorista, fiind rezervata exclusiv actiunilor contra Romaniei.

6. „Organizatia Levente" („Levente Egyesület")

A fost creata ca organizatie de pregatire paramilitara a tineretului ungar. Ea cuprindea tinerii a caror varsta era cuprinsa intre 18-21 ani care, inainte de a fi recrutati in armata, erau initiati in deprinderea manuirii armelor. Din organizatie faceau parte si fetele in varsta de 16-24 ani. Aceasta organizatie avea un program de pregatire militara similar – dupa cum se apreciaza in unele documente - cu pregatirea tineretului fascist italian in organizatia „G.I.„", sau a celui nazist in „Hitlerjugend". In programul ei figura, la loc de frunte, „propagarea ideilor revizioniste in randul tinerei generatii, exaltarea spiritului de revansa, a urii impotriva nationalitatilor nemaghiare, fiind pregatiti (membrii ei, n.n.) in vederea savarsirii unor acte teroriste si asasinate in masa in caz de razboi„[9]. A actionat in perioada anilor 1942-1946 in judetele din Transilvania de Nord.

7. „Asociatia Generala a Tiraliorilor Unguri" („Orszagos Magyar Lövesz Egyesület")

A luat fiinta in anul 1932, o data cu Organizatia „Vanatorii turanici", in vederea asigurarii pregatirii post-militare camuflate - datorita regimului impus de clauzele militare ale Tratatului de pace de la Trianon. A fost o organizatie paramilitara deosebit de activa, mai ales in actiunile ei pe spatiul transilvan. Intre atributiunile ce-i reveneau, mentionam:
- familiarizarea cu comenzile militare (in limba maghiara) a celor 22 de contingente de etnici maghiari care efectuasera serviciul militar in armata romana;
- educarea in spirit nationalist-sovin a populatiei de origine maghiara din Transilvania;
- formarea si instruirea militara a populatiei maghiare de aici in scopul de a tine in frau populatia romaneasca in cazul unei agresiuni manu militari initiata de Budapesta;
- asigurarea unui ajutor substantial armatei regulate ungare in lupta defensiva cu armata romana, in cazul in care luptele s-ar desfasura pe teritoriul Transilvaniei de Nord.
Majoritatea organizatiilor urbane dispuneau de sedii si poligoane de tragere, unde se pastrau armamentul si munitia. In comunele din apropierea frontierei, armamentul si munitia aferenta se pastrau la domiciliul fiecarui membru al organizatiei[10].
O confirmare a colaborarii tiraliorilor cu armata regulata ungara rezida in faptul ca in cursul aplicatiilor tactice cu dubla actiune a Batalionului 32 Vanatori de Frontiera care s-a derulat in vara anului 1942 in zona Ghimes-Gheorgheni, au luat parte activa si unitatile de tiraliori de aici[11].

8. „Organizatia de zece" („Tizes Szervezet")

A fost o organizatie ce viza scopuri revizioniste si de protejare, inclusiv de natura contrainformativa, a elementului maghiar. Numele organizatiei a derivat de la sistemul de organizare, cea mai mica subdiviziune grupand 10 familii care locuiau pe aceeasi strada sau sector de strada (sau bloc), fiind condusa de un decurion (tizedes). Principala misiune a membrilor organizatiei rezida in supravegherea tuturor minoritatilor din punct de vedere al sigurantei interne si sustinerea intereselor de orice natura ale ungurilor. Sub raportul activitatii contrainformative, Organizatia de zece a fost cel mai pretios auxiliar al organelor de stat ungare in teritoriile ocupate deoarece, prin ramificatiile sale, care cuprindeau intreg orasul, exercita un control cvasitotal asupra locuitorilor. A actionat numai la Cluj.

9. Asociatia „Divizia secuiasca"

Cuprindea ofiterii si trupa fostei divizii secuiesti care au luptat sub comanda generalului de brigada Kratochwill Károly impotriva armatei romane in anii 1918-1919, atat in Transilvania, cat si in bataliile de pe Tisa[12]. Numai organizatia din Cluj numara circa 300 de membri. Condusa de generalul in rezerva amintit, organizatia milita pentru:
- redobandirea intregii Transilvanii;
- mentinerea treaza, in constiinta etnicilor maghiari, a rezistentei fata de „ocupatia romaneasca", prin imortalizarea faptelor de arme ale combatantilor acestei divizii;
- protejarea fostilor combatanti ai unitatii, membri ai asociatiei.

10. Organizatia paramilitara „Divizia Secuiasca de Frontiera" („Székely Hataror Hadasztaly")

A fost infiintata dupa Dictatul de la Viena sub egida Comandamentului ungar cu scopul de a contribui la o actiune locala independenta a trupelor din regiunea secuiasca, in ipoteza ca acestea ar fi izolate de restul fortelor ungare prin reducerea gatuiturii de la Sarmasel-Vatra Dornei. A constituit cea mai puternica formatiune de acest gen, efectivele fiind recrutate din fostele scaune secuiesti. Era organizata militareste si dotata cu armament, munitie si echipament militar, inclusiv artilerie. Ca teritoriu, divizia mentionata cuprindea cele 4 judete din intrandul secuiesc de atunci: Mures, Ciuc, Trei Scaune si Odorhei, cuprinzand 4 regimente de garda secuiasca cu sediile la Tg. Mures, Miercurea Ciuc, Sf. Gheorghe si Odorhei, (9 batalioane volante), si cate o companie fixa de fiecare plasa. Batalioanele volante dispuneau (in 1943) de cate 4 companii a 250 de oameni[13].
Numeroasele asociatii de factura fascista, nationalist-sovina si revizionista aparute in Ungaria interbelica, infiintate, reinfiintate sau reorganizate de nenumarate ori de regimul horthyst si promovand o campanie concertata ce viza cu inversunare revizuirea clauzelor teritoriale ale Tratatului de la Trianon, au constituit motive intemeiate de protest nu numai din partea statelor succesoare, ci si a unor guverne occidentale, indeosebi cele francez si britanic. Ca urmare a protestelor acestor state la Societatea Natiunilor si la solicitarea organismului international amintit, guvernul ungar a desfiintat formal unele dintre aceste organizatii paramilitare. Evident, ele au reaparut a doua zi sub un alt nume, continuandu-si, netulburate, de nimeni si de nimic, pe alte planuri sau sub noi forme, activitatea revizionist-revansarda[14].

11. „Comitetul pentru Apararea Natiunii" („Nemzetvédelmi Bizottság")

A fost creat in anul 1942, deci in plin razboi, in scopul coordonarii activitatii organizatiilor speciale cu caracter paramilitar, terorist, diversionist, de spionaj, subminare si sabotaj. Presedintele sau era Igmandy-Hegyessy Géza, general de divizie de garda in rezerva, director al Sediului Central al Ordinului Vitejilor4. Numarul total al membrilor inscrisi in organizatiile incorporate in acest comitet, desi nu a fost stabilit cu precizie deoarece aceeasi persoana putea sa faca parte din mai multe asa-zise asociatii patriotice, culturale sau paramilitare, se cifra, cu aproximatie, la circa un milion. In directa lui subordonare intrau trei organizatii speciale: Ordinul Vitejilor, Uniunea Fostilor Combatanti si Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii.

12. „Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii" („Orszagos Nemzetvédelmi Szövetség")

Cuprindea o serie de formatiuni paramilitare si asociatii politice speciale. Aceste formatiuni paramilitare au avut scopul de a asigura forta executiva armata in vederea realizarii scopurilor revizioniste ale guvernului ungar, inclusiv prin actiuni de natura terorista impotriva populatiei civile de alta nationalitate, ajungand sa considere ca acte de eroism sabotajul, banditismul, crima si falsificarea de moneda straina sau acte publice, daca acestea se comiteau in interesul nationalismului-revizionist ungar, confundat de ei cu iredentismul. Intre formatiunile paramilitare care faceau parte din aceasta federatie mentionam: Garda zdrentarosilor, Vanatorii turanici, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti „Turul", Asociatia generala a tiraliorilor unguri, Asociatia „Divizia Secuiasca" si Divizia secuiasca de frontiera. Ele aveau deplina libertate in alegerea metodelor de lucru menite sa asigure realizarea scopurilor prevazute in statutul fiecarei asociatii. Sectiile speciale teroriste ale acestor organizatii erau compuse din elemente alese si pregatite cu grija in vederea unor actiuni de terorism si diversiune dincolo de frontierele Ungariei. De regula, echipele erau compuse din intelectuali tineri si studenti de buna conditie sociala, dar fanatizati, precum si din elemente declasate, certate cu legea, care se straduiau in felul acesta sa faca dovada „patriotismului" lor si sa recastige respectul si consideratia semenilor. Ele au constituit cele mai periculoase elemente ale national-revizionismului ungar.

II. Organizatii politice speciale cu caracter revizionist

Pentru a-si atinge scopul revizionist, Ungaria a apelat si la o serie de organizatii politice constituite special. Intre acestea, cele mai importante au fost:
- Liga Revizionista. Organiza propaganda revizionista interna si externa prin conferinte, expozitii, tiparituri etc. De asemenea, realiza subventionarea ziaristilor straini.
- Steagul tarii. Realiza editarea cartilor postale ilustrate si a timbrelor postale cu tema revizionista (de pilda, imagini din Bratislava - capitala de astazi a Slovaciei -, Cluj, Timisoara, Oradea, Sibiu, Brasov etc., cu inscriptia: „A fost unguresc, va fi unguresc") si ridica monumente pentru a mentine treaza amintirea Trianonului.
- Uniunea Mondiala a Ungurilor. A fost fondata in anul 1938 si functioneaza si astazi. A avut si are ca scop sustinerea propagandei revizioniste externe. Are rezidenturi in S.U.A., Franta, Germania, Italia, Austria, Brazilia etc.
- Asociatia Barbatilor Ardeleni. Cuprindea circa 12.000 membri, majoritatea intelectuali originari din Transilvania. A dus o politica exclusiv antiromaneasca.
- Uniunea Aradeana. Grupa intelectuali din zona Aradului, avand filiale si la Szeged, Kecskémet si Oradea. Oficial, afisa preocupari intelectuale la adapostul carora desfasura o sustinuta campanie nationalist-revizionista antiromaneasca.
- „Societatea ungurilor care se desteapta" („Ebredö Magyarok Egysülete", prescurtat, E.M.E.) - care si-a propus ca obiective principale apararea rasei crestine – evident, ungare - si lupta pentru integritatea teritoriului unguresc[15] .
- „Asociatia ungara pentru apararea tarii" („Magyar Országos Véderö Egyesület").
- „Uniunea maghiara de aparare a rasei".
- „Garda revizionista"[16].
- Va urma -

Documentar realizat pe baza lucrarii „Spionajul Ungar in Romania", autori Traian Valentin Poncea si Aurel I. Rogojan, Bucuresti, Editura Eluona, 2007
--------------------------------------------------------
[1] Mihai Stratulat, Revizionismul si neorevizionismul ungar, Bucuresti, Editura Globus, 1994, p. 269.
[2] Augustin Deac, Revizionismul ungar – permanent factor destabilizator in Europa, vol.I (1920 -1938), Bucuresti, Editura Bravo Press, 1996, p. 223.
[3] Titlul de „vitéz"asigura posesorului dreptul la un lot de improprietarire, asemanator celor decorati la noi cu Ordinul „Mihai Viteazul" si „Virtutea Militara".Vezi in acest sens: „Ungaria...", p. 36.
[4] Vezi nota anterioara.
[5] Un alt sistem de colonizare viza alocarea unor loturi pentru populatia maghiara din pusta (dispusa sa emigreze) in Transilvania, indeosebi in zone puternic locuite de romani. Vezi, in acest sens loturile de colonizare atribuite asa-zisilor pandori, asezati la frontiera cu Romania (dupa Diktat), indeosebi pe raza localitatilor Raciu, Sanmartin, Craiesti (judetul Mures).
[6] Prezentand programul acestei organizatii paramilitare de factura terorista, dr. Nijlas Gyula, conducatorul ei, sublinia, la 30 septembrie 1934: „Luptam pentru Ungaria Mare. Purtam peste tot steagul puterii vechi a strabunilor turanici, indemnam la atac maghiarimea din tara, pe cea rupta la straini, si vom mobiliza la lupta toate straturile turanice...acum doar indicam revendicarile noastre, mai tarziu le vom pretinde si le vom dicta". Arhiva S.R.I., Fondul „D", dosar nr. 2397, f. 32-34.
[7] William Manchester, Armele lui Krupp, 1587-1968, Bucuresti, Editura Politica, 1973, p. 428.
[8] De remarcat ca in februarie 1943 sectia terorista grupa 500 de membri, organizati militareste, incluzand si o unitate de parasutisti care era instruita pe aeroportul militar din Matyasfõld, din proximitatea Budapestei. Vezi,Ungaria...p. 58.
[9] Augustin Deac, op.cit., p. 226.
[10] *** Ungaria. Organizatii iredentiste si formatiuni paramilitare (Februarie 1943). Editie, postfata si note de Mihai Stratulat, Bucuresti, Editura Publiferom, 2000, p. 63.
[11] Ibidem.
[12] Incercuita de trupele romane, Divizia secuiasca a capitulat la 26 aprilie 1919. Vezi, pe larg: *** 1918. Desavarsirea unitatii national-statale a poporului roman. Recunoasterea ei internationala. Documente interne si externe, vol.III, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1986, pp. 326-327.
[13] Ungaria...pp. 71-72.
[14] Augustin Deac, op. cit., p. 227.
[15] De remarcat ca EME, impreuna cu Liga apararii teritoriului si Consiliul national secuiesc (MOVE) sunt primele organizatii de acest fel infiintate in Ungaria in toamna anului 1918 si in primavara urmatoare. Emilian E. Brasoveanu, op.cit., p.8.
[16] Referitor la activitatea „Garzii revizioniste", in randurile urmatoare reproducem un pasaj, relevant dupa parerea noastra, dintr-un articol de fond aparut intr-un cotidian budapestan de mare circulatie, „Pesti Hirlap" („stirile din Pesta"). Articolul, intitulat sugestiv „La arme", semnat de baronul Urmánczy Nándor, autorul moral al abominabilelor masacre de la Belis, din 1918, sublinia ca: „Uniunea generala a luptatorilor de pe front a hotarat sa infiinteze o sectie pentru organizarea Garzii revizioniste (...). Misiunea garzii este sa restabileasca hotarele milenare ale Marii Ungarii (...). Insigna noastra este: sabia si casca de asalt !". Vezi: „Pesti Hirlap" din 9 noiembrie 1932.


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a15683-Dosar-special-Terorismul-revizionist-ungar-1.aspx