Istorii nebanuite

Chiar surprinsi asupra faptului, raufacatorii neaga cu vehementa ca ei ar fi autorii faradelegii respective. Este o tara care persista de la facerea neamului omenesc descrisa atat de viu in Biblie, cand Cain, intrebat de Dumnezeu ce s-a intamplat cu fratele sau Abel, face pe nestiutorul, desi el il ucisese. Sigur, Atotputernicul cunostea tot adevarul, dar l-a supus la incercare pe asasin, pedepsindu-l in cele din urma pentru fapta sa, inseptit. Doi pungasi juvenili, aflati ca muncitori intr-o spalatorie auto, sterpeleau ce gaseau prin masini, mai cu seama bani, lasati de proprietari in torpedouri, in timp ce acestia asteptau fara griji sa se termine treaba, sorbind o cafea in salonul rezervat clientilor spalatoriei. Enervat de numeroasele plangeri ale proprietarilor de automobile, dar mai ales de scaderea alarmanta a clientelei, antreprenorul spalatoriei a apelat la politie. Ofiteri anume instruiti au montat intr-un automobil o camera de luat vederi bine ascunsa, au pus in torpedou 1.200.000 de lei vechi, inscriptionati cu cerneala invizibila "furat din masina", iar in plus au presarat pe ei un praf fluorescent care se lipeste de mainile celui care atinge banii si nu se curata decat cu o solutie speciala. Chiar sub ochii asa-zisului proprietar al masinii, hotii si-au vazut de treaba lor necurata cu o dexteritate demna de prestidigitator, sterpelind banii din torpedo. Desi la politie faceau pe inocentii, negand toate acuzatiile, pana ce au fost pusi in fata probelor de necontestat. Intamplarea mi-a amintit de prinderea unei bande de jefuitori ai siturilor arheologice, care operau indeosebi in zona sacra dacica de la Sarmizegetusa. Utilizand detectoare de metale, hotii buni cunoscatori ai artei dacice si romane, faceau sapaturi clandestine, dezgropand comori cu vechimi milenare. Tezaure imense alcatuite din inestimabile piese din aur indeosebi si monede dacice de metal pretios au fost jefuite si vandute mai ales pe pietele de antichitati din Occident, la preturi exorbitante. Dincolo de faptul ca raufacatorii nu au avut nici un scrupul, vaduvind istoria nationala de piese care puteau da noi lumini trecutului poporului roman este faptul ca s-au gasit personaje din noua clasa de inavutiti autohtoni care n-au ezitat sa cumpere bijuterii antice oferite de jefuitorii de comori dacice. Printre acestia se afla si senatorul PSD, Dan Iosif, fost "revolutionar" in decembrie 1989, om de suflet al lui Ion Iliescu. Sigur, el, ca si alti lideri pesedisti neaga, precum Cain orice amestec in toata tarasenia, desi jefuitorii de piese antice au declarat ca i-au vandut cel putin o bratara dacica din aur masiv.

Evident, intamplarile respective pot avea o tenta de senzational bun de paginile ziarelor sau emisiunilor posturilor de radio si TV care cultiva asemenea fapte. Insa acestea frizeaza inerent ilegalitatea, cei care au intrat in posesia diverselor obiecte antice fiind obligati sa le restituie statului, refuzul fiind sanctionat penal. Aceasta obligatie necesara cercetarilor arheologice nationale, se pare ca este eludata mai cu seama de colectionarii de ocazie, in frunte cu, ne pare rau sa o spunem, chiar cu presedintele executiv al PSD, domnul Adrian Nastase. Desigur, domnia sa se disculpa fata de declaratiile incriminante facute politiei de catre jefuitorii de situri arheologice, afirmand ca nu-l intereseaza colectiile de bijuterii antice, pasiunile sale fiind cu totul altele in materie de veritabil colectionar de obiecte artistice. Cu toate acestea, seful bandei afirma ca i-ar fi furnizat cosoni, monede dacice extrem de rare din aur masiv, de o mare valoare pecuniara si istorica. Sigur, implicarea lui Adrian Nastase in jaful de tezaure antice poate fi un subterfugiu uzitat de hoti, pentru a-si usura intr-un fel situatia, de altfel destul de grea. Totusi afacerea in cauza are si un mare beneficiu din punct de vedere istoric, deoarece s-a constatat ca hotii, oameni instruiti, nu borfasi de rand, nu s-au multumit cu prospectarea zonei sacre din miezul Transilvaniei, ci si-au extins aria cautarilor in perimetre nepazite de autoritati, pentru care guvernul nu are bani suficienti necesari continuarii cercetarilor arheologice. Este, de pilda, castrul roman Jidava situat la periferia orasului Campulung Muscel. Decopertand solul in preajma ruinelor castrului, vestigii care evoca graitor amploarea fortificatiei antice, ei au gasit un tezaur dacic, incluzand zeci de cosoni. Desi unele dintre monede au apucat sa fie instrainate, restul a fost confiscat de politie in vederea predarii lor catre Muzeul de Istorie Nationala din Bucuresti.

Semnificatia existentei tezaurului dacic pe vatra orasului Campulung Muscel este deosebita. In primul rand faptul conduce la ipoteza ca, pe vremea ocupatiei romane a Daciei, exista aici o asezare dacica a carei denumire ramane deocamdata necunoscuta, urmand ca cercetarile arheologice viitoare sa elucideze enigma. Pe de alta parte, tezaurul monetar dacic arata ca aici era un centru comercial, plasat chiar pe limesul roman, unde se intalnea cu un stravechi drum ce venea dinspre Dunare, pe vaile Argesului si Dambovitei, traversand imensii codrii ai Vlasiei, ce inspaimantau pe vremuri orice armata inamica. Valea Raului Targului, un afluent al Argesului, cum se numeste el astazi, cobora domol pe un spatiu larg, plat, marginit de dealuri "musceluri" sau "munceluri", adica munti mai mici, puternic impadurite, a carui denumire a ramas din vremuri "Campulung". Importanta economica si militara a asezarii urbane este atestata de prezenta castrului roman Jidava, denumire atestata istoriceste, unde exista o garnizoana alcatuita din legionari romani de origine iudaica. Este interesant de observat faptul ca Apostolul Andrei, pornit in misiune evanghelica, prin partile traco-getice, cauta grupurile de etnici iudaici, spre a le crestina impreuna cu localnicii autohtoni. Astfel, potrivit legendelor apocrife, El a ajuns si pe valea unde se aflau mercenarii evrei din Legiunea romana a XIV-a Gemina. Aici ar fi poposit intr-o grota, pe peretii careia ar fi pictat o icoana existenta si astazi. In jurul grotei, transformata in sanctuar crestin, a fost ridicata Manastirea Namaiesti. Numele acestei asezari crestine ar proveni chiar din cuvintele latine "Nemo est?", adica "Nu este nimeni (aici) ?" rostite chiar de Apostolul Andrei, cand a ajuns in locurile respective, unde ar fi gasit un altar dacic pagan, parasit de sacerdoti. In orice caz, arheologii au descoperit in Campulung, ca si in imprejurimile acestuia, dovezi certe ca, cel putin la inceputul primului mileniu al Erei Crestine, exista aici un centru economic si cultural-artistic. Monedele si ceramica gasite dovedesc continuitatea neintrerupta a vietii civile, odata cu constituirea poporului roman si a limbii romane in spatiul carpato-danubian. Intr-un manuscris descoperit in anul 1970 la Beiruth, in Liban, care este in fapt o cronica straveche a Tarii Romanesti, se afirma intre altele ca "principele Negru Voda a zidit o mareata biserica la Campulung (…) in anul 1292". De altfel, in biserica catolica din localitate se afla o piatra de mormant a comicelui Laurencius de Longo-Campo, cu inscriptii in limba latina facute in anul 1300. Astfel, pe baza documentelor istorice se poate afirma ca orasul Campulung era inca inaintea datei considerata ca moment, atestand documentar formarea statului feudal Tara Romaneasca, un centru civic puternic. Ca atare apare drept cel mai vechi oras medieval romanesc atestat. Aici si-a stabilit capitala Tarii Romanesti, primul stat feudal independent de sine statator, principele Basarab I, in anul 1330, dupa victoria de la Posada impotriva armatei ungare, condusa de Regele Carol Robert. In limba veche romaneasca "posada" avea sensul de trecatoare in munti, intarita ca o cetate in mod natural si pazita de localnici organizati militar. O asemenea posada se poate vedea si astazi pe Valea Rucarului, dinspre Muntele Mateiasu, spre Bran. Splendoarea peisajului ar fi tentat pe Regele Carol I al Romaniei sa cumpere locul, spre a-si construi un castel. In pofida deselor sale vizite aici, spre a convinge pe mosnenii campulungeni sa-i vanda pamant, acestia nu s-au invoit. Drept urmare, monarhul si-a oprit preferintele pe Valea Pelesului, la Sinaia, unde si-a zidit celebrul edificiu monumental, admirat de toata lumea.

Gh. Bassarabescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1566-Istorii-nebanuite.aspx