Delatorii

Domnul Lucian Cornescu, cetatean francez de origine romana, nascut la Bucuresti, vorbeste limba romana ca pe malul Dambovitei. Domnul Cornescu, spirit intreprinzator si ingenios, si-a gasit vocatia in comertul international. A facut afaceri cu petrol iranian, dupa care a gasit o noua resursa cautata in Occident, anume otelul. Domnul Paul Lambrino, cetatean francez cu indepartate origini romanesti, s-a nascut la Paris si vorbeste romaneste, vorba francezului, ca "o vaca spaniola". Precum si domnul Cornescu, domnul Lambrino face comert, descoperind ca Romania ar putea fi o sursa de castig. Dar cum accesul pe piata romaneasca ii era greu de realizat, din varii motive, a apelat la domnul Cornescu, a carui mai noua afacere era comercializarea pe piata occidentala a strungurilor romanesti fabricate la Arad. Trebuie spus ca afacerea se derula in urma cu mai bine de doua decenii, cand Ceausescu pretindea ca Romania poate produce orice, de la ace cu gamalie la bomba atomica, ceea ce pusese pe ganduri cancelariile occidentale. Numai ca domnul Lucian Cornescu descoperise, gratie iscusintei sale, toata mascarada din ditirambele ceausiste, dezmembrand un strung de la Arad. Dincolo de faptul ca acesta era o copie fidela a unei masini similare de renume produsa in Germania, ea continea piese realizate din otel suedez, cel mai bun din lume, fabricat dupa o reteta tinuta secret de secole. Aceasta descoperire l-a inavutit pe domnul Cornescu. El a inceput sa cumpere strunguri romanesti, la pretul de dumping practicat de exportatorii lui Ceausescu, timorati de presiunile dictatorului, care cerea mereu valuta, cu orice pret. Dupa care, domnul Cornescu punea sa le dezmembreze la el, la Paris, spre a vinde piesele de otel, la un pret care-i aducea venituri substantiale. Propaganda ceausista jubila, prezentand strungurile romanesti ca pe o mare realizare tehnica de talie mondiala, dictatorul roman numara de zor valuta, iar domnul Cornescu se inavutea, trezind invidia domnului Paul Lambrino, care-i cauta cu insistenta o asociere in afacerile romanesti. Domnul Cornescu l-a evitat insa politicos, stiind ca parizianul Lambrino nu se bucura de o prezenta buna in Romania, datorita faptului ca se pretindea mostenitor al tronului, ca nepot al Regelui Carol al II-lea. Povestea mezaliantei bunicii sale Zizi Lambrino cu ex-regele roman este cunoscuta. In fine, toata istoria negustoriei cu strunguri a domnului Cornescu s-a sfarsit cat se poate de prost, deoarece Securitatea a dibuit manopera acestuia si chiar Elena Ceausescu i-a interzis sa mai puna piciorul in Romania. Imediat dupa disparitia sotilor Ceausescu, atat Lucian Cornescu, cat si Paul Lambrino au gasit tocmai potrivit momentul spre a face afaceri in Romania. Spre deosebire de domnul Cornescu, domnul Paul Lambrino s-a gandit ca ar face o buna figura daca ar colecta ceva ajutoare din Franta pentru nevoiasii romani. Ceea ce a si facut, decoperind la Bucuresti ca este bine primit in chip de filantrop. Dar numai atat. El nutrea insa speranta ca ar putea prea bine sa foloseasca situatia confuza din tara, pentru a revendica succesiunea tronului Romaniei si averea monarhiei. Or, nu era o gluma, ci totul se baza pe consideratia ca tatal sau, Mircea Carol Lambrino fusese fiul nelegitim al fostului rege, Gigolo, cum il poreclise presa occidentala a vremii. Cand Regele Carol al II-lea a murit, fiul nelegitim al acestuia, lipsit de mijloace materiale, dupa ce pensia mamei sale fusese sistata, a gasit solutia iesirii din pauperitate, cerand participarea la partajarea mostenirii defunctului. Il viza pe fratele sau vitreg, ex-regele Mihai I. Printr-un proces celebru, Mircea Carol Lambrino a obtinut la Lisabona, locul de deces al tatalui sau, dreptul de mostenire ravnit. In ce masura a stiut sa se foloseasca de bunurile care i-au revenit este o problema care nu tine de acest comentariu, interesand doar daca domnul Paul Lambrino poate fi "print de Romania", asa precum se crede. Trebuie stiut ca, printr-o lege speciala votata de Parlamentul Romaniei, inca din secolul al 19-lea, s-a interzis purtarea de titluri nobiliare altora decat membrilor Casei Regale Romane.

Cum nici Mircea Carol si cu atat mai putin nici Paul Lambrino nu au facut vreodata parte din Casa Regala Romana, titulatura inventata de nepotul nelegitim al Regelui Mihai I este clar o impostura. In fine, scapatatul Paul Lambrino, bazat pe hotararea tribunalului portughez, a mirosit o afacere de mari proportii in Romania nu ca negustor, ci in calitate de pretendent la mostenirea lasata Regelui Mihai de catre tatal sau, Carol al II-lea. Ajutat de Lucian Cornescu, priceput in treburile romanesti, domnul "print" nu a stat cu mainile la piept sau in san. Etalandu-se ca mare iubitor al poporului, tinand discursuri televizate intr-o limba franco-romana ilara, a mers pana acolo incat a candidat si la fotoliul de presedinte al Romaniei, dupa tipicul lui Napoleon al III-lea, aventurandu-se intr-o campanie electorala ridicola, pe care evident a pierdut-o. Se parea ca domnul Paul Lambrino care pendula intre Paris si Bucuresti, si-a epuizat apetitul de putere si inavutire, dupa ce nu a reusit sa-i smulga macar o parte din averea acestuia, in urma unui proces civil interminabil, pe care i l-a intentat in Romania. Neconsolat, domnul Lambrino si-a ascuns ura impotriva fostului Rege Mihai, hotarand sa-l doboare printr-o lovitura indelung clocita. Cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, a inceput sa caute in arhivele statului documente cu care sa-l compromita pe fostul monarh sau macar sa-l santajeze. Tot ce a putut sa adune au fost cateva documente oficiale semnate de Regele Mihai intre anii 1940-1942, pe care domnul Lambrino le socotea dovezi ca monarhul se facea vinovat de antisemitism. Apoi a asteptat ca monarhul sa-i cada victima la momentul potrivit. Cand i-a parvenit stirea ca Parlamentul de la Bucuresti va acorda Regelui Mihai si familiei acestuia despagubiri in valoare de 30 de milioane de euro pentru bunurile ce i-au fost confiscate de regimul comunist, a gasit ca venise vremea razbunarii. A incercat mai intai sa ceara si el o parte din aceasta despagubire, dar n-a reusit, iar drept urmare si-a pus planul in aplicare. Si-a luat bilet de avion si a aterizat la Ierusalim, cu dosarul ponegritor sub brat. A descins la redactia ziarului "Jerusalem Post", cel mai influent din tara, spre a publica un articol denigrator la adresa regelui, calificandu-l profitor si criminal de razboi, spre a cere sprijinul guvernului israelian si al diferitelor organizatii evreiesti in vederea "demascarii lui Mihai drept un complice criminal al nazistilor". In sfarsit, in revista noastra am inserat mai pe larg ce a spus Lambrino la Jerusalim. Urmarea a fost ca redactia ziarului israelian a tinut mai apoi sa precizeze ca totul nu este altceva decat o tentativa de a ponegri pe Mihai si o ultima speranta a lui Paul Lambrino de a impiedica acordarea de despagubiri acestuia de catre statul roman. De fapt era si mai mult, caci a-l posta pe fostul monarh in randul criminalilor de razboi putea avea ca urmare confiscarea tuturor bunurilor acestuia. Cu alte cuvinte, daca eu nu am, nici tu sa nu ai! Istoricul israelian Jean Encel, expert in problemele evreilor din Romania s-a grabit sa combata imediat asertiunile lui Paul Lambrino, subliniind ca Regele Mihai nu se poate socoti vinovat de actiunile lui Antonescu. Pe de alta parte, Jonathan Eyel, director de studii la Royal United Service Institute for Befense Studies Whitehall, din Marea Britanie a transmis o scrisoare de protest conducerii ziarului israelian, in care afirma ca nu exista absolut nici un graunte de adevar in cele afirmate de Paul Lambrino, dimpotriva, Regele Mihai a fost cel care l-a arestat si l-a demis pe maresalul Ion Antonescu si a restabilit democratia in Romania, primind rcunostinta Puterilor Aliate in cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Adevarul este, conform tuturor documentelor istorice, ca Regele Mihai si Regina-mama, Elena sunt cei care au facut posibila salvarea a zeci de mii de evrei din Romania. De altfel Regina Elena a primit chiar titlul postum de "Drept intre Popoare" din partea Institutului israelian "Yad Vashem". In sfarsit, Federatia Evreilor din Romania a puctat clar conflictul, respingand categoric afirmatiile lui Lambrino, impotriva unchiului sau, Regele Mihai. Totul a culminat cu o declaratie a Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucuresti, in care se arata ca Regele Mihai nu se face vinovat de crimele ce-i sunt puse in seama de Paul Lambrino, fiind incorect ca acesta sa ridice la rang de politica internationala, cu implicatii atat de serioase, chestiuni de familie, neintemeiate. Dupa cum se vede, Paul Lambrino si-a pierdut vremea, reusind doar sa se compromita prin delatiuni. Furia sa ar putea sa-l doboare, afland nu numai ca Parlamentul roman va vota Legea despagubirilor de 30 de milioane de euro acordate ex-regelui, din care nu poate smulge nici un cent, dar si ca Academia Romana l-a propus pe Mihai, drept membru al sau.

Gh. Bassarabescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1535-Delatorii.aspx