ISLAM – CINCI STÂLPI SI ULTIMA ÎNFATISARE

Gabriela CALUTIU SONNENBERG

A opina despre Islam in vremurile acestea tulburi poate fi un act riscant. De aceea nici nu ma gandesc sa ma apuc de asa ceva. Desigur, exista autori mai curajosi decat  mine, care se incumeta sa combata virulent. Mai sunt si multi care tac, de teama sa nu incapa in colimatorul fanaticilor musulmani. Eu nu ma numar nici printre unii, nici printre ceilalti.

Departe de orice tendinta de „musul-maníe”, imi doresc insa sa stiu macar despre ce e vorba. Cum e binecunoscut, semidoctii sunt periculosi. Asa ca prefer sa ma informez pe cont propriu, pentru a ma elibera de pericolul „stiutului partial”. Sper ca aducand ceva lumina in acest subiect voi putea pricepe mai mult din ce se intampla. Stiu ca nu sunt singura, asa ca impartasesc aici ce am aflat.

Prea putin aflam de la stirile de senzatie – unele dintre ele chiar ne fac parul maciuca – despre continutul acestei religii. Firesc, din moment ce, din pacate, ca orice sistem de sine statator, nici educatia crestina nu include in programa ei un curs rapid de initiere in „maruntaiele” altor religii, in speta a celei islamice.

Iata rezumatul meu:
Legenda spune ca in anul 610, pe varful unui munte situat in preajma orasului Mecca, profetul Mahomed (Muhammad) a primit cuvantul lui Dumnezeu, pe care l-a raspandit pana la moartea sa. Aria de extindere a cuprins intreg nordul Africii, ajungand pana in Spania la vest, respectiv in muntii Himalaya, catre est. De fapt, Mahomed a recitat textele – cuvantul Coran inseamna recitare in limba araba – el nefiind familiarizat cu scrierea (era analfabet, lucru deloc neobisnuit la acea vreme). Abia dupa moartea sa, textele au fost culese si tiparite.

Coranul se sprijina pe cinci stalpi ai credintei islamice, cinci obligatii pe care fiecare credincios le are de indeplinit in viata sa. Ele sunt conditii indispensabile, care-i garanteaza mantuirea, functionand ca un cadru pe fiecare isi sprijina intreaga existenta.
Primul pilon poarta numele „Shahadah” si inseamna juramant, marturie. El rezuma credinta care sta la baza Islamului: „Nu exista mai multi Dumnezei decat Alah, iar Mahomed este profetul Sau”. Musulmanii trebuie sa repete shahadahul pe tot parcursul rugaciunii.

Al doilea pilon se numeste „Salat”. Este rugaciunea pe care fiecare musulman trebuie sa si-o faca de cinci ori pe zi. Ea este forma lui de a comunica cu Alah, pentru a-si exprima recunostinta si adoratia. Rugaciunile constau din versuri recitate din Coran. Face parte din acest ritual obligatia de a se spala pe mainile, cap, picioare si calcaie si de a se orienta cu fata spre Mecca. Pomana este al treilea stalp din fundament. Ea poarta numele de „Zokat”. Presupune renuntarea la o parte din venituri in favoarea unor scopuri caritabile si are menirea de a contribui la castigarea favorii divine.

Cel de-al patrulea element este „Ramadanul”, a noua luna din calendarul islamic, perioada in care se tine post (siyyam). In aceasta luna, pe timp de zi, deci de la rasaritul pana la apusul soarelui sunt interzise mancatul, bautul, fumatul si intretinerea de relatii sexuale.

A cincilea si ultima indatorire este „Pelerinajul la Mecca”, sau  „Al-hagg” (hayy). Potrivit traditiei, fiecare credincios musulman are obligatia de a efectua odata in viata o calatorie la locasul de cult. Pentru a elimina orice fel de diferente de clasa, va merge imbracat in haine modeste.

Religia islamica e rapandita in randul popoarelor arabe, ceea ce nu inseamna ca n-ar exista si alte religii la arabi, inclusiv cea crestina. Totusi, legat de nationalitatea preponderenta, citatul cel mai frecvent vehiculat din Coran este: „Niciun arab nu este superior altui om ne-arab: nici albul nu e mai presus decat negrul, nici negrul nu e superior albului, decat prin pietate si actiuni in slujba binelui.” Mesajul e la fel de tolerant ca si cel al crestinismului, ce ne-ndeamna sa ne iubim aproapele. In ambele cazuri, interpretarile au variat de-a lungul istoriei, luand forme nu intotdeauna pasnice, asa cum prea bine stim.

Araba este o limba bazata pe consoane. Avand mai putine vocale, semnificatia cuvintelor si frazelor se poate pierde pe parcurs, motiv pentru care exista interpretari atat de diferite ale Coranului. Aceasta problema este inerenta tuturor traducerilor de texte sacre, dar in cazul scrierilor de referinta ale musulmanilor e mai pronuntata. „In numele lui Alah, cel Bun, cel Milostiv! Slavit fie Alah, Stapanul Universului, cel Bun, cel Milostiv, stapanul Zilei de Apoi, Tie isi slujim si Iti cerem ajutor” este fraza de inceput a Coranului, manuscris intocmit de-a lungul a 23 de ani de catre secretarul lui Mahomed, incepand cu anul 632, cand a survenit moartea profetului. Pe motiv ca a aparut relativ recent in istorie, la sute de ani dupa Christos, Coranul este denumit si ultima revelatie. Argumentul datei recente e folosit ades musulmani. Se recurge la el pentru a „demonstra” ca religia lor ar fi mai avansata decat toate celelalte. Cu alte cuvinte, profetii celorlalte religii, aparute inaintea lui Mahomed, de la Abraham incoace, nu sunt negati, dar sunt considerati ca fiind precursori ai Islamului, iar invataturile propavaduite de ei se presupune ca ar fi inglobate, daca nu chiar depasite prin el. Sa recunoastem ca nu e o idee prea magulitoare si nici o metoda neaparat infailibila din punct de vedere stiintific, ea tratandu-i pe ceilalti un pic cam de sus.

Se spune despre Mahomed ca ar fi recitat invataturile sale – numite hadiz - nu in mod constient, ci pe parcursul unor transe epuizante, semiconstient, prin glasul sau exprimandu-se insusi Alah. Hadiz sunt pilde si lectii de viata care ilustreaza viata lui Alah si indeamna oamenii sa-i urmeze exemplul.

Considerat ca fiind de origine pur divina, Coranul contine 114 sure (capitole) si peste 6200 de ayat (versuri). Sumarul nu e ordonat cronologic, ci in functie de lungimea capitolelor, incepand cu cele mai stufoase. Stilul - de asemenea foarte admirat - difera la randul sau de la un capitol la altul, fiind uneori in proza, alteori in versuri. Sunt alternate fragmentele sacadate, repetitive, cu altele in stil epic, de respiratie larga. Subiectele variaza, mergand de la chestiuni de etica si legalitate, pana la elemente stiintifice din cosmologie, despre natura divinitatii sau aspectele psihologice ale fiintei umane.

Limba Coranului este araba clasica, antica. Din acest motiv, initiatii considera ca pentru a-l intelege corect trebuie citit in limba in care s-a revelat. Desi principiul „Crede si nu cerceta” se aplica si in spatiul musulman, Islamul, ca toate religiile, a evoluat de-a lungul timpului, iscand multe controverse, inclusiv in propriul sau san. Unul dintre cei mai importanti juristi si oponenti din interior ai Islamului este considerat a fi teologul si misticul Al-Gazali, supranumit „Toma de Aquino al Islamului”. Inteleptul a trait in secolul al XXI-lea, activand in calitate de director al Universitatii din Bagdad la 500 de ani dupa aparitia Coranului, intr-un moment in care Islamul se afla intr-o criza profunda. A calatorit prin Irak, Siria si Palestina, analizand cu spirit critic diferentele dintre diversele curente ale arborelui traditional musulman.

In urma cercetarilor intreprinse, Al-Gazali renunta la toate avantajele unei cariere sclipitoare ca intelept musulman si imbratiseaza o noua credinta: sufismul, curent pe care-l considera calea unica de a accede la revelatie si adevar. Adopta o atitudine ambivalenta in raport cu Islamul: pe de-o parte il critica, dar pe de alta parte il utilizeaza ca subiect de analiza si sursa de invataminte (in special in privinta stiintelor naturii si a logicii). Argumentul principal al criticii sale este acela ca metodele metafizice ale teologilor nu pot substitui dovada prin ratiune. El face diferenta dintre cele doua manifestari ale credintei islamice: cea externa, prin faptele bune intreprinse, si cea interna, a credintei neconditionate.

Dupa parerea sa, se pune prea mult accent pe bunele intentii (in plan material) in loc sa se respecte pur si simplu comportamentul adecvat credintei, venit din interior. Aceasta daruire neconditionata se rezuma perfect in crezul lui Al-Gazali, exprimat succint prin urmatoarele cuvinte: „Fericirea picaturii este acea de a muri in rau.”.

E un crez care poate fi inteles ca atare, dar poate fi interpretat si ca jertfa suprema, asa cum, din pacate, e interpretat de unii extremisti sinucigasi, care renunta complet la propria individualitate, convinsi ca dizolvarea lor in neant ar fi conforma cu intelesurile adanci ale acestei carti ferecate, din pacate cu mult prea multe lacate.
 
Cum spuneam, daca ne-am da cu parerea n-am face decat sa ingrosam randurile celor care deja au generat mult prea multe versiuni. Singurul lucru pe care-l pot constata eu cu certitudine este ca nu reiese din continutul Coranului ceva concret, care sa explice atasamentul exacerbat al fanaticilor religiosi fata de aceasta religie de care abuzeaza, folosind-o ca scuza pentru faptele lor reprobabile, inumane. De ce o prefera in locul alteia, ramane un mister.

Banuiala mea este ca explicatia se afla fie undeva in afara, fie dimpotriva, undeva mai in adancul textelor sacre. Ilustrez cu o vorba raspandita la germani – cei care in clipa de fata sunt raspunzatori pentru avantul valului de refugiati, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul salajuieste in amanunte”).

Ma tem ca demersul meu de inlaturare a nestiintei n-a condus neaparat le suprimarea angoasei noastre de crestini pasnici, ingoziti si speriati de moarte. Degeaba incerc sa-mi imaginez situatia absurda in care am trece cu totii la practicarea celor cinci obligatii enumerate mai sus. Poate ca ele n-ar fi asa de diferite de modul nostru de a trai: in fond cu totii facem acte caritabile, calatorim, tinem diverse regimuri sau diete, chiar daca nu neaparat motivate religios, si credem in ceva, mai mult sau mai putin rational dovedit. Dar un lucru e sigur: nici convertirea noastra nu ar conduce la suprimarea terorii extremistilor musulmani. Pentru ca nu au nimic de-a face una cu alta. Ramanem la mila Domnului, oricare ar fi numele pe care i-l dam, dar vai si-amar daca le permitem celor care nu stiu ce este ea sa decida asupra destinelor noastre.

Gabriela CALUTIU SONNENBERG
Spania, noiembrie 2015


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a14652-ISLAM-–-CINCI-ST194-LPI-SI-ULTIMA-206-NFATISARE.aspx