Despre Conceptul Educatiei si Instruirii



In dialog Virgil Mandacanu (doctor habilitat in pedagogie, profesor universitar, publicist,  R.Moldova) si Galina Martea (doctor in stiinte economice, academician de onoare al invatamantului universitar din R.Moldova,  scriitoare, Olanda)










“Educatia este acea functie care transmite comunicarea adecvata in formarea corecta a sistemelor si subsiste­melor din societate necesare omului, si comunicarea adecvata in formarea corelatiei calitative de convietuire dintre societate si individ…

Rolul esential al instruirii si educatiei este de a mentine echilibrul intelectual si spiritual al omului in­tr-un mediu social, formandu-i astfel personalitatea si identitatea...                                                            

         Galina Martea                                                                                                                                                                             

 

Virgil Mandacanu:  Stimata doamna Galina Martea, va urmaresc in continuare cu multa atentie cercetarile pe care le realizati in domeniul pedagogiei si al stiintei educationale. Lucrarile elaborate de Dvs, fiind imaginea reprezentativa a unor studii de calitate, se cer a fi expuse in mod public pentru a fi luate ca referinta in metodele de educatie si instruire nationala. Luand in consideratie acest lucru, v-as ruga sa ne spuneti cu multa intelepciune filozofica, asa cum reusiti sa o faceti ca de fiecare data,  daca instruirea si educatia este o necesitate sau o obligatie umana? Si daca invatatura si educatia adevarata trebuie sa fie o valoare prioritara pentru om? In viziunea mea, aceasta este inca o problema majora in cadrul tarii noastre, care trebuie constientizata corect si sistematizata la justa valoare in cel mai eficient mod. Cred, ca la ziua de azi este o mare dificultate pentru societatea noastra in a distinge corect conceptul invataturii si al educatiei.  

 

 

Galina Martea: Luand in consideratie faptul ca instruirea si educatia este un sistem de valori orientat catre dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate sociala, este, in acelasi timp, si sistemul prin care se dobandeste dez­voltarea intelectuala, spirituala si de cultura multilate­rala a omului. Iar prin notiunea de invatatura/invatamant se contopesc atat procesele instruirii, ca parte componenta in cultu­ralizarea si formarea omului ca personalitate instruita a unei societati, cat si procesele educatiei, ca parte com­ponenta in asigurarea unei dezvoltari complexe a omului cu insusiri intelectuale, morale, estetice si fizice in scopul de a contribui benefic la formarea unei soci­etati civilizate. Respectiv, educatia, cu intregul sistem de valori/masuri aplicate regulat in formarea trasaturilor intelectuale si morale ale omului, este actiunea ce are ca scop perfectionarea evolutiva a mediului social propriu omului prin intermediul carora se contopesc experi­entele de viata si cultura ale acestora. Atat omul cat si mediul so­cial propriu acestuia sunt ca un intreg al existentei prin care se produce schimbul reciproc de valori si actiuni, care, in aceeasi masura, ambii necesita transformari frecvente cu accent pozitiv in crestere si dezvoltare.

Deci, instruirea si educatia este atat o necesitate cat si o obligatie umana. In calitate de categorii filozofice, nesesitatea si obligatia sunt corelate intre ele printr-o masura indefinita. Prin segmentul necesitatii are loc actiunea de dezvoltare a omului pentru a comunica cu mediul social, iar obligatia este acea componenta care impune fiinta umana sa contribuie in procesul evolutiv al dezvoltarii umane si al intelectului uman. In caz contrar, fara instruire si educatie existenta fiintei umane nu ar avea sens in acest spatiu al universului, fiind in stare de imobilitate, iar intelectul uman s-ar epuiza ca o metamorfoza ce va duce doar la stoparea tuturor proceselor vitale concepute. Constientizarea corecta a acestor fenomene este un factor decisiv in existenta umana si existenta oricarei comunitati sociale.

 

V.M.: Care este misiunea reala a educatiei intr-un mediu social, aceasta fiind considerata ca activitate prioritara a societatii?

G.M.:  Educatia, fiind o activita­te sociala, isi exprima caracterul prin forme clare de a transmite catre generatia in crestere acele componente esentiale educative, care sa influenteze sistematic si con­stient dezvoltarea facultatilor umane, si care, nemijlocit, sa asigure culturalizarea societatii respective. Activand in modul respectiv, prin educatie se formeaza acel com­ponent social care actioneaza ca un element al evoluti­ei datorita caruia sunt influentate intreaga varietate de valori necesare omului in dezvoltare, si anume valori­le spirituale, intelectuale, materiale. Prin aceste valori create de om, in paralel s-a format si stiinta educatiei la baza careia a fost si va fi mereu omul cu intelectul si cultura sa. Omul, ca individualitate sociala, este acea substanta in existenta umana care prin cultura si educa­tie favorizeaza la nesfarsit desfasurarea actiunilor, ca necesitate absoluta a proceselor evolutive, astfel creand conditii favorabile fenomenelor conce­pute. Fenomenele, la randul lor, fiind o categorie care se manifesta prin ap­titudini, comportament, tendinte catre actiuni cu valori materiale, spirituale, intelectuale, sunt nemijlocit si le­gatura dintre domeniile de activitate umana si sociala care dezvolta societatea omului. Prin aceasta legatura, educatia este acea functie care transmite comunicarea adecvata in formarea corecta a sistemelor si subsistemelor din societate necesare omului, si comunicarea adecvata in formarea corelatiei calitative de convietuire dintre societate si individ. Prin comunicarea si corelatia calitativa dintre om si societate, educatia se prezinta ca un factor intermediar intre acestia cu functia de a reali­za actiunea comuna benefica si de a favoriza dezvoltarea sociala, bazata pe structura economica si politica. Re­spectiv, dezvoltarea economica si politica a unei soci­etati atrage in sine factorul educativ ce determina structurarea domeniilor de activitate sociala pe principii de calitate, in rezultat producand produsul cu efectul necesar. Indis­pensabil, se creeaza produsul de care are nevoie omul in dezvoltare si in prosperarea societatii.

 

V.M.: Educatia este acea conditie umana care impune omul sa fie mereu in contact direct cu invatatura?

G.M.:  Ca prioritate a societatii, educatia este acea conditie umana care impune omul sa fie mereu in contact direct cu invatatura. Numai prin procesul invatarii omul este capabil sa atinga acele ex­periente si valori, care sa-i aduca bogatia spirituala si intelectuala pe tot parcursul vietii. In acest sens, Amos Comenius (teolog, filozof si pedagog ceh), intr-un proces de reflectie generala asupra imbunatatirii re­latiilor umane, spunea ca „In ceea ce priveste intreaga omenire in intreaga lume viata pentru fiecare fiin­ta umana este o scoala, de la leagan pana la mormant”. Deci, de asemenea putem confirma ca rolul esential al instruirii si educatiei este de a mentine echilibrul intelectual si spiritual al omului in­tr-un mediu social, astfel formandu-i personalitatea si identitatea pe parcursul intregii vieti. La randul lui, omul cu respectivul bagaj de cunostinte, cu bogatia intelectuala si spi­rituala acumulata de-a lungul anilor contribuie la bu­nastarea propriei societati, astfel dand sens continutului material care ii aduce satisfactia in viata personala si sociala. Totodata, prin contactul permanent al invatarii omul reuseste sa se integreze mai usor intr-o societate, astfel valorificandu-si in mod evident perso­nalitatea sa prin procesele ce contribuie la dezvoltarea umana si sociala. Cu functia de a con­tribui pozitiv la formarea omului, educatia, ca valoare, trebuie sa indeplineasca si misiunea de a forma omul cu capacitatea de a raspunde necesitatilor impuse de viata sociala (sau existenta sociala). Ca urmare, viata socia­la formeaza acel intreg, care reprezinta nivelul de civilizatie, evolutie si dezvoltare a unei societati cu individul acesteia. Nivelul de dezvoltare se regaseste in existenta spirituala si mate­riala a societatii, iar omul cu cultura sa este nucleul prin care procesul educatiei isi face efectul. Efectul educatiei, ca proces, isi actualizeaza existenta prin atributiile sale ce cuprind toate elementele unui intreg de principii socio-umane cu rolul de a forma comunicarea adec­vata si continua dintre om si societate.

 

V.M.: La constituirea unui sistem educa­tional autentic care ar fi componentele de baza ce ar produce cu adevarat remodelarea corespunzatoare?

G.M.: Pentru constituirea unui sistem educa­tional autentic este necesara comunicarea corelata cu politica educationala; cu conceptul acesteia ce reflecta just si corect realitatea; cu factorii de mediu in cadrul carora individul isi reflecta actiunea prin modul de gan­dire si constiinta; cu politica statului intersectata prin arta si stiinta pedagogiei; cu prezenta reala a cadrelor manageriale si didactice in viata omului, care sunt nu­cleul dezvoltarii sociale si prin care se transmite stiinta pedagogiei; cu copilul-elevul si parintii acestora care sunt parte componenta in existenta tuturor pro­ceselor educationale; cu unitatea de invatamant care este invatatura, cultura, intelect, evolutie. Prin corelatia re­spectiva educatia isi va putea gasi locul corespunzator intr-un mediu social, manifestandu-se ca valoare prin toate formele de existenta. Prin formele sale educative si instruc­tive sistemul educational trebuie sa-si desfasoare actiunea atat in cadrul unitatii de invatamant cat si in afara ei, pastrand in permanenta legatura organica cu factorii interni si externi ai mediului. Sub influenta factorilor interni si externi se vor regasi si formele de educatie formala si nonformala la baza carora se afla varietatea de institu­tii cu activitati scolare si extrascolare, extradidactice. In consecinta, toate vor fi puse la dispozitia individului cu scopul de a cunoaste si a acumula cat mai multe cunos­tinte si deprinderi in diverse domenii de activitate. Ca urmare, educatia formala este acea forma de educatie si instruire care creeaza in totalitate personalitatea omului in raport cu personalitatea societatii, iar educatia non­formala il face pe om sa-si imbogateasca si mai mult cultura si intelectul, astfel valorificandu-si identitatea completa de om in societate. Fiind fundamentul tuturor formelor de educatie si instruire a omului, unitatea de invatamant urmeaza a fi respectata in modul cel mai matur intr-o societate. Numai in asa mod se va forma acel principiu real al existentei care va impune omul sa respecte si sa aprecieze importanta continutului social/edicational si importanta strategiei comune in dezvoltare.

 

V.M.: Ar fi totusi o realitate si o constatare corecta daca am afirma ca educatia trebuie sa cuprinda in sine intreaga viata a fiintei umane?

G.M.: Urmand ideile lui Comenius putem afirma cu cer­titudine, ca educatia cuprinde in sine intreaga viata a fiintei umane, oferindu-i totodata acesteia intelepciune si ratiune in existenta sa. Prin functiile sale, educatia isi exprima prezenta reala in dezvoltarea vietii umane si sociale si formeaza facultatea omului in dependenta de capacitatile societatii. Capacitatea omu­lui, exprimata prin insusiri morale si intelectuale, este functia acestuia care o presteaza intr-un mod organi­zat pentru a obtine un scop anumit. Scopul uman, daca poate fi definit asa, nu este altceva decat obiectivul catre care tinde mereu omul si anume de a-si realiza existenta civilizata intr-un mediu social civilizat. Aceasta core­latie filtrata cu propriile necesitati si necesitati sociale il impune pe om sa creeze acele conditii ale existentei, care, fiind influentate benefic in dezvoltare, sa stimuleze cat mai bine prosperarea propriei societati. Dezvoltarea unei societati, bazata pe sistemul educational si educa­tia continua a omului, isi exprima fata adevarata doar daca stie sa raspunda cerintelor si sa satisfaca in perma­nenta necesitatile individului care reprezinta totalitatea fenomenelor de natura economica, culturala si sociala. Prin totalitatea acestor fenomene se identifica omul cu abilitatile si cunostintele sale, conditionate de procesele educative. Omul prin educatie stabileste conditiile ce determina aparitia sau dezvoltarea unui fenomen. La randul lui feno­menul, fiind o categorie a dialecticii materialiste corela­tiva cu esenta, formeaza procesele esentiale in relatie cu natura lor dependente de existenta umana. Deci educatia, fiind feno­men si actiune, se manifesta identic cu functie si rol in dezvoltarea omului si a societatii.

 

V.M.: Stimata Doamna, prin educatia adevarata poate fi trezit si dezvoltat in om procesul afectiv fata de valorile nationale?

 

G.M.: Bineinteles! Sistemul educational a fost si este acea sfera de activitate care dezvolta si formeaza orice fel de orientare. Prin instruirea adecvata omul in dezvoltare poate fi orientat catre cele   mai frumoase calitati crestine. Este necesar doar de a interpreta corect procesele educationale din societate, fiind orientate catre omul care este valoare si capital uman. Respectiv, este necesar de a constientiza corect importanta omului in societate si valoarea acestuia ca personalitate si identitate sociala. In mod special, este necesar sa fie constientizat corect conceptul cu privire la educatia si instruirea in spiritul national si de constiinta nationala. Numai in asa mod se vor corela cu adevarat procesele educationale axate pe dezvoltarea omului in spiritul valorilor nationale. Astfel, se va crea in om si sentimentul real fata de valorile nationale si crestin-umane.   

    

V.M.: Va multumesc.

G.M.: Si eu Va multumesc.

 

 

          

 

 

 

 

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a14643-Despre-Conceptul-Educatiei-si-Instruirii.aspx