De unde ni se trage! A FOST PSD MAI BUN DECAT PCR? DAR ILIESCU - DECAT CEAUSESCU?

Intrebarea este numai retorica intrucat raspunsul nu necesita nici un efort de gandire, nici o analiza, stiut fiind de lumea intreaga ca in 1989, cand comunismul cadea in toata Europa, iar popoarele din spatele cortinei de fier porneau spre democratie si progres, in Romania, toata nomenclatura comunista, mai putin sotii Ceausescu si ministrii acestora, sub flamura indoliata a revolutiei, s-a constituit intr-o formatie conceputa, aprioric, la Moscova sub numele de <Frontul Salvarii Nationale> devenind, cateva zile mai tarziu, partid (al comunistilor anti-ce-o fi). Nascut dintr-un partid unic (PCR) si format din tot ce a avut mai rau acest partid (fripturisti, veleitari si compromisi), partidul revolutionar -metamorfozat prin impostura in partid social-democrat-, a dominat intreaga scena politica a tarii, timp de 15 ani, din care 11 ani ca partid de guvernamant. In tot acest timp a avut realizari exceptionale, numai pentru conducerea partidului si sustinatorii acestuia, care, calcand in picioare legile si practicile economice, politice si morale, au acaparat intreaga avutie nationala, imbogatind peste masura clientela politica si saracind peste jumatate din populatie, din care 5-6 mililoane -sub limita de subzistenta-. Existenta a milioane de oameni pentru care zilnica optiune a renuntarii intre paine, medicamente sau caldura a devenit mod de viata, in paralel cu opulenta sfidatoare si neruinata a conducatorilor partidului si sustinatorilor, situatie inexistenta in timpul domniei lui Ceausescu, dovedeste, cu plus de evidenta, ca partidul social democrat nu-si merita, nu numai denumirea de social democrat, dar nici denumirea de partid.

Iliescu confirma

Inca din Nov. 1995, Ion Iliescu, fondatorul clicii devastatoare, critica, la Conferinta Nationala a PDSR "proastele obiceiuri pedeseriste", "scurgerea averii statului in buzunarele unora", "interese meschine de grup", "scutiri de vama", "musamalizari de infractiuni si abuzuri", "abordari voluntariste" avertizand de pericolul "fortelor antireformatoare". In Ian. 2002, acelasi parinte al mafiei dambovitene, repeta pentru a nu stiu cata oara: "coruptia a cuprins zona politicului, a patruns inclusiv in justitie, creand un sentiment de imunitate si impunitate in randul celor care cred ca banii le dau inclusiv puterea de a fi mai presus de lege si de morala". Lansandu-si cartea "Revolutia Romana", la Timisoara, Ion Iliescu a aratat sursa raului: "Revolutia a avut un bilant pozitiv in ceea ce priveste viata politica, prin dobandirea dreptului la alegeri libere si pluripartitism (rahat cu apa rece-n.n.), in schimb in cei 12 ani viata romanilor s-a depreciat foarte mult; pericolul coruptiei este un impozit greu si nedrept pe care-l platesc oamenii corecti si cinstiti; reforma si privatizarea au fost subordonate in mod nepermis unor sfere de interes clientelar; sa punem capat coruptiei si spectacolului, timp de 12 ani, oferit de cei alesi sau numiti in functii publice care au considerat aceste demnitati drept recompense si trambuline pentru imbogatirea fara munca", "Daca nu rapunem noi coruptia, ne rapune ea pe noi". Si, intr-adevar, coruptia a rapus partidul care, in agonie fiind, blestema si ameninta <justitia> despre care, niciodata, nu si-a inchipuit ca poate fi si oarba.

Ion Iliescu - homo sovieticus - blestemul pamantului

Fostul triplu presedinte, nu este si nu a fost niciodata asa cum unii politicieni, analisti, politologi, ziaristi l-au prezentat opiniei publice, drept un reformator, un om cinstit, modest, o locomotiva a partidului de el infiintat, un patriot, un garant al stabilitatii si, nu arareori, un conciliator si om de suflet. Nici una din aceste caracteristici nu i-a marcat viata si activitatea dlui Ion Iliescu, el fiind nascut si crescut in casa comunistului-Kominternist, Alexandru Iliescu, cel care in 1931 si urmatorii patru ani ii jura credinta lui Stalin si ii oferea acceptul si serviciile partidului comunist din Romania, al carui secretar era, intru dezmembrarea tarii si anexarea, de catre URSS a Basarabiei si Bucovinei. (Biblioteca Academiei Romane, arhiva Istorica, Cota AB XIII- 3). Descendent dintr-un asemenea tata, Ion Iliescu a izbutit cu usurinta sa se incadreze in structurile sovietice, in vederea desavarsirii politicii staliniste de sovietizare a Romaniei, ca parte dintr-un plan de ocupare a Balcanilor. Astfel, in cei cinci ani petrecuti la Moscova (1950-1955), Ion Iliescu a fost secretarul <Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani> din URSS, subordonat Sectiei a IX-a (studenti straini), Directoratul II Contrainformatii, al KGB.(Ion Iliescu-Biografia Secreta de Vladimir Alexe). Ceea ce inseamna, asa cum precizeaza istoricul, ca Ion Iliescu a fost, in timpul studiilor in URSS, un slujbas sovietic, respectiv, un cetatean roman in slujba statului sovietic, un veritabil <homo sovieticus>, instruit in Uniunea Sovietica pentru a deveni factor activ al procesului de sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Potrivit biografiei susmentionate, Ion Iliescu a fost propulsat de KGB in conducerea "Uniunii Internationale a Studentilor", organizatie de front, paravan al Kremlinului (Directoratul I), cu sediul formal la Praga, dar dirijata si finantata de serviciile secrete ale Moscovei. Din referatul de cadre intocmit in iulie 1955 pentru lansarea tov. Iliescu in organizatiile comuniste internationale se remarca unele defecte grave ale acestuia, defecte care, in mod evident, explica evolutiile sale ulterioare care au devastat patria pe al carui <pamant blestemat> s-a nascut. Referatul precizeaza: "Uneori avea insa o atitudine de comanda si nu tinea seama de parerile celorlalti. De asemenea, era pripit in luarea de hotarari". Iata motivatia pentru crimele din Decembrie 1989 si pentru cei 15 ani de suferinta a celor 23 de milioane de romani. Iata motivatia pentru care Ion Iliescu nici la 75 de ani nu abandoneaza politica, considerand ca romanii trebuie sa sufere pana ce el va ajunge in Iad.

"Despre tatal sau atat se cunoaste" este adnotarea lui Nicolae Ceausescu pe referatul susmentionat, aceasta dovedind ca cel care avea sa cada, 34 de ani mai tarziu, sub gloantele lui Ion Iliescu, cunostea atat actiunile tradatoare ale lui Alexandru Iliescu-tatal, in beneficiul planurilor cotropitoare ale lui Stalin, cat si apartenenta lui Ion Iliescu la structurile kaghebiste pe linia sovietizarii tarii. Desi Ceausescu cunostea filiera tradatoare -Alexandru Iliescu si fiul, precum si defectele de gandire si comportament ale celui din urma, din ignoranta sau de teama de a se atinge de un cadru de baza al KGB, el s-a limitat numai la urmarirea informativa a tradatorului, de catre securitatea insarcinata cu supravegherea spionilor (Dosar "Iancu" - <Directia a II-a Contraspionaj> din cadrul DSS - Colonel Mircea Aurel.). Aceasta i-a permis agentului sovietic sa duca la indeplinire planurile criminale ale URSS - Gorbaciov de a-l suprima pe Ceausescu si de a sugruma revolta populara anticomunista pentru mentinerea Romaniei in spatiul sovietic.

Iliescu si jaful national

Atitudinea de comanda, nesocotirea parerilor celorlalti si pripitul (judecata fara chibzuiala), bolile de caracter ale fatidicului fost presedinte s-au manifestat, din plin, in zilele revolutiei, cand, numai dupa fuga lui Ceausescu s-a autoinstalat (avand URSS-ul in spate) in fruntea revolutionarilor, a hotarat sensul miscarii populare - catre vizavi de vest - ("Noi, romanii, nu dorim sa urmam exemplul vecinilor nostri … “), a dispus executarea cuplului Ceausescu, a chemat tinerii la moarte pentru a-l apara de teroristii care trageau din toate pozitiile si care n-au existat, l-a impiedicat pe generalul Guse, comandantul armatei, sa ceara populatiei sa paraseasca strazile pentru a se putea restabili ordinea, l-a inlocuit pe generalul Guse cu generalul Militaru si pe acesta cu generalul Stanculescu; si toate astea, fara vreo alta calitate decat aceea de director de editura. Era insa principalul agent KGB pentru Romania. Comisia care ancheteaza, in prezent, evenimentele din decembrie ’89 va face public adevarul despre revolutie, care, oricum, nu poate sa nu tina seama de marturisirile facute de dl Iliescu in fata Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie ’89, marturisiri care, desi il incrimineaza, sunt cuprinse si in cartea "Revolutia traita" de Ion Iliescu.

La 3 februarie 1990 a avut loc a doua lovitura de stat, cea valutara, cand, din dispozitia nechibzuita a presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu, Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) a preluat ILEGAL de la BNR 2030 milioane de dolari (intregul fond valutar al Romaniei), bani ce au fost distribuiti clientelei politice a FSN, punand astfel bazele "caracatitei" mafiote care avea sa secatuiasca intreaga tara. Despre caracatita bancara si marile inginerii financiare ale mafiei erei Iliescu (1990-1996), istoricul Vladimir Alexe consacra zeci de pagini in cartea sa "Ion Iliescu-Biografia Secreta", suficient pentru ca orice om cinstit sa inteleaga ca fostul triplu presedinte, pentru a fi sustinut la putere impotriva vantului de liberalizare ce batea cu putere peste intreg sud-estul european, a oferit tara, cu popor cu tot, celor chemati sa o jefuiasca. Pentru sustinerea lui si a partidului sau, s-au savarsit acte de contrabanda de stat, s-au incalcat embargouri impuse de ONU, s-a apelat la mafia internationala, s-au primit sponsorizari frauduloase din strainatate, s-a oficializat cotizatia (mita) de partid la cota-parte din fraude, s-a corupt administratia, politia si justitia, s-a incercat pana si coruperea Europei etc. Sub obladuirea lui Iliescu s-au nascut creditele neperformante, organizatiile mafiote, clientela politica, filierele de contrabanda, traficul de droguri si de persoane, spalarile de bani, fondurile destinate terorismului international etc.etc.etc.

Naravul din fire n-are lecuire!

Orice om cu mintea intreaga isi da seama ca nici Ion Iliescu si nici partidul de el creat, nu se mai pot reforma, nu-si pot schimba conceptiile si nici felul de viata, pentru evidentul motiv ca Ion Iliescu a trait toata viata ca revolutionar bolsevic cu unicul obiectiv <inversarea exploatarii omului de catre om>, iar partidul sau, pentru ca a fost creat anume pentru a jefui si altceva nu stie sa faca. De aici, degringolada in care au intrat toti pesedistii, care, vazandu-se departati de ciolan si cu politia la poarta, acuza actuala Putere, se acuza reciproc, ameninta, apeleaza la strainatate si reclama "democratia" si "drepturile omului". Teatrul pe care il joaca, in prezent, cei doi distrugatori ai Romaniei, Iliescu si Nastase, si, mai ales, agitatii din jurul lor, amintesc de framantarile dintr-o institutie de psihiatrie unde toti pacientii se plang de nebunia celorlalti, fiecare crezandu-se sanatos si bun de a fi sef. Fiecare are dreptul sa fie sef, dar numai pana la venirea doctorului.

Dumnezeu sa le usureze suferinta, iar Justitia sa le dea sentinta.

Baltimore - USA - 14 Martie 2005

Gheorghe Tanasescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1384-De-unde-ni-se-trage-A-FOST-PSD-MAI-BUN-DECAT-PCR-DAR-ILIESCU-DECAT-CEAUSESCU.aspx