Când guvernul o ia la trânta cu propriul popor

 

05.05.2010, 00:00

Autor: Prof. univ. dr. Gavril CORNUTIU

Pentru toata lumea este evident fenomenul globalizarii. Iar ca perspectiva, cel putin la ora actuala, acesta pare un proces definitiv. Evolutia tehnico-stiintifica nici nu permite o alta concluzie logica. Economic, aceasta globalizare are, la randu-i, niste efecte la fel de vizibile. Productia de bunuri se comaseaza pe branduri. Cate un bun de consum se produce pe plan mondial sub cateva marci, care si ele se imputineaza, generand monopoluri periculoase. Acest fenomen este o problema politica si sociala extrem de importanta si de dura, dar ea nu este de nasul tarilor mici si nu face obiectul acestui articol. De retinut ca nimeni (ma refer la economii nationale) nu mai produce, orice si de toate, in primul rand, pentru ca nu are cum face fata concurentei mastodontilor. A produce doar pentru o piata interna inseamna izolare si pierderea capacitatii de performare a produselor, autoeliminandu-te de pe piata. Acest lucru nu l-au inteles Ceausescu si acolitii.

Tarile ai caror conducatori gandesc, analizeaza ce produse pe care le stapanesc in productie ar putea fi transformate in marci (branduri in limbaj romanesc barbar), adica perfectionate continuu spre a putea fi impuse cu succes pe piata mondiala, atat de exigenta si de restrictiva astazi. Nu ma voi lansa nici in dezbaterea acestei importante probleme. Pentru aceasta ar trebui sa iasa fum din capul eminentelor tehnice ale partidelor. Dar in partide nu au avut loc decat gargaragiii de mahala. De unde eminente tehnice? De aceea este atat de extraordinar de important modul de selectare a decidentilor sociali si politici, in esenta procesul electoral, terfelit pana azi de catre cam toti liderii politici, iar cand a fost posibil, poporul roman, inconstient, nu s-a dus la vot. Sa ne apropiem insa de subiect. Cu toata aceasta concentrare a productiei mondiale in marci consacrate pe piata, ceva ramane pentru toata lumea, pentru toti care au pamant fertil. Este productia de alimente. Este cert ca impotriva oricaror reglementari legale, care, de fapt, vor forta micile popoare sa se imputineze, populatia lumii va creste in continuare pana cand presiunea va genera o catastrofa. Dar pana atunci aceasta populatie in crestere va cere mancare in cantitati tot mai mari. Insa posibilitatile de productie alimentara sunt limitate si orice intentii sau imbunatatiri s-ar aduce, cresterea productiei de alimente nu va putea tine pasul cu cresterea cererii. Asadar, pana la a gasi ingineri capabili de a lansa produse ce pot deveni marci de referinta (nu ma indoiesc ca ar exista daca ar fi cautati si ajutati financiar!). Agricultura ramane sectorul productiv cel mai indicat pentru a ne relansa economia. Turismul, atunci cand om avea drumuri, ar putea hrani bine o parte mica din populatie, dar el nu va putea concura, la egalitate, cu marile destinatii turistice.

Mai mult decat sansa relansarii, ciclul economic agricol este cel mai scurt. In virtutea acestor idei, toate tarile constiente fac ce pot pentru a mentine populatia productiva agricol la locul ei, incurajand-o prin toate mijloacele. Isi apara piata. Noi? Noi suntem tara nimanui. Subventioneaza cat pot de mult si maxim cat le permit reglementarile productia agricola. Noi? Subventionam hoti si talhari. Incepand cu zambaretul tata al tuturor hotilor, niciun presedinte si niciun premier nu a inteles si nu l-a durut in cot de necesitatea de subventionare la nivele maxim admise a producatorilor agricoli. Mai mult, au creat legi si au incurajat pe ce cai au putut instrainarea pe gratis a pamanturilor, asa cum au facut cu industria.

Pe langa productie, marea problema a agricultorilor, ca, de fapt, azi, a oricarui producator, este desfacerea. Pana si americanii au creat sisteme, cu implicarea statului, inclusiv financiare, prin care sa preia productia fermierilor, permitandu-le acestora reluarea ciclului agricol. Am avut o retea de baze agricole. A fost batjocorita (privatizata) de catre niste nime’in lume. Au existat tot felul de ministri ai agriculturii numai specialisti nu: gargaragii, surubari... la un moment dat o ginecoloaga era ministru adjunct de agricultura! Ce performante doriti? Dar ultima ordonanta prin care premierul impune producatorilor agricoli doua impozite, o data pe terenul agricol, apoi pe productie, este de-a dreptul iresponsabila. Nu le-o cere nimeni din Europa (scuza tuturor porcariilor!) si FMI... A inventat-o vreun functionar de parizer cules de pe floastar, facut part-part, probabil prin ministerul Finantelor. In plus ministrul impotent de stat al Agriculturii se opune la orice initiativa care ar putea duce la o minima crestere a vanzarii produselor agricole romanesti. El nu reprezinta taranimea romana, el reprezinta marile lanturi comerciale care sufoca economia tarilor mici.

Prin astfel de masuri descurajatoare, toti guvernantii, in mod constient, vanduti ori inconstient cretinizati, au contribuit la transformarea Romaniei dintr-o tara exportatoare de produse agricole intr-o tara importatoare, trimitand populatia rurala, cu suturi in fund, sa se umileasca, capsunand, sa accepte toate abuzurile proprietarilor de capsunarii (pana la a-si sacrifica nevestele! Atentie!) din lumea larga. De aceea guvernele Romaniei pot fi considerate, pana la ora actuala (si acesta), ca dusmani ai poporului roman. Fac tot ce le sta in putinta pentru a sugruma satul romanesc. Dar satul a fost baza biologica a natiunii romane. Cand satele vor fi distruse, acest popor se va risipi! si cand te gandesti ca premierul este dintr-un sat! Cum poate sa doarma?

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1364-C226-nd-guvernul-o-ia-la-tr226-nta-cu-propriul-popor.aspx