GEORGE ROCA… CAUTÂND INSULA FERICIRII

Melania CUC

Initial voiam sa ma opresc la o singura carte din „raftul” prietenului nostru de la Antpiozi, dar este imposibil sa scrii despre un volum semnat de George Roca fara sa iei in calcul intreaga sa experinta si activitate in lumea literara contemporana.

George Roca este un ferment binevenit la decantarea vinului numit Literatura, odata ce se apropie de masa de scris, el se „imbata” de-a dreptul cu bucuria descoperirii frumosului din texte. Generos cum putini oameni am mai intalnit astazi, promoveaza talentele romanesti pe tot Mapamondul. Creator de reviste culturale, majoritatea in spatiul virtual,  scriitorul care a plecat din Romania cu foarte multi ani in urma, dar  continua sa traiasca cu dorul si patima radacinii de la care s-a rupt, este un talentat poet, traducator, eseist, cu notorietate deja castigata, dar si un jurnalist de cultura si  prestanta.

S-a remarcat editorial cu un studiul istoric despre segmentul medievalului moldovenesc, scriind si publicand eseul de larga respiratie „Arhitectura stefaniana” („Dezvoltarea arhitecturii in perioada de domnie a binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant”, Editura Carpathia Press, Bucuresti, 2006). George Roca nu este istoric, este filolog de meserie, si are o experienta in marketingul cultural australian de aproape o viata de om. S-a documentat profund pentru a ne oferi acest studiu de valoare si pasionat cum il stim a reusit sa ne ofere aceasta carte cu aura de istorie veche, si sa ne demonstreze ca, atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, reusesti, chiar daca te afli la peste 16 mii de kilometri distanta de tara stramosilor.

„De vorba cu stelele” volumul 1 si 2 (Editura Anamarol, Bucuresti, 2010 & 2011), sunt doua carti voluminoase, a cate 300 de pagini fiecare. Scrise in limba sa materna, romana, a adunat intre copertele acestora 46 de interviuri cu personalitati romanesti din sapte tari, de pe trei continente, interviuri extrem de interesante. Aici se vede clar sarmul  personal, delicatetea dar si siguranta de sine, cultura dobandita citind si traind in medii difetite, dar si inteligenta cu care se misca printre intrebarile si raspunsurile devenite marturisire. Autorul isi croieste cu mare truda intrebarile deoarece mai intai se documenteaza asiduu cu privire la persoana intervievata, voind sa stie tot despre viata, opera, realizarile si activitatea acesteia.
 
„Evadare in spatiul virtual” este un volum de poeme semnat George Roca, aparut in 2009, tot la Editura Anamarol din Bucuresti. O carte care si-a avut locul ei in abordarea criticilor literari si care a intrat deja in constiinta cititorului. Scriam odata ca, aceasta carte, este pentru autorul ei, ceea ce este Drumul Matasii pentru negustorii de mirodenii. Un spatiu real-imaginar, pe care poetul purcede calauzindu-se dupa propria sa Stea Polara, cand se afla in tara natala in Emisfera Nordica a Pamantului si dupa „Crucea Sudului” cand se afla „exilat” la Antipozi, in Australia. Poemele cu iz de amintiri din copilarie, cu ecouri prefacute in sintagme lirice, sunt usor de citit si sunt potrivite si pentru a fi recitate intr-un loc unde prietenii se aduna si isi deapana firul vietii in fata unui pahar cu vin... de Busuioaca de Bohotin. Un „florilegiu de poezie”, cum specifica poetul in subtitlul cartii, unde pe parcursul a 120 de pagini, ne transporta liric din spatiul virtual la antipodul copilariei sale si mai apoi la cel al cromaticii australiene. Mi s-a parut foarte simbolica oglinda sufletului si trairea interioara a autorului George Roca in poezia „Nostalgie”. Parca-l vad pe balconul casei sale din Sydney, cazut pe gaduri... intr-un zbor imaginar spre tinuturile natale, cu o lacrima in coltul ochiului stang... scrutand zarea printre glastrele florilor albastre de la Antipozi: „Reverie printre glastre/ Admirand florile-albastre/ Ca un pui de bogdaproste/ Care canta a dragoste./ Gangurit de gugustiuc/ Ma-ndeamna sa ma duc.../ Sa ma duc ori unde, aiurea,/ Sa ma iubesc cu padurea,/ Sa vad o turma de oi/ Pascand iarba in zavoi/ Si un munte cu tichie/ De zapada argintie/ Sa ascult frunza cum creste/ Si o vorba-n romaneste...”.    

In anul 2013 revine la editura Anamarol si publica o noua carte. Titlul acestei „Cautand insula fericirii / Looking for the isle of happiness”. O carte de poeme bilingve. Venise vremea sa-si faca cunoscute versurile si citiorilor de limba engleza. Am ales din paginile acestui volum, un singur poem, cred eu edificator pentru modul in care George Roca intra in relatie cu Poezia, pentru starea aceea inefabila ce te bantuie ca om, si careia ii spunem simplu: Talent. Talentul nu se masoara nici la metru, nici cu balanta, talentul este sau nu este, dar se simte  deindata ce, citintind un text, simti fluturi in stomac.  Sa fie dragostea? Dragostea de viata, de frumos, de oameni.

„Mi-am insusit tehnica lui Crusoe!/ Am alungat postasul,/ am incuiat usa cu trei lacate,/ am scos din priza telefonul si televizorul,/ mi-am bagat vata in urechi/ si incet, incet, am tras obloanele peste ochi./ Acum stau linistit si cuget/ pe insula mea pustie/de la etajul trei.// Ca si Robinson am si eu cativa prieteni/ care nu ma deranjeaza:/ Vineri, Sambata, Duminica,/ Luni, Miercuri si Joi.// A mai fost unul, Marti,/ dar m-a tradat pentru trei ceasuri rele!// Si ei sunt tot atat de tacuti ca mine!/ Cu totii suferim de agorafobie/ (...)” (Singur)

„I acquired the strategy of Crusoe!/ I expelled the postman,/ I locked the door with three locks,/ I unplugged the telephone and the television,/ I stuffed plugs in my ears/ and slowly, slowly, I pulled the shutters over my eyes./ Now I’m at peace and meditate/ on my third-floor/ remote island.// Like Robinson/ I also have a few friends/ who never disturb me:/ Thursday, Saturday, Sunday,/ Monday, Tuesday, Wednesday.// There was another, Friday,/ but he betrayed me/ for a black widow...// They’re as quiet as me!/ All of us suffer from agoraphobia/ and want to be alone!/ (...)”
(Alone)

George Roca nu ne bombardeaza prea des si cu prea multe texte proprii. El aduna  cuvintele precum albinele polenul, se bucura de ele si le transforma in poezii cand le vine vremea. Poemele lui sunt destainuiri, revarsari ale preapliunului inimii. Poetul nu se complica apeland la filozofii teribiliste, nici nu este adeptul stilului bombastic, vulgar, care, zice-se ca ar avea cautare in ziua de astazi. Si cu toate acestea, George Roca, are destui cititori pe toate continentele. Care sa fie secretul? Comunicarea! Modul in care stie sa ne  atraga, sa ne vorbeasca despre o lume pe care, prin cuvintele lui, o recunoastem ca fiind si a noastra.

George Roca este un om caruia ii place sa imparta bucurii! Sunt convinsa ca el are multe nopti albe... fiind vesnic ocupat, deoarece tine legatura cu multi scriitori (mai mari sau mai mici) pe care ii promoveaza in revistele „prietene” cu care colaboreaza. Asta il face sa se simta mereu acasa, in Romania.

Am fost colega cativa ani cu George Roca in Redactia revistei AGERO Stuttgart. Atunci, si acolo, i-am admirat puterea de munca, seriozitatea si stiinta cu care reuseste sa-i dea culoare jurnalistica unui text oarecare. Si atunci, ca si acum, respect actul cultural pe care il face fara odihna, fara remuneratie si fara sa se planga ca in Australia lui este insingurat, sau ca „acolo” este ... iarna, cand la noi e vara...
----------------------
Melania CUC
Archiud – Bucuresti
14 iulie 2015

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a13479-GEORGE-ROCA…-CAUT194-ND-INSULA-FERICIRII.aspx