Aparitie editoriala: Ionut Caragea – „În asteptarea pasarii”, antologie de poeme, citate si aforisme, eLiteratura, Bucuresti, 2015


Editura eLiteratura din Bucuresti a publicat in septembrie 2015 antologia "In asteptarea pasarii", semnata de Ionut Caragea. Cartea de 528 de pagini, tiparita in format academic, contine 319 poezii si 1000 de citate si aforisme scrise de autor in intervalul 2006-2015. Coperta a fost realizata de Leo Orman, iar ilustratia de pe prima coperta reprezinta pictura “Prometeu” de Gustave Moreau (1826-1898). Antologia se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 408) sau din librarii (Eminescu, Elefant etc.).

Scurta prezentare a autorului:

Ionut Caragea s-a nascut pe 12 aprilie 1975 la Constanta. Este poet, prozator, critic, editor, autor de aforisme si promotor cultural. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania,  membru al Academiei Romano-Americane de Arte si Stiinte, membru al Elis – Reteaua romanilor remarcabili din lume etc. In perioada 2003-2011 a trait in Montréal, Canada, devenind cetatean canadian in anul 2008. A fondat pe 16 iulie 2008, impreuna cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociatia Scriitorilor de Limba Romana din Québec si Editura ASLRQ. In februarie 2012 s-a intors in Romania si s-a stabilit la Oradea. A publicat peste 30 de carti, fiind  considerat de critica literara unul dintre liderii generatiei poetice douamiiste si unul dintre cei mai atipici scriitori de care dispune in prezent Romania. Biografia detaliata poate fi citita pe situl oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro

Referinte critice (scurte fragmente de pe coperta a IV-a):

Ionut Caragea este autor al catorva zeci de volume de versuri, aforisme si proza, membru al nenumarate organizatii culturale si un neobosit animator literar, in spatiul virtual. In mod evident, cu o asemenea activitate, nu mai are nevoie de prezentare. (Ana BLANDIANA)

Ne-am tot obisnuit cu poeti modesti, sau cu unii care mimeaza smerenia in versuri gatuite, ca pe un exercitiu de autoflagelare publica. Caragea nu face parte din nici una dintre aceste categorii, scriind cu pretul unei singuratati dobandite prin repudiere. (Stefan BORBÉLY)

Doua lucruri m-au atras, de la bun inceput, la Ionut Caragea. Numele lui, ancorat probabil, undeva, departe, intr-o nobila dinastie si declaratia sa fulminanta, din frageda copilarie, vizavi de viitoarea sa profesie: vreau sa ma fac Dumnezeu! (Valeriu BUTULESCU)

Si ca scriitura, intr-adevar, Ionut Caragea a tinut sa se diferentieze atat de vechii textualisti, cat si de „naturalismul” fiziologic al colegilor de generatie. (Theodor CODREANU)

Ionut Caragea e un poet cu destin, unul din marii blestemati la inalta frazare lirica. E un poet proteic, in stare sa abordeze experimente la care autorii lirici ai generatiei sale nici nu indraznesc. (Daniel CORBU)

Aforismele din aceasta antologie, imbibate de arome poetice, ludic, filozofie, crestinism si sentimente situate la cote extreme, au inceput deja sa faca inconjurul lumii. (Constantin FROSIN)

In preajma cugetatorului se simte permanent poetul. Cascadele de metafore coloreaza si adancesc ideea. Peste tot ganduri adanci, imbracate in haine stralucitoare. (Vasile GHICA)

Inegalitatile lui sunt chiar mai interesante privind cautarea de expresie artistica noua; mai interesante decat o manuire sigura, la o anume stacheta lipsita de oscilatii. (Corneliu LEU)

De aceea am si tras cu ochiul la el, pentru ”a-i sageta de invidie inima”, mai ales ca a dat o definitie mai buna decat Tagore lacrimii - testament al unui indragostit. (Nicolae MARES)

El isi extrage elementele poetice direct din substanta vietii, din subteranele fiintarii, de unde si forta lor netransfigurata, de o directete taioasa. (Ioan F. POP)

Reintors acasa, prolificul si provocatorul Ionut Caragea, un literat atipic, dezlantuit intr-o abundenta productie, vrea sa rescrie lumea.  (Adrian Dinu RACHIERU)

Nu-i place sa bata pasul pe loc. E un calator grabit in viata si in cultura. Poate sa ajunga si asa departe, numai sa-l tina energia propriei biografii si resursele propriului limbaj poetic. (Ion SIMUT)

Recontextualizand cu spirit jucaus si inventiv formule de limbaj asociate unor situatii tipice, poetul ne aminteste adesea de Marin Sorescu, neabandonand nici poza initiatului orfic sau tentatia rostirii aforistice. (Maria-Ana TUPAN)


Aforisme din volumul „In asteptarea pasarii”, ciclul „Sindromul nemuririi”,
editura eLiteratura, Bucuresti, 2015


Oamenii cauta in carti alinarea durerii care le-a stins glasul si le-a prefacut inima in cenusa.
*
Fructele din pomul cunoasterii mai au si viermi. De aceea este mai bine sa fii prudent decat sa fii lacom.
*
Dumnezeu este arhitectul boltii mele palatine, dar mi-a lasat cuvintele sa decorez teatrul acestei vieti.
*
Adevaratul pictor al cuvintelor este acela care isi face autoportretul cu ochii inchisi pe panza imaculata a sufletului.
*
Cand eram mic voiam sa ma fac Dumnezeu, dar nu banuiam cat de greu este sa ramai Om atunci cand esti singur.
*
Poetul – pasarea oarba cu ciocul incovoiat spre propria inima.
*
Poezia – crucea de pe linia destinului unde s-a savarsit o iubire de la care au fugit toti martorii cu exceptia poetului.
*
Cand Dumnezeu a facut lumea, cu un ochi plangea, iar cu celalalt radea. Plangea stiind cat vom suferi, radea stiind ca ii vom tine totusi de urat.
*
Fericirea nu este nici alba, nici neagra. Este multicolora, asemenea curcubeului, si dureaza la fel de putin.
*
Dragostea este o intersectie cu sens giratoriu. Te-nvarti in jurul aceleiasi inimi pana ramai fara lacrimi.
*
Dupa zeci de secole si sute de razboaie, oamenii incearca sa perfectioneze o arma mai rece, mai dureroasa si mai silentioasa decat cea care l-a rapus pe Hristos: indiferenta.
*
Cine se trezeste constient in zorii suferintei, ajunge intelept in amurgul gandurilor.
*
Cat de comode ne sunt vorbele unui intelept, dar cat de incomod e scaunul pe care el a stat.
*
Cand esti dat afara din inima cuiva, doar cerul este suficient de incapator pentru ratacirea ta. Dar pentru ca-ti lipsesc aripile, lacrima este singurul cer care incearca forma inimii.
*
Omul este o scanteie prinsa intre doua umbre: umbra celui ce este si umbra celui care-a fost candva.
*
Cateodata ma rog la Dumnezeu sa primesc un e-mail cu locurile in care pot descoperi Fericirea.
*
In viata trebuie sa fii lucid si prevazator. Prietenia unora este mare cat un cal troian. Abia asteapta sa le primesti darul ca mai apoi sa-ti intre sub piele si sa devii victima lor.
*
Timpului nu-i tremura niciodata mainile. Isi plimba incet bisturiul pe fetele noastre ca un criminal in serie indragostit de arta sa.
*
Viata – spitalul in care oamenii ne trateaza cu pastile de sictir, in timp ce moartea inventariaza suflete.
*
Daca-ti cresc aripi, cei mai multi dintre oameni nu te vor invata sa zbori cu ele. Unii ti le vor rupe, altii iti vor spune sa le ascunzi. Astfel le vei semana mai bine, astfel vei deveni solidar cu neputinta lor.
*
Sangele – singurul sarpe intelept, caruia ii place caldura sufleteasca.
*
Suntem captivi intr-un spectacol interzis muritorilor, iar umbrele, sufleuri ai neantului, ne soptesc in continuare rugaciunile.
*
Visele sunt doar niste monede de schimb aruncate de zei in palmele cersetorilor mutilati de amintiri.
*
Timpul nu-i decat un angajat al nimicniciei care ridica resturile de pe strada sperantelor desarte si le depoziteaza in spatiul insalubru al mortii.
*
Oamenii – paginile necitite care ajung in biblioteca pamantului, fiind devorate de viermii atotstiutori.
*
Crucile – pansamentele de pe fata pamantului.
*
Zilele negre, noptile albe – clapele de pian pe care moartea canta recviemul umanitatii.
*
Fericirea tine cat luciul pantofilor. Este lustruita de suflet in fiecare dimineata, dar n-apuca sa faca doi pasi fara sa se murdareasca.
*
Oare cate batai de inima pot umple nimicul, tacerea si tot universul?
*
Sub aripile de ceara ale nostalgiei imi ingramadesc amintirile, le pastrez pentru ziua in care sufletul imi va cersi ultimul zbor catre stele.
*
Lumanarea imi ramane cel mai fidel dintre cititori.
*

Poeme din volumul „In asteptarea pasarii”, editura eLiteratura, Bucuresti, 2015

In asteptarea pasarii
 
timpul daruit acestor cuvinte
l-am furat mortii
asemenea lui Prometeu
 
ca pedeapsa
am fost inlantuit pe un munte
in mijlocul unei insule
 
am scris multe poeme
pasarii care se hranea cu trupul meu
pana cand a devenit milostiva
 
atunci am rugat-o sa ma ia pe aripile sale
sa ma duca aproape de mare
sa mai vad o data valul
cum se apropie de tarm


Zborul cu ochii inchisi pe aerul aripii lipsa
 
de boala scrisului
se imbolnavesc cei mai sensibili
si cei mai aroganti
care este unul si acelasi lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
si intelege tot
 
de boala scrisului
se imbolnavesc cei ce cred
dar care nu o spun
si cei ce se opun, chiar daca si ei
accepta curgerea cuvantului precum
lacrima si picatura de sange
 
de boala scrisului nu te poti vindeca
prin betia cuvintelor celorlalti
ca sa uiti cine esti
de unde vii si unde trebuie sa mergi
si nici nu te poti lega de cuvant
ca de-un pietroi
apoi sa te arunci in amontele inimii
 
de boala scrisului nu te poti vindeca
prin ecoul cuvantului
si nici prin tacere, tinand pasarea
inchisa in colivie
doar zborul cu ochii inchisi
pe aerul aripii lipsa
cand aerul e sufletul tau, calatorind
intre lumile cuvantului


Pasari la cap
 
uneori dragostea te loveste ca un bumerang
in moalele capului
exact atunci cand speri sa prinzi pasarea-n zbor
alteori iti infige ghearele-n ochi
si-ti cioparteste ficatul
vezi tu
in inaltul cerului sunt doar pasari de prada
asa ca mai bine stai cu capu-n pamant
si le privesti doar umbrele
rotindu-se-n jurul tau
ca intr-o hora
a mortii


Imblanzirea mortii
 
sa vina cineva sa imblanzeasca moartea
animal si pasare de prada
 
sa fie tinuta in lesa
sa poarte botnita
sa fie hranita la ore fixe
cu fire de par si cu unghii
cu tot ceea ce este lipsit
de gustul delicios al decadentei
sa se aseze si ea la comanda culcat
fara sa maraie, cu trupul teapan
si labele incrucisate
 
sa vina cineva sa imblanzeasca moartea
sa-i taie aripile din carne
sa o invete ce inseamna pasul
si cat de greu se invata
sa ciuguleasca din palma firimituri
si sa se urce cu ciocul si ghearele
pana la inaltimea
unei ridicaturi de umeri...


Epave pe fundul marilor interioare
 
te scufunzi in neant
si iesi mereu la suprafata
cu pestele alunecos
in ciocul lung si incovoiat
 
pasare invizibila
enigmatic mesager al cuvantului
cine sunt eu
daca tu incetezi sa existi?
 
printre vorace
creaturi ale fluviului sange
imi caut amintirile
epave pe fundul marilor
interioare


Ma predau cerului
 
culcat la pamant
cu bratele-ntinse
ma predau cerului
 
acolo sus
o pasare se roteste-n cercuri largi
desenand infinitul
 
si totusi parca-mi lipseste
invesnicirea unei femei
 
culcat la pamant
cu bratele-ntinse
sa ma predau ochilor ei


Degetele mele pianoteaza usor la fereastra
 
Degetele mele pianoteaza usor pe formele ei
Compun simfonia atingerilor
Amprente in opus major
Orice iubire incepe
In cheia sol
 
Vantul bate la fereastra
Trezeste-te!
Iubirea ta se afla la trei ore de zbor
Intr-un cuib te asteapta
Fii pasare!
 
Degetele mele pianoteaza usor la fereastra
Azi oare aerul este mai greu decat sufletul meu?
Curaj! Imi spune Soarele si-mi intinde o raza
Curaj! Imi spun si eu si m-arunc zmeu
 
Ce vreme inselatoare...
Ploua
Pamantul moale
Sufletul greu
Degetele mele pianoteaza usor timpul
Si iarba-ncolteste din crestetul meu
 
Pe retina isi face cuib
Umbra unei pasari
De prada
 
Azi pe fruntea mea
Pianoteaza Dumnezeu


Omnia precedes tempora…
 
inima
gatul subtire
al clepsidrei
de sange
 
plamanii
gatul subtire
al clepsidrei
de aer
 
ochii
gatul subtire
al clepsidrei
de vise
 
sange invechit
respiratii imbacsite
zboruri in cearceafuri
de noapte
 
galbenus
de soare stricat
in albusul diminetilor
 
ou clocit
de pasarea oarba
a mortii


Marea singuratate a zborului
 
adevarata lume este a celor singuri
stii si totusi te pierzi in multime
mergi lovindu-i cu umerii
pe toti ceilalti
si nimeni nu-si ridica
perechea ascunsa de aripi
poate ca lumea este toata a ta
a celui ratacit printre oameni
si cine sa zboare
si cine stie calea
spre marea singuratate a zborului?


Pasare fara cer
 
priviti-l cu totii cum sta cu bratele stranse
ca o pasare fara cer
ecloziune captiva in oul de lemn
al cui este zborul
pe care trebuia sa-l invete?
 
sa cautam raspunsul
prin coridoarele intortocheate ale sangelui
avem fiecare un indiciu
un fir desirat din camasa ingerului
 
faceti o plecaciune umbrei
cand veti sti ce e zborul.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a13468-Aparitie-editoriala-Ionut-Caragea-–-206-n-asteptarea-pasarii”-antologie-de-poeme-citate-si-aforisme-eLiteratura-Bucuresti-2015.aspx