Tratatul cu Ucraina - Un act de tradare nationala

Prof. univ. dr. Tiberiu Tudor   

Aparitia volumului „Tratatul cu Ucraina - Un act de tradare nationala", autor profesorul univ. dr. Tiberiu Tudor, fizician, membru de onoare al Academiei Oamenilor de stiinta din Romania poate fi apreciat drept eveniment editorial de referinta. O carte bine venita despre actul daunator si gratuit, in fap un act de tradare nationala, comis de analti demnitari ai statului roman, pe care doar Istoria ii va judeca. (Ion Maldarescu)

Emilia Tutuianu: Domnule Tudor ce v-a determinat sa scrieti aceasta carte, abordand un subiect dureros pentru istoria neamului romanesc?

Profesorul univ. dr. Tiberiu Tudor: In anul 1997, imediat dupa preluarea puterii de catre Conventia Democrata, am fost luati prin surprindere de cateva declaratii contrare interesului national pe termen lung ale rectorului Universitatii noastre, profesorul Emil Constantinescu, devenit presedinte al Romaniei. Printre altele, la conferinta de la Davos, in ianuarie 1997, si-a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit „Tratatul cu Ucraina - Un act de tradare nationala", autor profesorul univ. dr. Tiberiu Tudor, sacrificiul istoric"- recunoasterea dreptului de succesiune a Republicii Ucraina asupra teritoriilor romanesti ocupate prin forta de catre defuncta Uniune Sovietica. Trebuie subliniat ca aceste declaratii ale presedintelui Constantinescu au fost facute fara un minim mandat, cel din partea Parlamentului Romaniei. In discutiile pe care le-am avut cu profesorul Constantinescu am realizat ca este insensibil la ceea ce eu si multi colegi consideram interese nationale strategice ale Romaniei, la est si la vest. In disperare de cauza si in regim de urgenta am constituit si am inregistrat o formatiune civica - Forumul Civic National Roman - menita sa stopeze sau cel putin sa dea replica disponibilitatilor de acest fel ale Presedintiei si ale Guvernului Ciorbea care, cu mare repeziune si eficienta, s-au constituit in politici de stat capitularde: la est Tratatul cu Ucraina, la vest Ordonanta Guvernamentala de Urgenta 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii Invatamantului, printre altele in sensul fundamentarii legislative a segregarii etnice pana la nivel universitar a invatamantului de stat din Romania. In Senatul Forumului Civic National Roman, in 1997 erau personalitati importante ale stiintei si culturii romane, printre care academicienii: Ion Irimescu, marele nostru sculptor, Leon Danaila, seful scolii romanesti de neurochirurgie moderna, Sergiu Chiriacescu, presedintele Consiliului Rectorilor la acea data, Florin Constantiniu, marele nostru istoric, Vasile Gionea, unul dintre parintii Constitutiei din 1991, Horia Mazilu, decanul Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti, etc. Din pacate, miscarea noastra, constituita ad-hoc incepand cu martie 1997, nu a putut tine pasul cu avalansa actiunilor Puterii - pe care am descris-o detaliat in carte - si in iulie 1997, presedintele Constantinescu a promulgat tratatul. In schimb, in toamna lui 1997 aceasta miscare civica, predominant universitara, a avut suficienta forta pentru a bloca articolele antinationale ale Ordonantei 36: spargerea Universitatii Babes-Bolyai nu a mai avut loc, procesul de segregare a invatamantului de stat din Romania pe criterii etnice nu a putut fi extins si la nivelul invatamantului universitar, asa cum o cerea imperativ U.D.M.R.-ul (aflat la guvernare, in cadrul Conventiei Democrate). Cartea „Istoria unei tradari nationale - Tratatul cu Ucraina" am scris-o si pentru a pune la dispozitia unei viitoare diplomatii romanesti responsabile argumentele ca validarea Tratatului cu Ucraina a fost obtinuta de catre Putere printr-o ampla manipulare a societatii romanesti, exprimand vointa de cabinet a unei camarile si nu vointa poporului roman, care ar fi trebuit sa fie larg consultat, eventual prin referendum, intr-o problema de o asemenea anvergura. Prin delimitarea de o minoritate responsabila de validarea acestui tratat, diplomatia noastra va avea legitimitatea denuntarii lui, la momentul istoric potrivit.

E.T.: Articolul despre cartea dvs. aparut in revista Melidonium, prin numarul mare de vizualizari, arata interesul fata de o rana deschisa a sufletului romanesc - pierderea Basarabiei, a tinutului Herta si a Bucovinei de nord la 28 iunie 1940.

T.T.: Herta a fost o culme a abuzului ocupatiei sovietice din 1940 a teritoriilor romanesti. Dar problema noastra, a contenciosului nostru cu Ucraina, nu este a Hertei, nici a Insulei serpilor sau a Platoului Continental al Marii Negre. Problema este cea scandata de Marea Adunare Nationala de la Chisinau - cum a numit Mircea Druc uriasa demonstratie nationala anticomunista din 27 august 1989: Muntele si Marea! Bucurestiul va trebui sa inteleaga ceea ce pentru Chisinau a fost clar de la inceput. Kievul va trebui sa accepte ceea ce intelege foarte bine: nordul Bucovinei, Herta, Insula serpilor, nordul si sudul Basarabiei sunt pamanturi romanesti, pe care va trebui sa le restituie in intregime. Ucraina este un stat artificial, extins peste orice masura prin anexiunile sovietice din anii '40 si includerea in granitele unionale ale RSS Ucrainene a unor teritorii care au apartinut tuturor statelor invecinate: Polonia, Romania, Cehoslovacia si actuala Federatie Rusa. Anul 2014 a aratat ca Ucraina - indiferent de sustinerea si interesul geopolitic in aceasta zona al unor mari puteri - este la limita imploziei, implozie care, mai devreme sau mai tarziu, se va produce. Ucraina va avea stabilitate statala numai cand se va retrage in granitele sale etnice istoric justificate. Asa cum au facut foste mari puteri ale caror ambitii fusesera sustinute de posibilitatile lor intr-o mult mai mare masura decat in cazul Ucrainei: Austria si Turcia, actualmente state stabile si surse autentice de stabilitate.

E.t.: Cum ati perceput dvs. orientarea politicii romanesti fata de aducerea la tara mama a teritoriilor romanesti, in ultimii 25 de ani?

T.T.: Politica romaneasca, a forurilor de conducere ale Romaniei de dincoace si dincolo de Prut, in privinta reintregirii tarii si a recuperarii teritoriilor romanesti ocupate actualmente de Republica Ucraina a avut trei etape: ofensiva, defensiva, capitulare.

E.T.: Cum apreciati politica romanilor din stanga Nistrului in anii 1989 ce a culminat cu demonstratiile din Chisinau din 27 august 1989 in plina politica glasnost si inainte de evenimentele din decembrie din Romania?

T.T.: In 1989-1990, romanii au dus o politica ofensiva. Ei au contribuit din plin la fortarea cursului istoriei, prin vointa unita a poporului si a oamenilor de stat care se ridicau dincolo de Prut. Romanii au fost, alaturi de gruzini si de baltici, in linia intai a ofensivei pentru demolarea imperiului sovietic. Chisinaul a depasit prin amploarea manifestatiilor toate celelalte capitale razvratite ale imperiului. Revolutia nationala anticomunista a romanilor de dincolo de Prut a adus o contributie importanta la una dintre marile rasturnari istorice ale acestui secol: prabusirea comunismului si destramarea imperiului sovietic. In anii 1988-1989 incepuse procesul de destramare a Uniunii Sovietice. Republicile Baltice, Moldova, Republicile Transcaucaziene si cele din Asia Centrala isi revendica independenta. La 27 august 1989 o jumatate de milion de oameni inunda Chisinaul. Sub flamurile tricolorului multimea intoneaza cu hotarare Desteapta-te Romane! Printre pancartele si panzele albe ale lozincilor: MUNTELE si MAREA! Dupa 40 de ani de rezistenta anticomunista si dupa aproape doua secole de rezistenta indarjita impotriva deznationalizarii, romanii de dincolo de Prut au constiinta nationala intacta. Ei revendica, o data cu independenta Republicii Moldova, si realipirea teritoriilor romanesti ocupate de RSS Ucraina: Muntele (nordul Bucovinei, tinutul Herta, nordul Basarabiei) si Marea (sudul Basarabiei).

E.T.: Relatati-ne va rog ce schimbari au avut loc in politica romaneasca incepand cu anii 1990, in ce priveste teritoriile romanesti pierdute prin Pactul Ribbentrop-Molotov in 1940?

T.T.: Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, in decembrie 1991, si aparitia noilor state independente desprinse din Uniune, problema Teritoriilor Romanesti Ocupate revine stringent in actualitate. Uniunea Sovietica, detinatoarea titlurilor de suveranitate — contestabile si ele — asupra acestor teritorii, dispare ca subiect de drept international; apar ca subiect de drept international noi state; printre ele Republica Ucraina si Republica Moldova. Imediat dupa esuarea puciului de la Moscova, cand destramarea Uniunii Sovietice devenise iminenta, sau cel putin a doua zi dupa disparitia Uniunii Sovietice ca subiect de drept international, in decembrie 1991, politica externa a Romaniei ar fi trebuit sa se orienteze spre aducerea ferma la cunostinta comunitatii internationale si mentinerea permanenta in constiinta acesteia a faptului ca estul si nordul Moldovei — teritoriu romanesc inainte de semnarea Protocolului Secret al Pactului Molotov - Ribbentrop si de invazia sovietica — se afla intr-o situatie identica, din toate punctele de vedere, cu cea a tarilor Baltice si ca Romania cere, la dezmembrarea Imperiului, restitutio in integrum.

E.T.: Cum au reusit romanii sa piarda infaptuirea Unirii intre cele doua state romanesti in anii 1990?

T.T.: Roadele formidabilei miscari nationale de la Chisinau nu au putut fi culese datorita lipsei de anvergura, clarviziune si coerenta a clasei politice de la Bucuresti precum si datorita apatiei civice a tarii in problemele de interes national major. In perioada marilor reasezari statale din Europa de Est, cand portile istoriei ne-au fost deschise pentru realizarea cu riscuri minime a Unirii si a recuperarii Teritoriilor Romanesti Ocupate, orizontul politic al Bucurestiului nu depasea, de o parte si de alta, perimetrul Pietii Universitatii. tara era in razboi civil rece; antrenati intr-o lupta fratricida, romanii au pierdut momentul Unirii.
Momentul istoric fiind pierdut, a trebuit sa ne repliem: a doua etapa, defensiva, a inceput in 1991 si a durat pana in 1997.

E.T.: Care era situatia Ucrainei in anii 1990, stat care detine Bucovina de nord si sudul Basarabiei, teritorii romanesti ocupate prin Pactul Ribbentrop-Molotov de defuncta URSS si care a fost politica romana fata de vecinul de la est?

T.T.: In 1991 Republica Ucraina, principala beneficiara a rapturilor teritoriale ale Uniunii Sovietice dupa cel de-al doilea razboi mondial, este in plina criza de legitimitate: ea detine de facto teritorii care au apartinut tuturor statelor invecinate: Polonia, Cehoslovacia, Romania si, foarte important, Rusia.
Rada Suprema proclamase independenta Republicii Ucraina la 24 august 1991. Constienti, de la bun inceput, de dificultatile Ucrainei „de a supravietui, de a se legitima si defini ca identitate", ucrainenii revin, peste o jumatate de an, plusand cu referendumul pentru legitimarea pe plan intern a independentei. Ucraina este singura fosta republica unionala care organizeaza referendum in problema independentei.
In 1991, Parlamentul Romaniei reactioneaza prompt, barand calea ofensivei pentru legitimitate a ucrainenilor care, in ceea ce ne priveste, insemna o ofensiva pentru uzurparea drepturilor noastre asupra Teritoriilor Romanesti Ocupate.
In Declaratia, Parlamentul Romaniei din 28 noiembrie 1991, adoptata cu unanimitate de voturi in sedinta Camerelor reunite, se spune:
„Parlamentul Romaniei, luand cunostinta de hotararea autoritatilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independentei Republicii Ucraina
- declara solemn ca referendumul organizat de autoritatile de la Kiev in teritoriile romanesti incorporate cu forta in cadrul fostei U.R.S.S. - respectiv Bucovina de Nord, tinutul Herta, tinutul Hotin precum si in judetele din sudul Basarabiei - este nul si neavenit, precum si consecintele acestuia.
- cere parlamentarilor si guvernelor tuturor statelor care vor recunoaste independenta Ucrainei sa declare expres ca aceasta recunoastere nu se extinde si asupra teritoriilor romanesti mentionate.
- solicita Guvernului tarii sa inceapa de urgenta negocieri cu autoritatile de la Kiev in problema teritoriilor romanesti anexate cu forta de U.R.S.S."
Tot in acest sens, in aprilie 1993, Guvernul Roman notifica Guvernului Ucrainean faptul ca, urmare a disparitiei Uniunii Sovietice si a aparitiei la frontiera de est a Romaniei a doua noi state independente, Ucraina si Republica Moldova, Tratatul privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborarea si asistenta mutuala in problemele de frontiera, incheiat in 1961, a devenit caduc. Se afirma, de asemenea, disponibilitatea Partii romane de a incepe negocierea cu Partea ucraineana a unui acord in acest domeniu.
Tratatul din 1961 confirma frontiera sovieto-romana impusa prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 si Protocolul Groza-Molotov din 1948, in conditiile ocupatiei sovietice, sfera sa de reglementare limitandu-se, desigur, la problemele regimului de frontiera si ale colaborarii si asistentei mutuale.
Notificarea caducitatii Tratatului din 1961 cu Uniunea Sovietica, ca urmare a disparitiei acesteia ca subiect de drept international, si exprimarea disponibilitatii de negociere cu noul stat aparut la frontiera de est a Romaniei - Republica Ucraina - era un act menit sa deschida campul discutiei problemei frontierei dintre Romania si Ucraina, in spiritul Actului Final de la Helsinki .
Pana in 1997, negocierile privitoare la incheierea Tratatului de baza cu Republica Ucraina au avut un caracter echilibrat.

E.T.: Ce ne puteti spune despre politica romaneasca incepand cu anul 1997 in ce priveste romanii din jurul Romaniei, din teritoriile istorice romanesti?

T.T.: Dupa castigarea alegerilor de catre Conventia Democrata, politica externa a Romaniei in privinta contenciosului teritorial cu Ucraina devine capitularda.
Imediat dupa investitura, la reuniunea de la Davos din ianuarie 1997, presedintele Constantinescu lanseaza ideea "sacrificiului istoric". Intr-un interviu acordat postului privat de radio ucrainean Nova Mova, in februarie 1997, presedintele Constantinescu declara: „Suntem dispusi sa recunoastem granitele actuale. Aceasta recunoastere a realitatii va forma, intr-adevar, baza tratatului", mentionand de asemenea ca „Insula serpilor este teritoriu ucrainean". In februarie 1997 presedintele Constantinescu nu avea mandat pentru avansarea ideii „sacrificiului istoric". Nu consultase poporul roman, prin referendum, nu consultase nici macar Parlamentul tarii.
In continuare intreaga diplomatie romaneasca este pusa sa lucreze in favoarea consolidarii statalitatii „tanarului stat ucrainean".
Primul implicat este Ministerul Afacerilor Externe. La 7 martie apare stupefiantul comunicat al M.A.E.:
„Ministerul Afacerilor Externe nu va ceda in privinta intereselor legitime ale Romaniei. In acest context, subliniem inca o data ca securitatea Romaniei e legata de independenta, stabilitatea si integritatea teritoriala a Ucrainei, pe care nu e suficient doar sa le recunoastem, ci chiar sa le sustinem prin toate mijloacele politice si juridice care ne stau la indemana."

E.T.: Cum s-a ajuns la semnarea Tratatului cu Ucraina din 1997 si care sunt consecintele politice si istorice?

T.T.: O extraordinara campanie de manipulare a opiniei publice si a parlamentarilor este pusa in functiune. Principalii artizani ai acestei actiuni sunt presedintele Emil Constantinescu, presedintele Senatului Petre Roman si ministrul de externe din acea perioada, Adrian Severin. Dincolo de perdeaua de fum a explicatiilor celor care au participat la redactarea si validarea tratatului, dincolo de toate precautiile si de reusita redactarii tratatului in termenii Actului Final de la Helsinki, esenta tratatului este achiesarea, acceptul liber consimtit al Romaniei, la actuala frontiera cu Ucraina. Ucraina a aparut ca subiect de drept international in 1991. Tratatul intrerupe linia contestarii drepturilor Ucrainei asupra Teritoriilor Ocupate, inceputa prin Declaratia din noiembrie 1991 a Parlamentului Romaniei, si, in 1997, Romania face cadou Ucrainei recunoasterea actualei ei frontiere de sud-vest.
Recunoasterea actualei frontiere de stat intre Romania si Ucraina este explicita in Schimbul de Scrisori intre cei doi ministri ai Afacerilor Externe (asa-numitul Acord Conex) prevazut la art.2.2 al Tratatului. Iata care este continutul acestui Schimb de Scrisori:
1. Guvernul Romaniei si Guvernul Ucrainei vor incheia, in cel mult doi ani, un Tratat privind regimul frontierei dintre cele doua state, pe baza principiului succesiunii statelor in privinta frontierelor, potrivit caruia proclamarea independentei Ucrainei nu afecteaza frontiera de stat existenta intre Romania si Ucraina, asa cum a fost definita si descrisa in Tratatul din 1961 privitor la regimul frontierei de stat romano-sovietice si in documentele de demarcare corespunzatoare valabile la 16 iulie 1990, data adoptarii Declaratiei privind suveranitatea statala a Ucrainei.
3. Ucraina se va angaja sa nu amplaseze mijloace militare ofensive pe Insula serpilor, care apartine Ucrainei, potrivit punctului 1 de mai sus.
Astfel, esenta „principiilor si procedurilor convenite prin Schimbul de Scrisori"
este:
- renuntarea la efectele notificarii din 1993 a caducitatii Tratatului din 1961 privind regimul frontierei de stat romano-sovietice;
- anularea efectelor Declaratiei din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului Romaniei cu privire la referendumul asupra independentei Ucrainei.
- recunoasterea dreptului de succesiune al Ucrainei asupra Teritoriilor Romanesti Ocupate de fosta Uniune Sovietica si detinute acum de Republica Ucraina.
Schimbul de Scrisori nu a fost prezentat plenului Parlamentului in cursul sedintelor de ratificare, motivandu-se ca „el nu este parte a Tratatului" (cu toate ca prevederile lui
art.2.2 din Tratat - „vor intra in vigoare simultan cu intrarea in vigoare a prezentului tratat"). Putini parlamentari cunosc continutul Schimbului de Scrisori implicat in tratatul pe care l-au votat.
Semnarea Tratatului a insemnat anularea tuturor eforturilor de prudenta diplomatica din perioada '91-'96. Ea a insemnat sfarsitul defensivei. A insemnat capitularea totala a Romaniei in fata Ucrainei.
Pana la ratificarea si promulgarea acestui tratat, „tanarul stat ucrainean" nu avea nici un act prin care Romania sa-i fi recunoscut frontiera. Acum il are.
„Pentru prima data de la constituirea Romaniei Mari, in 1918, un guvern roman a cedat parti ale teritoriului national, fara a fi amenintat cu agresiunea (ca in 1940) sau fara a se gasi sub presiunea ocupantului strain (ca in 1944 si 1947). Opinia publica romaneasca nu a perceput dimensiunile dramatice ale evenimentului. Romanii trebuie sa cunoasca adevarul intr-o problema capitala, in care cenzura, manipularile, propaganda si presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al tratativelor si al tratatului" - va spune marele istoric si patriot, academicianul Florin Constantiniu. Am prezentat pe larg, toate procedeele acestei ocultari, care au dus la validarea, ratificarea si promulgarea acestei forme capitularde a Tratatului cu Ucraina.
„Pentru toate acestea, judecata istoriei va veni oricum, dar pana atunci trebuie sa-i judece justitia!" (Prof. dr. Vasile Gionea - membru de onoare al Academiei Romane)

E.T.: Rani nevindecate in sufletul romanilor moldoveni, Moldova gloriosilor Alexandru Cel Bun si stefan Cel Mare, cu teritoriile vechiului voievodat medieval Moldova aflandu-se in acest moment in trei state: Romania, Moldova si Ucraina. Exista vreo sansa sa se schimbe ceva in destinul acestui popor?

T.T.: Am o neabatuta incredere in luminozitatea destinului nostru ca popor si ca natiune. El este asemenea unui parau subteran care iese din timp in timp in lumina, uimind cu stralucirea si prospetimea lui: Unirea Principatelor, Independenta, Marea Unire. Cursul lui este deja jalonat de oameni de stat de anvergura europeana care ne-au ridicat tara in istorie. Nu trebuie decat sa urmam aceste jaloane pentru a ne reintalni cu el atunci cand va straluci din nou in lumina evenimentelor istorice favorabile.
Intalnirea cu destinul nostru istoric a fost ratata la un moment extrem de fast: 1990-91. Dar acest destin exista si isi continua, cu rabdare si tenacitate, cursul. Sa ne pregatim pentru viitoarea noastra intalnire cu el. Cum?
Aducand la conducerea tarii, oameni competenti, cu o vasta cultura istorica si politica, dornici sa-si slujeasca tara si avand curajul, intelepciunea si abilitatea in a o face.
Reinfiintand, pe toate planurile, marea scoala a Educatiei Nationale – aceea la care au crescut elitele care au realizat ridicarea natiunii pe treptele implinirii ei, din generatie in generatie.
Adaptandu-ne cu suplete tacticile politice de moment obiectivului national strategic major - in momentul de fata refacerea unitatii statale a Romaniei – cu flexibilitatea, abilitatea si intelepciunea de a fructifica in directia acestui obiectiv strategic oportunitatile care se ivesc mereu in cadrul echilibrului de forte, mereu schimbator, realizat intre marile puteri. si de aici incepe discutia asupra a ceea ce este si a ce ar trebui sa fie, politica externa a Romaniei in momentul de fata.

E.T.: Stimate domnule profesor Tiberiu Tudor va multumesc pentru aceasta lectie de istorie si patriotism oferita cititorilor.

T.T.: Va multumesc si eu, adaugand ca profilul cartii mele este unul de istorie in masura in care istoriografia nationala este o faclie care trebuie sa lumineze calea politicii nationale.

A consemnat Emilia Tutuianu

ART-EMIS

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a13301-Tratatul-cu-Ucraina-Un-act-de-tradare-nationala.aspx