Primim de la cititori : Suntem prea multi

de Vasile Teris, emigrat din Romania in anul 1947
 

Motto
Cine accepta'n lume far'argument minciuna
El ignorant ramane si inselat intruna.


Istoria ne spune cum s-au creat imperii
Au inceput cu oameni cu-ambitii de-mparati
Acolo unde-o lume traia greu in mizerii
C-au fost prea populate si n-au fost educati

Cand au plecat barbarii din estul Asiatic
C-au fost prea multi acolo n-au mai putut traii
S-au aruncat naprasnic spre vest catre Atlantic
Cu ura de salbatici lasand tarile pustii

Cu ei a venit ura cu jafuri si cu crime
Din pustele mongole de unde au pornit
Chiar de-au trecut milenii acea veche cruzime
O vezi si azi in lume traieste n-a murit

E calitatea-n lume nu cantitatea care
Creaza o societate prin munca si credinti
Cand oameni de onoare educa intregi popoare
Iar cei far' educatii traiesc in suferinti

Suntem prea multi in lume si ne-multim intruna
Lipsiti de consecinte se fac copii cat vor
De au sau nu mijloace sa-i intretina'ntruna
Nimic lor nu le pasa cersesc pentru-ajutor

Nu-i datoria tarii sa-ti dea mancare tie
Si valului de trantori ce locuiesc in ea
E datoria noastra s-o ajutam sa fie
Bogata, primitoare ca orce om s-o vrea

Degeaba dam de mila somerilor mancare
Ei nu-si croiesc o soarta traiesc doar pentru azi
Ei vor ca cel ce are sa dea celui ce n-are
De-acea lasa-n urma multime de bastarzi

Cand un copil se naste in lumea asta deasa
El are drept sa aiba o mama si un tata
Invaluit sa fie si-iubit in orice casa
Ca fericit sa mearga pe-a lumii cale dreapta

E cea mai sfanta clipa cand o femeie poate
Sa nasca alta fiinta dar nu mai mult de trei
In liniste si pace in plina libertate
Sa fie insa-n stare de a-ngriji de ei

Dar astazi derbedeii, ei fac copii o droaie
Si lasa pe femeie sa-i creasca fara ei
Iar cele disperate i-arunca in gunoaie
Ori ii abandoneaza pe drumuri si alei

Ca nu mai sunt nici locuri de munca pentru gloata
Ca nu mai e nevoie de muncitori iloti
Tractorul si batoza lucreaza ne-ncetata
Se fac masini si-unelte mai bine cu roboti

Si-i greu de a convinge pe omul care are
La tara, o mica ferma si-i fericit in sat
Sa ia arma in mana pe altul sa omoare
Sa-i ia averea toata sa uite ca-i pacat

Dar omul care n-are c-a fost somer o viata
Asculta a ta porunca si cele ce ii spui
Cand arma-i dai in mana si-arati tot ce-i in fata
E liber sa le fure, el ia ce nu-i a lui

Asa incep razboaie ca sa rareasca lumea
Cutremuri, inundatii si boli nu-s de ajuns
Industria de arme lucreaza toata vremea
Unii traiesc, cand altii, mor de dureri si plans
                        ****
Am ascultat o viata de lumea cea savanta
Si am citit eseuri sa-mi form parerea mea
De sunt gresit tovaras din lumea ta nedreapta
Arata-mi dar prin fapte ascult si pe a ta

Dar intre timp ma lasa nu-mi pangarii constiinta
Cu-a tale idei corupte scaldate in minciuni
E adevarul care mi-a construit credinta
Lasat cu-ntelepciune de-ai nostri scumpi strabuni.

Los Angeles.
Aprilie 2015
vteris30@gmail.com