DESPRE MASURA DRAGOSTEI

Marina GLODICI


Cand vorbim despre masura dragostei,  ne gandim, atat la durata in timp, cat si la intensitatea ei. Masura dragostei este doar eternitatea.  „Dragostea nu va pieri niciodata” (1 Corinteni 13:8). Si asta pentru ca insusi Dumnezeu este dragostea si deci este fara de sfarsit.

In ceea ce priveste dragostea dintre oameni ea are un inceput, atunci cand ei aleg sa iubeasca si sa se alature Creatorului in sentiment, vointa si intelect si ea nu poate avea un sfarsit, deoarece ea continua in vesnicie si dupa ce ne finalizam „alergarea” pamanteasca. Asadar, acest sentiment puternic de afectiune se transforma intr-un mod de viata de a fi viu si adevarat, dupa cum Duhul Sfant care genereaza dragostea este cel al Adevarului si al Mangaierii in clipe cand ea nu este impartasita.

Si continuand ideea dragostei dintre un baiat si o fata sau dintre sot si sotie, cineva m-a intrebat, zilele acestea, daca cred „ca dragostea acesta poate fi perfecta, si se poate implini, deoarece in zilele noastre a ramas deoar un ideal, iar pentru altii e ca o himera si o teorie fara importanta”. In primul rand, dragostea nu este un ideal, ci este o porunca data de Dumnezeu si trebuie sa constituie motivatia de  baza a tuturor relatiilor sociale si a casatoriilor. Dragostea „agape” cea neconditioata implica un comportament cu afectiune, pretuire, respect, dedicatie, pana la sacrificiu. Fiecare fiinta umana este extrem de scumpa in ochii lui Dumnezeu, deoarece a  dat pe singurul Sau Fiu sa moara, ca sa putem fi rascumparati de sub puterea sinelui, pacatului si a mortii. Si masura dragostei in casatorie este data de Biblie: „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea”. (Efeseni 5: 28). Asadar, daca vorbim despre intensitate si profunzime, acestea ar insemna sacrificiul suprem. Domnul Isus spune ca nu e iubire mai mare decat sa iti dai viata pentru familia si prietenii tai. Deci e sentimentul ca iubesti atat de mult incat iti pui viata ta ca scut pentru cei dragi. Asta e dragostea! Nu e o himera! Nu e un ideal! E o porunca! Doar daca voieste cineva, totusi, sa Il urmeze pe Domnul Isus.  Dar asta nu inseamna ca oamenii nu vor fi judecati dupa faptele lor. Au dreptul sa aleaga sa iubeasca sau sa nu o faca. La sfarsit insa, dupa o viata de chin pe pamant, pentru ca viata fara dragoste este un cosmar, vor avea parte de un iad vesnic de remuscari. Fiecare va fi tras la raspundere cum s-a comportat cu fata sau baiatul cu care se afla in tandrete ori cu sotia sau sotul pe care l-a ales.

Masura dragostei se poate exprima in durata in timp, deci fara sfarsit si in sacrificiul suprem. Psalmistul spune ca bunatatea Lui Dumnezeu valoreaza mai mult decat viata. Da! Daca nu alegem sa fim buni si nu ne pastram aceasta bunatate in vreme, nu putem iubi asa si nu atingem niciodata fericirea. Dragostea poate fi incercata. E usor sa spui cuiva ca il iubesti cand toate merg bine, doar in momentele de criza se poate vedea dragostea adevarata care sufera totul, crede totul, acopera totul, iarta totul si ramane loiala pana la capat. Dragostea trebuie aparata, trebuie sa o veghezi de-alungul vietii deoarece raul ar vrea sa fure aceasta comoara din suflet si sansa de mantuire a oamenilor, precum si viata vesnica capatata prin credinta in Domnul Isus.  Daca nu ar exista si aceste momente, nu am putea sa ne edificam credinta, dragostea si nadejdea noastra in Dumnezeu. Asadar, dragostea nu e o himera!

Unii spun despre casatorie ca „este o loterie” si ca poti sa ai sau sa nu ai „noroc” in ea. Nu este adevarat! Stiti ce e cel mai important lucru? Alegerea fiecaruia. Daca acest pas il faci cu Dumnezeu, respectand legile si poruncile Lui, adica valorile: cinstea, dreptatea, adevarul, loialitatea, seriozitatea, sinceritatea si hotararea in acest sens si partenerul la fel, atunci, casnicia este o dragoste impartasita deoarece cuprinde dragostea Lui Dumnezeu, cea fara conditie, iubirea prieteneasca si cea erotica. Daca partenerii se bazeaza doar pe erotism (cum majoritatea o fac) vor fi profund dezamagiti deoarece instinctele sunt inselatoare si il fac pe om capricios si vulnerabil. De aici „tragedia” si „himerele” si dezamagirile „in dragoste”. Dar care dragoste? Daca nu ai credinta in Dumnezeu nu poti avea nadejdea si dragostea Lui cea adevarata! Oricat de mult s-ar supara unii, acesta e advevarul! Omul nu poate fi bun fara Dumnezeu! Noi suntem creati sa avem legatura duhovniceasca cu El. Daca aceasta nu exista, suntem goi, plini de sine si aroganti. Doamne, iarta-ne!  Am intalnit si persoane care nu au avut aceleasi valori, dar au facut greseala de a se casatori, iar cel care nu era nascut din nou, nu era credincios cu adevarat, nu a vrut sa impartaseasca dragostea lui Dumnezeu. In casnicia aceea, a fost suferinta si neintelegere multa. Insa chiar si asa, Mantuitorul ne-a invatat sa ne rugam pentru cei nemantuiti si sa avem rabdare la ei, pana vor avea propria lor descoperire. Casatoria este o promisiune pe viata si cuvantul dat trebuie respectat!

Dumnezeu „Yehova” ne spune prin Fiul Sau si prin Duhul Sfant, fiecaruia dintre noi: „Te iubesc cu o iubire vesnica de aceea iti pastrez bunatatea mea”. Ce exemplu minunat de a iubi! Iubirea Lui Dumnezeu s-a aratat pentru ca „ne-a iubit intai pe cand eram inca pacatosi” si nu il cunoasteam. Prin bunatatea si rabdarea Lui am avut sansa de a crede in jertfa Domnului Isus care ne mantuieste si ne face sa ne nastem din apa si Duh. Ca apoi sa putem avea dragostea Sa cea nemarginita si vesnica. Mare lucru? Nu-i asa? Si totusi e singura cale de a fi regenerati si mantuiti de sub ghiarele acestui veac muritor plin de viclenii si amagiri.  Si sa gustam din fericirea care o da pacea si armonia chiar si a unei casnicii pamantene. Pana cand sa iubim? Pana la capat! Cum? Cu sacrificiul suprem! De ce? Pentru ca in dragoste sta implinirea legilor divine si fericirea rasei umane. Doamne ajuta-ne la toti!

--------------------------------
Marina GLODICI
Cluj Napoca
26 februarie 2015


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a13064-DESPRE-MASURA-DRAGOSTEI.aspx