Experimentul 770

"Experimentul 770", titlul acestui comentariu ar putea sa sugereze cititorului relatarea unei actiuni secrete de spionaj, militare sau, posibil, cronica unui roman de science-fiction. In realitate, totul porneste de la numarul decretului dat de Ceausescu in februarie 1966, cand romanilor li s-a impus cea mai sinistra masura dictatoriala, vizand sporirea cu orice pret a populatiei. Femeile au fost obligate, fara nici o retinere sa dea nastere la cel putin patru copii, iar celor care nu erau fertile li s-a impus un impozit "de celibat", inventandu-se totodata masuri draconice impotriva celor care incercau sa nu se supuna acestei imixtiuni in viata intima a cuplurilor si mai ales intruzionarii fizice in trupurile tinerelor. Orice planificare familiala a nasterilor, orice mijloc contraceptiv au fost interzise. Sub pedepse teribile, femeile care nu-si doreau o sarcina se vedeau obligate sa aduca pe lume un copil, indiferent de situatia lor personala, fie sa ajunga a fi condamnate la ani grei de inchisoare sau sa moara. O uriasa campanie de prigonire a populatiei feminine s-a dezlantuit cu furie, sub pretextul respectarii "eticii socialiste" si sporirii natalitatii in Romania. Militieni, procurori si medici au dat concursul acestei marsavii, mii de femei ajungand sa-si piarda viata in urma aplicarii decretului 770. Zeci de mii de familii au fost distruse din pornirea dementiala a lui Nicolae Ceausescu. Acum sunt cunoscute si adevaratele mobiluri care l-au facut pe dictator sa produca cel mai mare experiment social din Europa dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, asa cum este el apreciat in lumea stiintifica si politica internationala, utilizandu-se un termen prea bland pentru caracterizarea unui proiect singular, foarte apropiat politicii demografice naziste. Cuprins de o continua criza de megalomanie, Nicolae Ceausescu se vedea "buricul pamantului", alimentat de osanalele ce i se aduceau prin intermediul acelui Goebbels al Romaniei, numit Dumitru Popescu, zis Dumnezeu. El a inhamat la corul laudatorilor "carmaciului" pe unii, precum Adrian Paunescu, C.V. Tudor, C. Dragos, Eugen Florescu, Neagu Udroiu, Fanus Neagu si altii de teapa lor care, in loc sa verse astazi lacrimi de cainta, nu contenesc sa-si lase veninul postum ceausist peste sufletele concetatenilor. Ceausescu se dorea conducatorul absolut al unei populatii foarte numeroase, capabila sa dea o forta militara, numarand cel putin cinci milioane de soldati. Iar o asemenea armata, care se putea dubla prin incorporarea femeilor, alcatuita din "oameni noi", ii trebuia intr-un rastimp de trei-patru "cincinale". Nasterea celui de-al 20-lea milion de romani a prilejuit un val propagandistic scarbos. Tot astfel, dar intr-o maniera accentuata s-a petrecut evenimentul venirii pe lume al celui de al 21-lea, 22-lea si al 23-lea milion de locuitori ai Romaniei. In realitate, aceste statistici demografice reprezentau fictiuni, cifrele fiind plasmuite doar pentru a gadila orgoliul lui Ceausescu si de a nu-i starni mania, afland realitatea. De fapt, in urma aplicarii decretului 770, s-au nascut nu trei milioane de copii, ci doar doua, in rastimp de zece ani, efectul aberantelor masuri coercitive fiind paradoxal caci, in loc sa creasca in mod continuu, natalitatea a inceput sa scada. Pana la urma, utopicul experiment social si-a aratat tragismul. In acea perioada neagra, stravechile traditii morale romanesti si-au pierdut intelesul, familia a devenit precara, celibatul a luat amploare, fenomene repercutate pana astazi si greu de stapanit. Zeci de mii de "decretei", cum erau porecliti copiii nedoriti, au fost abandonati de mame care nu aveau cum sa-i creasca, umpland caminele de orfani, unele dintre acestea fiind cu nimic deosebite de sinistrele lagare de exterminare naziste. Mii si mii de copii nevinovati au fost contaminati cu SIDA de medici cu un comportament aidoma criminalului nazist Mengele, dar pe care nimeni nu i-a tras la raspundere dupa 1989. Ramasi de izbeliste in urma evenimentelor din decembrie 1989, aceste camine au furnizat Occidentului imaginile de groaza ale unor copii subnutriti, handicapati, oribili, precum cei scapati din lagarele naziste. Altii au umplut strazile oraselor, ca niste haite de animale, traind in canale, drogandu-se, spre a muri nestiuti si fara identitate. Unii mai norocosi, doar cateva sute de orfani, au fost luati sub pulpana Securitatii. Dupa modelul sovietic creat de Beria, Securitatea a facut din ei roboti servili, inrolati intr-un contingent gata sa moara pentru Ceausescu, aidoma sinucigasilor islamici, crescuti de mici pentru a deveni bombe vii sau teroristi fara scrupule. Straneitatea faptelor apare atunci cand tocmai membri ai acelui contingent de "decretei" au format comandoul care i-a executat pe Nicolae si pe Elena Ceausescu, cu sange rece si cu furie incredibila. In trupurile ciuruite ale acestora s-au numarat zeci de gloante, gest straniu pornit din mainile unor tineri crescuti anume sa ucida, nu pe "parintele" lor, ci pe inamicii acestuia, cum erau permanent manipulati.

Tarele acestor vremuri intunecate inca mai persista. Sigur, sinistrele camine de orfani au disparut, sub presiunea internationala si mai ales a celebrei baronese Emma Nicholson, care a mobilizat Parlamentul European pentru stoparea flagelului copiilor abandonati din Romania si vanzarea de micuti, sub forma de adoptii internationale, in realitate un negot oribil al autoritatilor de la Bucuresti, o prelungire a celui practicat de Gh. Gheorghiu-Dej si de Nicolae Ceausescu cu evreii si cu sasii, cumparati de R F Germania si de Israel la preturi de circa 2200 de dolari sau marci germane, fiecare individ.

Romania a detinut dupa 1989 tristul record al celor 4000 de copii bolnavi de SIDA. Supravietuiesc acum doar cateva sute! Din nefericire, mizeria si lipsa de educatie continua a-si spune cuvantul. Desi exista o multime de mijloace contraceptive si posibilitati de planificare natala familiala, anual sunt abandonati in maternitati circa 4000 de nou-nascuti ale caror mame sunt in marea lor majoritate tinere sub varsta majoratului. Prin spitalele pediatrice mai sunt parasiti anual alti aproximativ 5000 de copii, unii cu malformatii sau bolnavi incurabili. Un raport al UNICEF releva ca 42 la suta din numarul mamelor care isi abandoneaza copiii sunt analfabete, iar 27 la suta nu au o educatie scolara suficienta. Saracia este prezenta la 80 la suta dintre aceste femei fara constiinta, in timp ce libertinajul apare caracteristic pentru circa 30 la suta din mamele care isi parasesc pruncii.

Pentru stoparea acestor fenomene vetuste, pe langa legislatia conforma celei occidentale, este clar ca vor trebui ani grei de remodelare a moralei, a simtului civic si apropierea populatiei de valorile etice seculare europene. Cel putin asa acrediteaza problematica natalitatii in Romania, unii sociologi, politicieni si demografi. Sigur, sunt opinii livresti, care escamoteaza doua elemente extrem de importante in materie de natalitate. In primul rand se omite rolul Bisericii, al moralei crestine care poate avea o functie esentiala in societate. Potrivit unei statistici efectuate de Uniunea Europeana, romanii sunt socotiti a fi cei mai religiosi dintre popoarele care compun acest mare organism continental. Cel putin asa se declara, desi doar 20 la suta dintre romani frecventeaza in mod constant bisericile, indiferent de cultul pe care il practica. De aici rezulta necesitatea misionarismului ca mijloc de regenerare a constiintei crestine si prin consecinta o alta atitudine fata de copii. Apoi s-ar impune, in mod firesc, renasterea traditiilor morale romanesti ca tel politic al partidelor ce se reclama "nationaliste" sau "nationale", suport esential al programelor lor, parasindu-se definitiv xenofobia ce le caracterizeaza azi, dovedita absolut neproductiva si periculoasa pentru viitorul lor politic.

Gh. Bassarabescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1304-Experimentul-770.aspx