PÂINEA VIETII ETERNE


                                                                                        
Ca un susur bland
Este vocea Ta, Doamne,
 Si Te caut umbland,
 In ierni si in toamne…  
                                   Te caut pe cer,
                                   Pe glia tacuta,
                                   In floarea de mar
                                   Si-n painea crescuta!
                                               Te caut pe campu-nmiresmat,
                                                In izvorul de apa lina, curat;
                                                Si-n vantul ce-adie-n campie,
                                                 Asteptand raza de soare sa-nvie!
                      Si Te gasesc in tot ce-i bun
                      Pe obosita noastra glie;
                      Si  chiar aici, in al meu surghiun,
                      Mi-e sufletul plin de Bucurie!

                                                                                     Prof. Dumitru Buhai

  In dimineata aceasta, am citit un verset minunat pe care in Biblia deschisa l-am aflat: „Dumnezeu a iubit atat de mult lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” si ca „Dumnezeu, in adevar,  n-a trimis pe Fiul Sau in lume, ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El.”
  Am simtit tresarirea inimii mele la recitirea acestor cuvinte din Scrisoarea lui Dumnezeu pentru sufletul meu si mi-au fost inundate celulele creierului de cuvintele rugaciunii adresate catre Fiul Sau: „Fa, Iisuse, ca trupul meu sa fie biserica ta, iar sufletul – chipul fetei Tale! Doamne, tine sufletul meu treaz si trimite asupra lui Lumina imbelsugata!”
 Doamne, ce minune in a mea inchinaciune! Ma ofer cu totul Tie, ca in copilarie, dandu-ti ochii, urechile, gura, inima si vorbele mele… Pe mine insumi ma predau, ca sa fiu al Tau eu vreau. Pastreaza-ma ca proprietar si ocroteste-ma ca pe copilul Tau, caci Tu esti Tatal si Dumnezeul meu! Hraneste-mi sufletul cu Painea vietii vesnice: Cuvantul Tau!
  Pe cand rosteam, in mintea mea, si scriam electronic pe miraculosul portativ al computerului rugaciunea sufletului meu, mi-au rasarit ca un far de lumina, in memorie, cuvintele Mantuitorului: „Adevarat, adevarat, va spun ca cine crede in Mine, are viata vesnica. Eu sunt Painea vitii.”
  El: Painea Vietii, care „la inceput era Cuvantul; si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. A venit la ai Sai, dar ai Sai nu L-au primit, dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.”
  Cuvantul si Viata, Harul si Adevarul ni s-au relevat in „Painea Vietii”, ca sa avem speranta si credinta ca Dumnezeu ne iubeste si ne doreste sa fim fericiti in cortul de lut, ce ni l-a dat ca imprumut, dar si in vesnicie, in corp de lumina divina.
  Lumina divina ce ne inunda mintea, sufletul si spiritul ne deschide fereastra Cerului, ca sa vedem tinta de alergare cat avem de calatorit pe acest loc ce ni s-a dat sa traim aproximativ 25.550 de zile, adica vreo 70 de ani. Si ce minunat este sa fii in Lumina!
  Lumina si „Painea vietii” ne dau hrana spirituala a mintii, printr-o invatatura clara cu privire la Planul lui Dumnezeu de mantuire a omului, prin credinta in Fiul Sau: Mintuitorul lumii, care a venit din Paradisul bucuriei in lumea noastra, ca sa ne arate un drum spre fericire, prin harul de mantuire. Isus: Painea vietii este centrul cartii divine venite din Cer, pe cai de lumina dumnezeaiasca, ca sa ne vesteasca, sa ne vorbeasca si sa ne scoleasca pentru formarea noastra, ca sa fim gata de transformarea din cortul de tina in giuvaierul stralucind de lumina.
  Am citit mii de carti si am ramas impresionat de munca extraordinara a roiului de scriitori si poeti care si-au dezvaluit sufletul lor, descoperind secrete si experiente de viata, transmitandu-le pe calea scrisului, folosind mijloacele cele mai diverse ale limbii, cu scopul de a comunica idei si adevaruri, in cele mai diverse si mai frumoase forme.
  Prin citirea si studierea cartilor, tezaur de experiente de viata si intelepciune in forme estetice atingand culmea unor capodopere de valoare universala, ne imbogatim sufletele noastre cu gandurile, ideile si invataturile scoase din viata, experientele si creatia acestor titani ce ne inunda viata si ne opresc, pentru momentul citirii, din alergarea spre necunoscut.
  Cartile sunt niste colectii de vise. Dupa citirea lor, revii la realitatea vietii ce  o traiesti. Viata ta ramane inchingata in compromisul continuu intre sufletul tau si dorintele lui, intre cei din jur, cu  planurile lor, si nazuintele tale... O masca este aruncata pe fata prietenului tau sau a fratelui tau mai mare, sau a celui drag: o masca a minciunii ce acopera adevarul. Realitatea vietii, adeseori, e dura si visul ti-l fura!…
  Cartile sunt vocile celor ce au experimentat viata si ne fac si pe noi sa le cunoastem si sa le inmagazinam, in noi, ideile, gandurile si aspiratiile, imbogatindu-ne sufletul si mintea. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea carti!
  De multe ori ma hranesc cu cuvintele care nu ma mint si nu ma insala. Iubesc cuvintele. Imi hranesc cu ele mintea. De cand ma stiu, am fost umplut de cuvinte citite, ascultate sau izvorate in creierul meu. Cuvintele sunt semintele in ogorul mintii mele dornica de a cunoaste cat mai mult din enigmele vietii pe acest pamant, ca sa stiu sa-mi fac temele ce mi s-au dat in Scoala vietii in care, intr-o zi cu zapada dalba, eu am intrat. Cuvintele ma inspira la o traire, la o transformare, cu multa rabdare, pentru clipa cea mare: de decolare…
  Cuvintele ma emotioneaza si ma rapesc in lumea de vis a curcubeului unei lumi cu oamenii buni, milosi, sanatosi si frumosi, altruisti, netristi, fericiti: mantuiti.
  Stiu ca omului i s-a dat constiinta, ca sa se recunoasca ca este o samanta semanata de Dumnezeu, in gradina pamantului, din care sa creasca ca un pom de viata, care la timpul potrivit sa dea roada ce va fi culeasa, cand timpul soseste sa fie luata Acasa. Fructul rodit isi asteapta cuminte dulceata, cu hrana cereasca.
  Scara cu care urc spre Cer s-a mai oprit pentru o clipa: ragaz de-nvatare si rededicare, in pregatire de rod copt pentru decolare, cu nava cereasca din lumea de visare pamanteasca. Viata este un vis spre paradisul promis. Viata este un drum. Alerg sa ajung la capatul drumului si doresc sa fiu fruct copt la capatul vietii de pe pamant! De aceea, am nevoie de energie spirituala in viata reala, iar cuvintele imi intaresc aripile, ca sa zbor sa gasesc locul cu fericirea divina, intr-o lume sublima!
                                                                 Iubesc cuvintele…

Cuvintele sunt pentru mine                   
                                                          Ca sangele ce curge prin vine,
                                                          Ca aripile de pasare-n zbor,
                                                          Ca suieratul de vant calator,
                                                          Ca razele jucause de soare
                                                          Ce ma-ncalzesc si-mi dau alinare,
                                                          Cu viata minunata-n plimbare,
                                                          Pe glia aceasta cu aer si soare!
                                             
                                                          Cuvinte, bogatie de viata si flacari pe cale,
                                                          Cuvinte, sperante si ganduri, de viata scantei,
                                                          Un izvor clipocind in susurul bland de visare,
                                                          Sunteti o clipa eterna surprinsa-n cuvinte-idei
                                                       Cuvantul e forta latenta ce-mpinge la fapta,
                                                          E sunetul bland, dar e si trasnet sau furtuna;
                                                          Poate sa fie munca si viata: o cale mai dreapta,  
                                                          Sau un inemn pentru o viata mai in/teleapta.

                                                          Cuvintelor, idei, veniti ca un stol de pasari,
                                                          Si-mi cuprindeti gandirea, sufletul si gura,
                                                          Ca prin voi mesajul ce ni-l da Scriptura
                                                          Sa-l transmit in forme de binecuvantari!

  Dintre miile de carti, in care cuvintele sunt semintele ce-au rodit gandurile si ideile ce mi-au bucurat sufletul si mi-au imbogatit mintea, Cuvantul lui Dumnezeu: Painea vietii, Biblia, Cartea venita din Cer, Cuvantul vietii a ramas unica scriere care m-a insotit pe parcursul intregii mele vieti, dandu-mi sensul drumului de urmat si icalzirea sufletul meu pentru lucrurile ce merita osteneala in viata. Biblia este Scrisoarea lui Dumnezeu pentru sufletul meu, ca sa-mi fie izvorul de mantuire si sursa de bucurie.
  Biblia este Logosul intrupat, Fiinta Divina: Dumnezeu, devenit om, pentru ca eu sa primesc mantuirea prin Har, minunea credintei platita prea dur pe Calvar… Biblia este Iubirea lui Dumnezeu mareata si sfanta si pentru sufletul tau.
    O, cat as dori sa intelegi misterul Logosului sfant si sa-ti hranesti sufletul cu „Painea Vietii” dimineata, la pranz si seara: de-acum, in toate zilele cate mai ai de trait inca pe aceast pamant… si sa fii iar fericit ca-n inima ti-a inflorit bucuria mantuirii cu primavara fericirii, pentru vesnicia in sarbatoare!...
     Este un mister sa avem, ca hrana din Cer, Logosul sfant, intrupat pe pamant, ce-a pus pecetea Duhului Sfant pe  cuvintele de invatatura semanate, ca mirabile seminte pentru “Painea Vietii”, in Cartea numita Scriptura!...
     Biblia este o carte din Cer. Este o Carte unica: o adevarata biblioteca, in care sunt asezate, ca intr-o catedrala universala, mirabilele seminte semanate din Cer si sadite de Semanatorul Divin, pe ogorul celor saizeci si sase de volume: manuale-minune, din care sa invatam sa ascultam de Dumnezeu si sa ne pregatim sufletele pentru intrarea in casa divina, la vremea examenului final de intrare in starea cea noua-n Lumina…
     Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu: Painea vietii, ca hrana spirituala nepieritoare, care ne da viata vesnica. Inima acestei carti este chiar Dumnezeu ce ni S-a aratat prin Fiul Sau: Mielul Divin sacrificat pe crucea sinistra, ca sa ne salveze din moartea pacatului trista si sa ne aduca speranta salvarii prin credinta in Mantuitorul.  
     Balsamul cuvintelor din Scrisoarea lui Dumnezeu ne poate face sufletul mai frumos!
     „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos, ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna”( 2 Tim. 3/16-17).
     Citirea Scrisorii lui Dumnezeu ne deschide usa sufletului, ca sa intre hrana spirituala nepieritoare: Painea Vietii, Domnul Isus, cu fericirea si energia, ce ne ridica din lumea de tina si de rugina, cu lacrimi si jale, fara credinta biruitore, in locul   luminii credintei, cu speranta si bucurie a mantuirii, pe drumul spre locul unde nu se mai moare.
      Painea Vietii ne umple celulele de lumina ale sufletului de bucurie, iar firea cea veche: egoista si trista, cu ganduri sinistre, cu inclinatii nebune si rele, dispare; si-apare in noi „omul cel nou”, legat prin credinta de paradisul bucuriei, in care ai hrana sufletului: bucuria de a iubi, bucuria de a trai, bucuria vietii pe calea credintei in Dumnezeu.
     Painea Vietii iti poate da bucuria vietii pe calea spre cimitir, chiar si atunci, cand pe obraz iti curg siroaiele de lacrimi. Greul, tristetea din clipa traita devin momentele de calire crestina, intr-o lume de incercare a credintei tale si a mele, cat este de tare. Bucuria este un dar divin in viata fiecarui crestin. Daca esti crestin si ai darul divin al mantuirii, este nevoie sa fii aducator de bucurie pentru sufletul tau si pentru oricine priveste la tine, draga frate romane! Hraneste-ti mereu sufletul si vezi cat este de buna si de fericitoare aceasta Paine a Vietii, caci ea este puterea vie si plina de har, pregatita in cuptorul iubirii divine de pe Calvar. De aceea, cand vezi un pom, un arbore mare si noduros, NU UITA!
                                                 Isus murea pentru sufletul tau in colivie,
                                                 imbracat in cortul de lut, luat pe pamant,
                                                 pe o cruce sinistera masiva, batuta de vant;
                                                 si-ngropat, ca o samanta vie-n rece mormant…

                                                 Mirabila samanta a-nvins moartea prin moarte,
                                                 si-a-nviat, redevenind Rege, Preot, Dumnezeu,
                                                 facandu-ne si noua, prin credinta in El, parte  
                                                 sa fim bucuria de rod din durerile sufletului Sau.
                                                
                                                 Romane, cand vezi vreun pom noduros pe pamant,
                                                 aminteste-ti de jertfa grea platita si pentru tine,
                                                 ca este clipa sa crezi, ca sa nu intri-n mormant
                                                 nemantuit si negata de viata cea sfanta ce vine!

   Traim intr-o lume asaltata de egoism, de lacomie si lepadare de credinta. Sunt vremuri tulburi, cand predomina rautatea si ura, cand este atacata Scriptura, cand oamenii se amagesc cu iluzii de fericire materiala, cand legile date de Dumnezeu sunt calcate si inlaturate, rugina acopera iubirea de aproapele, ura naste razboaie, cel mai bogat pe sarac il despoaie, vestile sunt multe si diversificate, dar rele sunt aproape toate: se scoala un  neam impotriva altui neam, adeptii unor credinte ataca cu cea mai mare cruzime pe cei de alte pareri si curg lacrimi si sange, oamenii se omoara intre ei fara de mila, copii raman orfani cu miile, bolile lovesc cu groaza durerii, iar altii se-mbata in bogatia placerii, uitandu-se de invataturile sfinte si bune de trai civilizat: parca omenirea a intrat intr-o corabie imensa a pierzarii, plutind pe o mare in furtuna nebuna. Parca si natura s-a revoltat si se cutremura pamantul, parca a turbat vantul, sufland cu viteze infernale, pe cand ploile nesfarsite lovesc casele, padurile, ograzile, ogoarele pregatite sa dea roadele asteptate de oamenii infometati, multi dintre ei, de apele dezlantuite luati… Striga spre cer nefericirile: Doamne, ne pedepsesti necredintele?!...   
     Ieri am citit un articol de ziar romanesc. Titlul aricolului mi-a atras atentia prin tragedia situatiei descrise: ploile torentiale dezlantuite in Romania au rupt zagazurile, au surpat malurile apelor, care s-au repezit peste case, peste livezi si ogoare, maturand din cale tot ce intalnea: cladiri, oameni, animale, agoniselile stranse cu munca de o viata… Titlul articolului de ziar exprima realitatea apocaliptica a nefericirii, a pierderilor irecuperabile si disperarea oamenilor loviti de stihiile naturii. Era scris negru pe alb: „Dumnezeu si-a intors fata de la noi!”. Era strigatul disperat al unei romance ce-si pierduse absolut tot ce agonisise o viata intreaga. M-am uitat si la alte titluri de articole legate de vremurile tulburi  ce le traim. Am notat cateva: „A innebunit clima”, „Romania inecata in lacrimi”, „Cimitire si biserici sub ape”, „Dupa Apocalipsa”…
    Traim cu adevarat niste vremuri apocaliptice, caci oamenii si-au intors fata de la Dumnezeu si fac tot mai mare rau, iar bucuria si zambetul de fericire de pe fetele semenilor nostri a cam dsiparut. Iubirea celor mai multi s-a racit, sentimentele s-au topit sub focul egoismului dezlantuit. Stam prea mult izolati in carapacea eului nostru privind la televizoare, navigand pe undele electronice ale computerului, sau scriind cate ceva pe foaia electronica. Nu ne mai pasa de cei din jurul nostru? Oamenii citesc tot mai putin carti de proza si poezie buna, cu atat mai putin Sfanta Scriptura si – cred - ca multi au devenit saraci lipiti pamantului sufleteste, desi – poate – au bani multi in buzunare sau in banci. Sa fi uitat prea multi oameni de sufletul lor si sa nu mai aiba legatura cu Dumnezeu si sa nu mai se hraneasca cu „Painea cereasca”?!... Suntem in vremuri ciudat de patate si impiestritate, cu apa murdera in fantanele sufletetelor! Prea multi sunt departe de paradisul Bucuriei si sunt doborati de indoieli si necredinta, neintelegand voia lui Dumnezeu pentru viata lor; si sunt nefericiti si nemultumiti.
     Pentru regasirea echilibrului sufletesc si inflorirea bucuriei in inimile noastre, avem nevoie de Painea Vietii, care sa ne transforme in oameni ai lui Dumnezeu, adica fiinte noi cu suflete in trupuri ce asimileaza si raspandesc valori Dumnezeiesti, intr-o lume dezechilibrata si asaltata de ura si lepadare de credinta. Este timpul ce striga nevoia de pocainta si de credinta in Dumnezeu ce ne-a creat si ne iubeste, ne invata, ne da mila si iertarea Sa, ca sa redobandim in suflete pacea si fericirea.
     Omul are nevoie de hrana spirituala, pe care o gasim din belsug in Scripturi. Nu este vorba de o mancare materiala, ci o hrana constituita din ivataturile lui Dumnezeu. Biblia este plina de sanatatea cuvantului si a Duhului Sfant. Avem lectiile divine ce ni le da Dumnezeu in Cuvantul Sau.
     Mantuitorul este painea spirituala: Fiul Lui Dumnezeu ce S-a jertfit si in locul tau si al meu. El ne ofera asigurarea mantuirii. El este painea lui Dumnezeu si mancarea nepieritoare care ne da viata vesnica. Credinta noastra este cheia sigurantei mantuirii.
     „Cine crede in Mine, din inma lui vor curge rauri de apa vie…”(Ioan 7/37.)
     „Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica. Eu sunt Painea Vietii…Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din Cer. Daca mananca cineva painea aceasta, va trai in veac…”(Ioan 6/47-510).
     Cuvintele Domnului Isus mi-au fost si painea vietii mele spirituale, influietandu-mi si conducandu-mi ireversibil drumul in viata, stiind ca omul nu traieste numai cu paine facuta din grau, care imi hraneste trupul, dar si prin fiecare cuvant care mi-l spune Dumnezeu, in Scriptura sau prin soapta divina a Duhului Sfant.
     Domnul Isus ne-a spus ca este Painea Vietii, venita din Cer, pentru ca noi sa avem hrana spirituala reala. El este si apa vie, care ne stampara setea in viata aceasta-n pustie si ne ajuta sa ajungem la viata vesnica, avand in suflet vie credinta in Paradisul bucuriei.  
     Binecuvantati sunt cei care se hranes in fiecare zi cu Painea Vietii!
     Binecuvantati sunt toti acei care isi stampara setea sufleteasca cu apa vie cereasca!
     Binecuvantati sunteti, voi toti cititorii acestui eseu, care sunteti infometati si insetati dupa neprihanire, caci cuvintele lui Dumnezeu va vor conduce la fericire!
     Cuvantul lui Dumnezeu este Calea si Adevarul, decreteza planurile si lucrarile de viitor, ma invata cum sa-mi tin sufletul legat de Cer, prin credinta. Este farul vietii mele in calatoria spre Paradisul de bucurie promis. Este locul pregatit de Isus. Este hrana sufletului meu si bucuria izvorata din Dumnezeu. Este apa vie ce-mi stampara nostalgia si izvorul din care imi vine mereu fericirea si bucuria…
     Este Biblia izvor de credinta si mantuire, de bucurie si fericire, si pentru sufletul tau?
     Raspunde-mi la intrebare, la adresa mea: Prof.BuhaiD@aol.com , ca sa-I multumesc lui Dumnezeu si pentru sufletul tau hranit si stamparat de sete de Cuvantul Sau si sa stiu ca ceea ce scriu in poezia de incheiere se va potrivi, cand si tu vei zbura spre Tara de Sus, si cei ramasi vor spune „la revedere!”… A trait… O VIATA DE OM…
                                                                
                                                  Credinta-n Dumnezeu, din anii lui de viata,
                                                  L-a purtat spre Ziua din Cer de dimineata,
                                                  Cand cortu-i de lut inchiriat se duce-n tarana,
                                                  Dar sufletul lui zboara in Viata de Lumina…

                                                  Dumnezeu i-a daruit aripile duhului Sfant,
                                                  Ca sa calatoreasca-n excursia de pe acest pamant,
                                                  Iar dupa lupta-n furtuna, tot El i-a dus sufletu-n Cer,
                                                  Ca sa traiasca-n fericirea din Rai, dup-o viata de ger!

                                                                                                             
 E-mail:
      ProfBuhaiD@aol.com      
 

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a13039-P194-INEA-VIETII-ETERNE.aspx