VERSURI ALESE ALE UNUI OM ALES



Ne trecem ca si anotimpurile,
Dar noi nu ne repetam ca si ele!
Acum, ma uit doar la fotografii,
In care-am pastrat anii mei vii…
                                             

    Recomand volumul de poezii „BUCURIA MANTUIRII”, scris de profesorul Dumitru Buhai, atat tinerilor cat si celor mai in varsta, cautatorilor de aur spiritual si diamante scliptoare.
    Mi-e dat harul sa-l cunosc pe autor si sa-i pot spune frate in Hristos Domnul, si nu o data l-am ascultat vorbind despre Mantuitorul nostru cu un patos si o finete poetica rara. Mi-am dat seama ca apa izvoraite dintr-un izvor curat al dragostei sincere pe care o are fata de Domnul Isus, si o iubire calda pentru cei din jurul lui.
    Aici sunt cuvinte de aur si dulci, ca si mierea". Cuvinte adevarate, ca o oglinda in care ne descoperim si noi cu starile prin care trecem. Cuvinte de viata, ca lumina ce deschide florile in gradina. Cuvinte de nadejde, ca asteptarea unui frate in luceafarul de dimineata. Cuvinte de dor, ca dorul dupa linistea din Paradis. Cuvinte de mister, ca bobul de grau semanat in brazda. Cuvinte de har, ca zborul spre „Ziua cea Mare”.
    Titlul cartii, atat de potrivit si frumos, vorbeste despre doua stari care nu se pot desparti: mantuirea si bucuria. Unde Dumnezeu aduce mantuirea Lui, aduce si bucuria. Psalmistul rege David se ruga in Psalmul pocaintei, „Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale”. Bucuria adevarata e pentru cei care gusta mantuirea adevarata. Iar Domnul Isus Se ruga pentru ucenicii Sai in Ioan 17:13, „sa aiba in Ei bucuria Mea deplina! Evanghelia Domnului Isus inseamna bucurie, fiindca ne aduce mantuirea, izbavirea de pacate.
    Ca o albina harnica si buna, prof. Dumitru Buhai a umblat atent pe cararile din gradina vietii, s-a strecurat in florile Scripturilor, pe dealurile credintei, si a adunat miere din tot felul de floricele, din florile cu zambet ca si din cele cu lacrimi, din florile vazute usor ca si din cele dosnice, si a strans dulceata de miere a „Bucuriei Mantuirii”. Ne-o da si noua tuturor, ca sa ne indulcim si noi, ca sa ne fie indemn spre pocainta, ca sa ne umplem inimile cu bucuria fara seaman a pacatelor iertate in sangele ispasitor al Domnului Isus.
    Undeva printre versuri rasuna si Carpatii cu ecoul lor de bucium prelungit, si Dunarea involburata, si campia romana, si Buitenii copilariei, ca un dor nestins din sufletul poetului dupa meleagurile iubite. Iar notitele biografice presarate in paginile acestei carti ne fac nu numai sa-l cunoastem mai bine pe autor, dar si sa-l iubim mai mult; pentru ca il vedem legat de familie, de vatra, de biserica. Si cuvintele prind un nou ton de blandete si caldura. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: „Chiar daca ai avea gura de aur, sau chiar din pietre pretioase, n-ar straluci ca atunci cand straluceste cu podoaba blandetii, a bunatatii sufletului. „Cu adevarat, ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui...”
    Versurile acestea sunt ca apa de izvor ce-a saturat curcubeul. Cartea aceasta ne arata bunatatea lui Dumnezeu, care ne indeamna la pocainta, ca sa ne dea mantuirea, si sa avem bucuria.

                                                                  Rev. Valentin Popovici   
Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a12977-VERSURI-ALESE-ALE-UNUI-OM-ALES.aspx