100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTITIU DE CRACIUN

  
Dupa 100 de ani retraim acum cu emotie un eveniment istoric cu o mare incarcatura profund umana. Rememorarea acestei intamplari ne face respiratia mai grea, inima isi grabeste pulsul, glasul capata un tremur. In preajma noastra se lasa o liniste in care gandul face drumul inapoi pana la locul desfasurarii acelor scene ca sa le vedem cu ochii mintii si ai sufletului asa cum s-au petrecut. Se poate vorbi de un adevarat miracol, desi este o poveste adevarata, petrecuta pe mai multe segmente ale frontului de Vest, in timpul Primului Razboi Mondial,.

Era ajunul Craciunului, in anul 1914. Trecusera doar cinci luni de lupte si atacuri zadarnice de la declansarea razboiului si se pierdusera aproape un milion de vieti omenesti. Speranta ca acest razboi al transeelor se va termina repede si vor putea face Craciunul impreuna cu familia, a fost inlocuita treptat cu deznadejdea. Traiul deosebit de aspru al soldatilor le scazuse moralul. Transeele pline de noroi, de excremente si de trupurile camarazilor morti, sobolanii care colcaiau raspandind boli infestand mancarea, febra tifoida, holera si dizenteria faceau ravagii, iar vremea rece, ploioasa, frigul si umezeala care ii patrundeau pana in maduva oaselor erau tot atat de necrutatori inamici ca cei din transeele de vizavi.

Pentru ridicarea moralului soldatilor, li se trimeteau pe front pachete cu imbracaminte calduroasa, alimente, bauturi, tigari... In ajunul Craciunului, germanii au primit braduleti impodobiti in care erau agatate lampioane de hartie.

Trupele germane si cele franco-britanice erau asezate fata in fata in transee apropiate, aproximativ la doua-trei sute de metri. Isi auzeau chiar vocile.
In ajunul Craciunului, germanii au pus brazii impodobiti pe deasupra  transeelor lor. Privind la ei, s-au vazut parca dintr-o data cuprinsi de febra Sarbatorii Pacii si au inceput sa cante „Stille Nacht, Heilige Nacht”, „O Tannenbaum” si altele. Uneori se deslusea cate o voce mai vajnica transmitand urarea de sarbatori fericite partii adverse.

Starea aceasta de bucurie a Sarbatorii Nasterii Domnului s-a transmis si in tran?eele britano-franceze si au inceput la randul lor  sa intoneze acelea?i cantece, in limbi diferite. A urmat un moment absolut rava?itor. Ca?iva solda?i germani au ie?it neinarma?i ?i s-au indreptat spre pozitiile inamice cantand si ducand cu ei bradu?i sau crengi de brad purtand podoabe si lumini de Craciun. Tabara, inamica pana ieri, azi era cuprinsa de aceeasi sfintenie a Sarbatorii Craciunului si au raspuns intinzandu-le mainile, la inceput cu precautie, dar apoi cu o calduroasa fraternitate, intr-un acord tacit sa nu traga unii in altii. Considerand ca toti sunt oameni cu aceleasi valori si ca interesul niciunuia dintre ei nu era reprezentat prin acest razboi, s-au imbratisat, au facut schimb de tigari, ciocolata, alimente, alcool, mici suveniruri, au facut schimb de poze si de adrese ca sa se intalneasca dupa incheierea pacii, daca vor mai fi in viata. Peste putin timp erau impreuna intr-un aprins joc de fotbal. mult evocat dupa terminarea razboiului. Mai mult inca, au cazut de acord sa faca schimb de prizonieri si ca intr-un gest de profunda umanitate  au creat si momente solemne organizand inmormantari comune pentru mortii lor.

Acest moment de pace si de fratietate al trupelor britanice, germane si franceze, in mijlocul evenimentelor de cea mai mare violenta, cand inamicii au devenit prieteni prin reciproca intelegere, a fost un tip de solidaritate unica in istoria omenirii. Obligati sa fie inamici intr-un razboi absurd, si-au dat mana de Craciun, dovedind, de fapt, ca ei nu isi sunt dusmani. Creand un astfel de moment de cea mai profunda umanitate, ostasii au fost mai onorabili si mai umani decat cei care au hotarat declansarea razboiului. Acest armistitiu tacit, depasind toate barierele care  puneau ostasii in slujba mortii, a devenit simbolul pacii intr-un razboi devastator.

Superiorii afland de acest Armistitiu tacit au ramas incremeniti. Generalii au fost nevoiti sa vina in prima linie si sa ordone deschiderea focului sub amenintarea executarii oamenilor pentru tradare. Inevitabil, in urmatoarele zile, ambele parti au fost obligate sa se intoarca in transee. Dar cu ce inima mai puteau sa traga in cei pe care cu putin timp inainte ii imbratisase ca pe buni prieteni?

"La 8.30 am tras trei gloante in aer si am pus steagul pe care scria <Craciun fericit> pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria <Multumesc>. Ne-am salutat si ne-am intors in transee. El a tras doua gloante in aer si razboiul incepuse din nou", isi amintea Capitanul britanic Charles "Buffalo Bill" Stockwell.
 
Superiorii au tinut ascuns aceasta intamplare pentru a nu tulbura opinia publica, dar scrisorile si fragmente de jurnal ale soldatilor au ajuns in mainile presei si vestea s-a raspandit uluind lumea. Nici pana astazi  nu se vorbeste in nicio carte de istorie despre acest Armistitiu de Craciun de pe fronturile Frantei de Est. In logica ingusta a celor mari care au declansat acest macel al omenirii,  fraternitatea aceasta a fost privita ca o tradare si nu ca un gest de mare incarcatura umana.

Imaginea acestor fapte va dainui peste timp. Scriitorul Erich Maria Remarque, participant la ororile acestui razboi, a descris aceast armistitiu tacit in exceptionalul roman, "Nimic nou pe frontul de vest" care a fost ecranizat magistral in anul 1930 si iar in 1979.

In ultimii ani si presa noastra a publicat articole, comentarii, scrisori sau fragmente din jurnalele combatantilor oferind noi detalii despre acest Armistitiu si au anuntat moartea ultimului supravietuitor al armistitiului, Sgt. Alfred Anderson, petrecuta in anul 2005, la varsta de 109 ani. Pe internet, acum se gasesc descrieri cu multe detalii ale acestui memorabil fapt.

Dar aceasta intamplare emotionanta a fraternizarii fara precedent intre “inamici” este reluata pe larg in filmul "Joveux Noel" (Craciun fericit), regizat de Christian Carion in anul 2005, o coproductie Franta – Germania – Marea Britanie – Belgia – Rominia. E un film pe care il poti intelege si daca nu ar fi titrat. Acest film cu impact puternic asupra publicului a pus in lumina aceasta lectie de omenie si fratietate crestina data de barbatii Europei.

Tulburator de frumoasa pagina a dragostei de viata tasnita din ghearele mortii si in acelasi timp, minunata lectie de omenie si fratietate crestina data de soldatii aflati pe front in Primul Razboi Mondial !
----------------------------------------
Elena BUICA
Pickerig, Toronto, Canada
Craciun 2014





Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a12884-100-DE-ANI-DE-LA-ULUITORUL-ARMISTITIU-DE-CRACIUN.aspx