STAI ÎN PICIOARE!

                         
     Meditatie in miez de noapte...
                                                                 

Pe glia asta plina de lucruri tesute-n fire efemere,                                 
In ani de pribegie, pe timpu-nchiriat, ai tot rabdat,                                                                         
Dar ai trecut examenul credintei in valuri de-ncercare,                        
Caci ai avut in fata mereu farul salvarii: un Frate Iinviat!
Fiul omului, stai in picioare si-ti voi vorbi !”   (Ez. 1/28)  
                                                                                                                        
                                Rev. Dumitru Buhai
                                                                                                           
     Intotdeauna numarul unu aduce in mintea omului afectul inceputului. Ti se umple sufletul de emotii si de sperante, de teama si de visuri luminate in culorile curcubeulu in prima zi,in prima luna, in primul an!...
     Cine nu isi aminteste de numarul acesta de basm, de bucurie si de durere? Cine nu isi aminteste prima zi de scoala, cand a intrat timid in clasa intaia? In viata fiecaruia dintre noi se insiruiesc evenimente ce au amprenta acestui prim inceput...
     Nu este asa, cititorule, ca si pentru tine prima zi din an inseamna emotia unui drum necunoscut, cand vezi ca vasul sperantelor tale n-a ajuns inca la tinta si nu sti ce surprize te vor intampina in cele 365 de zilece iti stau inainte?
    Viata nu este intotdeaua cum ai vrea sa fie, ci este doar o copie a visului tau si o lupta continua in fiinta ta, ca sa ajungi tot mai aproape de tinta dorita, in calatoria necunoscuta, pe pamantul acesta, intr-un desert, in care, in departare, se vad frumusetile oazelor aparente create de jocul boabelor de nisip si de jucausele raze de soare, precum si de imaginatia ta...Dar oricat ar fi  de greu drumul si oricat de dogoritoare arsita, pasii tai se misca, iar inima iti bate in ritmul ei, pana oboseste si te face sa te opresti...Iti dai seama ca ai parcurss si tu acelasi drum, pe care au mers toti muritorii inaintea ta, caci nu ai avut de ales, cand soarta te-a purtat pe caile intortochiate ale vietii...Mereu ai gasit noi  energii si ai continuat cu optimism calea, sperand in mai bine, ramanand un visator pana la sfarsit...Si anii au trecut ca pasarile-n zbor, ducand cu ei in fuga suspinul tau de dor!...
     Mie aceasta zi de Intai cu semnificatia unui an nou, ce se agata in carca mea, mi-a dat senzatia implinirii visului de a ajunge la varsta de argint, cand conteaza fiecare clipa traita in lumina si soare, in vant si in furtuna, pe vreme rea sau pe vreme buna, cand ma agat de bucurie ca untul de felia de paine si zambetul de pe obraz imi aduce briza oceanului in clipele de reculegere, in extazul rasaritului de soare...Si uit uratul intalnit in viata pana acum!... Privesc doar inainte si stau cuminte la biroul de lucru, cu stelele de neon deasupra capului meu, in miezul de noapte, cu misterioasele soapte; si nu imi pasa de pericolele din jurul meu, inchizandu-mi sufletul in fata furtunii si a humei ce incearca sa imi tulbure linistea, dar susurul dulce venit din eter ma cheama spre cer si imi da curajul sa mai traiesc si sa sper ca tot ce mai vine este in puterea din mine, ce ma tine legat de viata terestra, ca sa-mi pregatesc sufletul pentru a zbura in lumina, cand vremea in tunica o sa vina, ca sa ma retina din alergarea spre mare-ntrebare...
     Stiu ca Dumnezeu, Creatorul a tot ce vad si nu vad, mi-a pus in structura mea biologica un sistem de celule, ca intr-un computer, ce se misca si se leaga, ca fiinta mea sa inteleaga, ca intr-o scoalaa mortala, ca am de urmat un drum de atom pe o traiectorie destinata special mie, de pe care nu pot sa m-abat; si este pacat sa ma ranesc si sa obosesc in zadar, cand celulele mele sunt legate printr-un magnetism de gravitate, ce apare si ramane in clipele harazite, iar incercarea mea copilareasca de legea eterna o sa se loveasca, iar eu, bolnav si obosit, sa-mi simt sufletul dezamagit!...
     Deodata, in contemplarea mea nevinovata, simt o mana puternica ce ma apuca si o voce de inger imi vorbeste. In vocea lui dulce aud incurajarea, iar sufletul meu simte extazul, cand omul viseaza fericirea curata...Reinvie in mine speranta si la acest inceput de an! Si cred, Doamne, ca sunt legat pentru eternitate cu Tine, ca-ti sunt si eu un fiu, cu Fiul mai Mare un frate...Si sunt fericit ca prin credinta in Tine sunt mantuit!...Cu optimism si cu bucurie merg inainte, trecand pragul necunoscutului An Nou si las computerul meu asa de cuminte! Redevin un elev ce isi face temele pentru orele de maine, caci stiu ca doar asta este bunul din scoala vietii ce imi va ramane...
     Ti se umple sufletul de emotii si de teama, de sperante si de visuri in prima zi! Primul pas este cel mai greu si plin de semnificatii in calatoria vietii pe acest pamant...Si cati “primi pasi” am facut, de cand sunt pe drumurile sperantelor infaptuite sau a celor luate de vanturile reci ale acestei vieti?!...
     Este prima zi dintr-un an ce isi incepe umblarea si eu imi descifrez in mine chemarea,incepand sa scriu, ca sa-mi racoresc sufletul, cum isi astampara setea un calator pe arsita, cand intalneste un izvor in cale...
     In meditatia de la mijlocul noptii, mi-a soptit un gand din minte un verset din Vechiul Testament, al carui continut m-a emotionat profund prin caracterul si mesajul unui om pe care l-am inteles prin afinitati sufletesti, cat si prin curajul ce mi l-a transmis prin inspiratia Duhului Sfant peste atat amar de timp!...”Iti vor lipi limba de cerul gurii, ca sa ramai mut si sa nu-i poti mustra...”(Ez. 3/26).
     Versetul acesta mi-a inspirat eseul “Predica mutului”. Cine a fost acest mut si ce vrea sa ne transmita la acest inceput? Cum de mutul acesta si-a trimis mesajul ,dat lui de Dumnezeu si a ajuns vocea lui sa fie transmisa in forma scrisa si la urechile mele, ca sa-mi mangaie sufletul si sa-mi dea curajul, de care am inca nevoie in anii ce ii mai am pe acest pamant?
     In secolul al saselea I.C., a trait un om, care si-a pus in scris mesajul si ni l-a lasat intr-o carte misterioasa, plina de metafore, alegorii si de imagini dintre cele mai frumoase din intreaga literatura universala. Aceasta carte iti incanta inima si-ti da tarie sa nu te lasi niciodata, ci sa ramai al lui Dumnezeu!...Oamenii rai si egoisti l-au vrut mut, ca sa nu le strice planurile si sa nu le zgandare ambitiile draconice, tesute in minciuna cardasiei si a puterii de clica intr-un grup de oameni indaratnici. Dumnezeu a fost, insa, cu acest om deosebit, anuntandu-l din vreme ce avea sa sufere. Autorul acestei carti a ramas in picioare si ne vorbeste direct si noua, ca sa intelegem ce vrea Dumnezeu de la noi, in zilele cestea cenusii de sfarsit.
     Titlul cartii despre care vorbesc este “Dumnezeu te intareste”, care, in limba ebraica este numele propriu al unui profet aflat intre prinnsii de razboi de langa raul Chebar, in tara haldeilor. Numele acesta este Ezechiel.
     Dumnezeu mi-a luminat aceasta prima zi din an prin mesajul acestui paznic spiritual al carui glas sugrumat a rasunat peste milenii si s-a unit cu vocea de avertizare plina de grija pentru sufletul cititorului din Apocalipsa (Ez.3/26-27;Apoc.2/7).
     Ezechiel este profetul care a vazut slava lui Dumnezeu, cand a fost transformat intr-un om al onoarei, al datoriei si al curajului unic in a spune adevarul si a-l transmite oral sau in scris, chiar daca l-a costat suferinta si umilirea din partea celor ce isi vedeau pozitiile si planurile necurate in pericol.
     O comparatie frumoasa surprinde scena primirii ordinului divin...”Ca infatisarea curcubeului care sta in nori, intr-o zi de ploaie, asa era si infatisarea acstei lumini stralucitoare, care-l inconjoara...Cand am vazut-o, am cazut cu fata la pamant; si am auzit glasul Unuia care vorbea.El mi-a  zis: fiul omului, stai in picioare si-ti voi vorbi! (1/28)
      Porunca lui Dumnezeu era simpla:”Fii om!” Cu alte cuvinte : nu te lasa biruit de viata, ci ridica-te si mergi inainte. Dumnezeu are nevoie de tine, vrea sa-ti vorbeasca, vrea sa te foloseasca in lucrarea sa de mantuire a oamenilor.Ce indemn minunat la inceputul numaratorii altor zile in caierul vremii!...
     Lui Ezechil i se incredintase o sarcina dificila. Trebuia sa transmita mesajul divin poporului rebel, unor oameni cu fruntile aspre si inimile inghetate in nepasare; niste maracini si spini.                                                                                                                   
      Pentru a transmite mesajul lui Dumnezu, era nevoie din partea proorocului de o supunere neconditionata si de un curaj sfant. Ezechiel intra in scoala lui Dumnezeu si trebuie sa fie calit pentru o lucrare deosebit de grea. A fost necesar ca Dumnezeu sa-i arate proorocului ce avea sa sufere din partea compatriotilor sai:”Vor pune peste tine funii cu care te vor lega, ca sa nu mai poti iesi in mijlocul lor...iti vor lipi limba de cerul gurii, ca sa ramai mut...Dar cand iti voi vorbi, iti voi deschide gura.”(Ez.3/25-27).
     Ca si ceilalti compatrioti aflati in captivitate, proorocul se resemnase si ajunsese ‘n stare de apatie, incercand sa faca fata situatiei in care se afla. Resemnarea, insa, este o conditie, nu un sfarsit, o etapa care trebuie depasita. Omul trebuie sa ingenuncheze, ca sa se ridice cu un suflet mai calit, gata de sacrificii.
     Dumnezeu n-a dorit ca omul sa fie subjugat si ranit de durere, ci il vrea pe acesta la statura plinatatii, in stare de lucruri mari si frumoase. Ezechiel intelege sa fie sub mana tare a lui Dumnezeu si asculta imperativul divin:”Stai in picioare si-ti voi vorbi!”
     Domnul poate sa foloseasca doar un om vrednic de lucrare, un om care stie ce vrea Dumnezeu. Un asemenea om nu poate fi oprit, caci el are o credinta de granit si este pregatit in Scoala lui Dumnezeu, ca sa-si faca datoria fata de oameni. Ce minunat este sa-i vezi pe cei ce au misiunea de a se ingriji de sufletele oamenilor, ca nu vand vorbele pe bani sau alte lucruri materiale si nici nu pot arunca principiile sfinte si altruiste, cerute de Dumnezeu, pe interese egoiste, bazate pe aliante dubioase sau pe legaturi de familie, calcand in picioare morala crestina si invataturile biblice referitoare la  viata crestina si la biserica lui Cristos.Asemenea oameni stiu ce este o datorie sfanta si tot ce fac sta sub acea atitudine de “frica de Dumnezeu si dragoste si respect crestinesc pentru oameni”.
     Ezechiel are o datorie sfanta si, dupa ce  trece prin Scoala lui Dumnezeu, nu pregeta sa-si implineasca slujba cu orice risc.Pentru el, datoria a fost ceva mai mult. Constiinta i-a dictat ca aceasta sa devina scopul vietii lui.
     Fiecare dintre noi avem de indeplinit un vis, un ideal, o datorie a constiintei. sa avem curajul sa ne predam viziunii noastre, tinand spiritul revelarii, sa stam in picioare, ca Dumnezeu sa ne vorbeasca. Sa lasam gandul nostru si sa  actionam, chiar daca vocile din jur sunt impotriva noastra, aducandu-ne aminte ca au fost si impotriva Invatatorului!
    Prietene, asculta! Dumnezeu vrea sa-ti vorbeasca. El are o slujba pentru tine. Te vrea partener intr-o lucrare minunata de cizelare a sufletului omenesc, pentru Cerul fericirii eterne...Una dintre tendintele fatale din timpul nostru este sa te ascunzi in multime si sa actionezi ca ea, ca sa nu ai raspunderea fata de lucrurile care se intampla in jurul tau si, in lasitate, sa traiesti linistit. Noi suntem guvernati prea mult de opinia si manevrele altora, copiind din viata sociala si politica. Istoria, insa, datoreaza mult oamenilor care au pus totul in joc pe baza principiilor, a convingerilor lor, fiind credinciosi fagaduitelor lui Dumnezeu. Au trait si traiesc credinciosi care intra in grupul de oameni, de care “lumea nu era vrednica”(Evrei 11/38).
     Stai in picioare! Nu te lasa coplesit in fata primejdiilor si suferintelor pentru credinta ta. Canta la fel ca Pavel si Sila in inchisoare. Ei au descoperit si au dovedit ca Dumnezeu este viu (Fapte 16/25). Impotriveste-te ispitelor si traieste in lumina, cu fata spre soare, caci viata noastra este mereu asaltata. Suntem sub impulsul temperamentului, al egoismului, calcand in picioare pe semenii nostrii, fara mustrari de constiinta, denaturand adevarului divin. Suntem mereu in pericol de a ne pierde busola spirituala. Unele ispite vin la tine ca niste asasini si vor sa te distruga...”Fiul omului, stai in picioare!”Dumnezeu te va ajuta, daca te vei ridica si vei sta in picioare, ca un om intre oameni. Ispitele sunt peste tot gata sa te apuce si sa te tranteasca la pamant. Tu si eu avem nevoie de Dumnezeu, ca sa supravietuim. Dumnezeu iti porunceste:”Stai in picioare!” Aceasta va fi suficient pentru tine,caci vei intelege ca viata are un sens si un scop. Se va opri     (3)    ura si r eprosul. Vor dispare miile de minciuni si scuze . Vei intelege ca esti chemat la o viata noua de daruire si sacrificiu, de bucurie si speranta, de credinta si adevar sfant.
     Ridica-te! Aici a fost punctul de schimbare in viata lui Ezechiel, mesagerul inspirat din “Predica mutului”. Aici a fost punctul de schimbare in viata fiului risipitor. Aici trebuie sa fie punctul de schimbare si din viata mea si a ta, cititorule! Ai stat destul in letargie. Tu esti creat, ca sa ajungi in fericirea eterna, prin credinta in Dumnezeu.Credinta este pusa inaintea ta de omul, care a fost facut “mut”de oameni, dar Dumnezeu i-a dat graiul, ca indemnul de trezire spirituala sa ajunga si la tine. Nu lasa aceasta credinta, ci traieste de dragul bucuriei ca esti si tu partas la fericire prin ea. Credinta te pune iarasi pe picioare, ca sa-L asculti pe Dumnezeu si sa fii gata la chemarea Lui, ca sa mergi si sa vorbesti despre El. Credinta in Dumnezu iti da aripile , ca sa zbori spre Tara Luminii...
     In jurul nostru sunt atatia muti, surzi si orbi. Mesajul “mutului” Ezechiel:”Ridica-te si fii credincios” te indeamna si pe tine, cititorule, la actine. Fii om al lui Dumnezeu!
     Meditatia mea de la miezul noptii mi-a incalzit sufletul si m-a umplut de sentimentele adanci de pretuire a tuturor semenilor mei, in a caror inima as dori sa puna Dumnezeu pacea  si lumina Sa, aducatoare de speranta si fericire eterna.
     Gandurile de la confluenta anilor mi-au  umplut sufletul de fericire si mi-au intarit credinta ca va veni clipa zborului spre Tara Luminii, cand...
            Sufletul meu, bobocul de floare divina,
             Va rasari in Rai, ca un spic de Lumina,
            De care se va bucura Parintele meu,
            C-am sosit in Cer dup-o viata cu ger...    
                                               

                          Misterul vietii


      Privesc in jurul meu si-s cuprins de-un sfant mister
      Ce ma inunda, imi da bucurie si ma atrage spre Cer!
      Vantul adie si canta, soarele zambeste si-mi da viata ,
      Bucurandu-ma de corul de pasari ce canta de dimineata.
     
      Speranta si dorul din sufletul meu renasc echilibrul divin,
      Cand inteleg ca sunt si eu creat sa traiesc un ciclu de mit:
      Sa ma nasc, sa-nfloresc, sa traiesc si-n pamant sa revin;
      Dar al meu suflet sa zboare spre Casa din Cer, fericit!...
                                                        
     E-mail: ProfBuhaiD@aol.com                                                                                 
                                                              
        
    
        
          
                              

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a12782-STAI-206-N-PICIOARE.aspx