Fericirea Imprimata în Textura Sufletului


„Sentimentul nu poate infrange ratiunea. Cel putin aparent asa stau lucrurile. De multe ori in acest meci inegal simtirea se frange sub apasarea tirana a datoriei, interesului sau convenientei sociale. Insa in felul acesta, oamenii devin lipsiti de inima si de pasiune traind asemenea unor roboti programati sa urmeze doar tipare prestabilite si nimic mai mult,” spuse Darian in timp ce rasfoia filele unei carti ingalbenite de vreme luata de pe raftul bibliotecii universitatii.
„De ce te lasi prada unor astfel de trairi intunecate?” intreba nedumerit  Elian, prietenul sau din copilarie intre timp coleg la aceeasi facultate. „Exista momente luminoase in care caldura sufleteasca ajunge sa topeasca metalul ratiunii pure si sa azvarle bolovanii acelei logici impuse prin conventie. Nu crezi acest lucru?” spuse Elian asteptand un raspuns.
Deodata, de undeva din difuzoarele dispuse discret in plafonul bibliotecii se auzira suficient de distinct cuvintele unei melodii cantate in limba engleza: „Vise facute din amintiri, / Ca punti intre tine si mine, / Sunt fete din alta lume / Sub chipuri de bal mascat. //Sunt vise despre tine si mine, / Sunt punti ale destinului, / Sunt vise ca de copil, / La inceputul vietii. // Sunt oglinzi ale amintirii, / Vise cu prieteni si dusmani, / Saucu dorinte tainice / Desprinse din Eternitate.”
Darian tresari involuntar. Cuvintele atingeau corzi sensibile pe care nu putea sa le stapaneasca. Era ca  in acele vremuri cand cauta cu febrilitatea femeia iubita si nu o gasea nicaieri. Bineinteles, varianta de substitut isi facea aparitia la tot pasul, dar Ea nu era printre ele niciodata. Aceste vise il bantuisera ani la rand in timpul nesfarsitelor ore de meditatie nocturna stand singur sub lumina lunii si fumand tigara dupa tigara pana la ziua. Balul mascat al lumii niciodata nu ii permisese sa vada ce se afla in spatele mastilor purtate voluntar sau nu pe coridoarele mari sau mici ale lumii.
„Te gandesti la ceva?” il intrerupse Elian. „Uite, tocmai am gasit o carte despre dobandirea fericirii conform filozofiei antice grecesti. Ce ma frapeaza este faptul ca pentru Socrate fericirea se dobandeste prin efort personal si nu este un dar al zeilor. Ce parere ai?” spuse mai departe intorcandu-se catre Darian in timp ce tinea in mana o carte voluminoasa infatisand pe coperta bustul impunator al unui filozof antic.
Dar Darian o vedea in continuarea pe Ea, acea persoana fara chip si nume, cum il privea cand din spatele rafturilor de carte, cand din dreptul ferestrei asemenea unei fantezii ce a prins realitate. „Oare chiar exista?” se margini sa se intrebe fara sa aiba vreun raspuns. „Balul mascat al lumii prelungeste senzatia de vis ce nu se mai termina, ce doar tranziteaza de la o forma fluida la una solida, care ulterior se topeste din nou in cea fluida si asa mai departe. Cum pot avea certitudinea ca exist, ca lucrurile sunt reale si ca voi ramane consecvent pe calea dobandirii acelui ceva numit fericire?”
Dar intorcandu-se catre Elian spuse: „Calea lui Socrate reflecta de fapt propria sa viziune axata pe spirite ce transcend materialitatea lumii acesteia. Nu stiu daca pentru el notiunea de fericire a reprezentat altceva decat un mijloc in atingerea acestui obiectiv mistic al trecerii in eternitate.”  Dupa aceea, inaintand catre mijlocul bibliotecii si asezandu-se la o masa de lectura continua: „Pentru mine fericirea reprezinta ceva tangibil si trebuie sa fie scopul suprem al acestei vieti. Dar ratiunea si conventia sociala te vor deturna de fiecare data incercand sa schimbe definitia corecta, pe care chiar si un copil o poate intui.”
Elian se aseza si el la aceeasi masa si il privi pe Darian cu bunavointa, dar fara sa ii poata intelege direct cuvintele. Intotdeauna il admirase pentru rigoarea vorbirii si precizia detaliilor fixate acolo unde trebuie ca intr-un tablou clasic in care nimic nu este lasat la intamplare. Fruntea sa inalta deseori se incrunta sub greutatea cugetarilor profunde, care il urmareau mai tot timpul. Mainile sale fine, ca de pianist, adaugau prin gestica lor putere la ceea ce afirma conferind gravitatea necesara sublinierii unor idei mai insemnate. Aceasta seriozitate a lui Darian era ceva cu totul neobisnuit fiind o trasatura caracteristicaa sa inca din perioada adolescentei.
In timp ce altii de varsta lor isi incepeau viata sentimentala si jocul schimbului de parteneri, Darian prefera sa ramana in compania cartilor din biblioteca, iesind doar pentru a se plimba singur sau cu Elian printr-un parc unde putea ramane departe de tumultul celor din jur. Aceasta maturitate precoce s-a continuat si in timpul facultatii, cand colegii de generatie deja aveau adevarate aventuri mai mult sau mai putin romantice, insa Darian continua sa ramana dedicat cartilor si studiului. Din cand in cand se parea ca era dispus sa incerce si el jocul dependentei sentimentale, dar de fiecare data se retragea inainte ca lucrurile sa devina cu adevarat serioase.
Cu toate acestea, Ea il urmarea mai tot timpul si nu ii dadea pace, chiar si in momentele cele mai linistite, asa cum erau acestea din sala de biblioteca. Aplecat asupra unei carti de arheologie, unde o multime de imagini ale statuilor antice ii treceau prin fata ochilor, avea impresia ca Ea cauta sa ii vorbeasca si sa il atinga cu fiecare fila. Era un joc al iluziei si imaginatiei de care cu greu putea sa scape. Nici macar lui Elian, bunul sau prieten, nu ii spusese prea multe despre aceasta sacaiala, aproape continua, ce il urmarea de ceva vreme incoace.
„Dar cum poate fi tangibil ceea ce este iluzoriu?” ii raspunse Elian. „Stii bine ca fericirea dispare de indata ce o atingi, fiind un fel  de miraj care te atrage, dar se destrama la apropiere. Ea nu poate fi atinsa si reprezinta doar un ideal ce ne lumineaza viata. Ai cumva vreo alta viziune? Chiar sunt curios sa aflu mai multe detalii!” adauga cu entuziasm inchizand cartea din fata sa si uitandu-se atent la Darian.
Devenit brusc dispus sa vorbeasca, Darian spuse: „Fericirea nu poate fi atinsa in exteriorul tau, ci doar in interiorul tau. Cei care cauta sa o dobandeasca pe calea exterioara se vor amagi mereu, fiindca ea se afla in interior si acolo trebuie sa fie concentrata urmarirea ei. Pe de alta parte, daca o gasesti in inima ta, cum se spune, atunci o vei gasi si in exterior, fiindca surprinzator sau nu, fericirea are capacitatea de a se materializa de indata ce ai identificat-o in propria ta lume. Ea va prinde un chip fizic, care te va urma mereu, cat timp pastrezi legatura interioara,” continua el fara sa se opreasca.
„Si exista vreo metoda sa nu o pierzi? Poti sa ramai cu Ea mereu?” intreba Elian intr-o maniera ce accentua cu un pronume personal notiunea de fericirea ca facand referinta la o fiinta.
Deloc surprins, Darian continua: „Ea te va urmari mereu cat timp esti pe calea cea buna, dar de indata ce o vei parasi, Ea va disparea. De fapt, este posibil sa nu mai gasesti niciodata cararea fericirii daca din neglijenta, conformism social sau interes material o abandonezi voit. Pe de alta parte, exista sansa ca intr-o zi Ea sa iasa din lumea ideilor si sa ia chipul fizic al unei persoane la care nici nu te astepti!”
Atunci se apropie Sofia, care ascultase fara sa vrea toata aceasta conversatie fiind asezata la masa vecina si il intreba: „Dar cum va aparea fericirea in cazul unei persoane de sex feminin? Te intreb, fiindca pana acum ai aplicat toate aceste imagini doar la conditia voastra masculina,” continua ea fiind curioasa de raspuns.
„Simplu,” ii raspunse Darian fara sa fie mirat de interventia ei. „Fericirea pentru o fata se va manifesta ca un El care te urmareste si este alaturi de tine in cele mai neasteptate clipe, pentru ca la momentul potrivit sa prinda chip in cineva pe care vei avea ocazia sa il intalnesti! Exista o simetrie a cautarii, fiindca fericirea are o natura duala ce integreaza deopotriva elementul feminin si cel masculin. De fapt, nu exista iubire autentica fara fericire si fericire adevarata fara prezenta iubirii!” incheie Darian fara a mai oferi alte amanunte.
Insa cumva, printr-un joc al coincidentei, sau poate al predestinatiei, se auzira cuvintele finale ale melodiei ambientale, cum rasunara cu un glas abia soptit pe culoarele pline de rafturi ale bibliotecii in timp ce picaturile de ploaie izbeau puternic in geamul ferestrelor: „Vise facute din armonie / Si dorinte desprinse din realitate / De la inceputul vietii / Se unesc luminos si launtric/ Cu vise dedragoste amestecata cu lacrimi / Ce traiesc la nesfarsit.” Tresarind, Darian a prins vocea Ei, in timp ce Sonia intelese imediat ca El ii vorbea, iar Elian privindu-i se intreba daca nu cumva Ea si El s-au intalnit chiar in fata lui in acelasi elan al cautarii.

Octavian Lupu
Bucuresti
15 decembrie 2014

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a12711-Fericirea-Imprimata-238-n-Textura-Sufletului.aspx