BANCA AMINTIRILOR (3) FLOAREA SOARELUI

George GOLDHAMMER


Am deschis „Banca amintirilor" si am extras de acolo nasterea „Florii Soarelui” la intreprinderea „Infratirea-Oradea”, locul meu de munca din acele vremuri. Povestea incepe cam asa! Intr-o buna zi sunt chemat de urgenta la cabinetul directorului intreprinderii. In incapere se aflau deja toti sefii de sectii! Cand am vazut fetele celorlalti colegi am banuit ca e groasa, ca vom discuta despre ceva „important”... Nu intelegeam totusi de ce era nevoie si de prezenta mea acolo!
Directorul opreste vorbareala din sala punandu-si degetul la gura, dupa care ne comunica abia soptit ca... vom avea onoarea de a fi vizitati de cuplul prezidential! Rumoare in sala, lume entuziasmata, batai din palme! Ura! Ura! Din nou un deget la gura pentru... a aduce trupa la tacere! Ne vorbeste solemn si rar despre importanta evenimentului si ne spune ca va trebui sa oferim oaspetilor un cadou oficial, original desigur, ceva specific intreprinderii si care totodata sa reprezinte judetul nostru, judetul Bihor. La un moment dat vad ca degetul aratator a lui Milimetru - asa il porecleam noi pe director, pentru ca era mic de statura - se indreapta spre persoana mea, desemnandu-ma oficial sa imi pun mintea la contributie pentru a crea acest deziderat. Eu, si numai eu! Toate privirile sunt atintite spre mine, unele mai admirative, altele cu invidie! Dar eu, cum de mai multa vreme doream sa scap de asemenea sarcini de onoare, sarcini care impuneau o responsabilitate enorma, ore de munca in plus, cercetare, „descurcareala”... le spun deschis ca nu mai am rasina speciala pentru a executa acel cadou specific care sa reprezinte judetul nostru drag! O explicatie pentru cititori! Anterior, mai creasem mai multe cadouri „oficiale” pe care le incastrasem intr-o rasina speciala transparenta!
Dupa un moment de nedumerire, ideia salvatoare vine din partea sefului de la turnatoriei, care spune ca... in fond suntem o fabrica metalurgica si ca cel mai bine ar fi sa turnam in bronz bustul tovarasului Ceausescu! Ura, din nou! Totul parea salvat, dar cine face modelul? „Nicio problema!” spune un alt tov sef. Tocmai atunci la Oradea se pregatea ridicarea unei statui gigante a „Soldatului Erou”, la a carei baza erau turnate din bronz, la noi in intreprindere desigur, basoreliefuri de lupta ale caror modele din ipsos erau facute de un artist din capitala. Dar un alt tov, mai informat politic, ne comunica faptul ca nu este permis ca modelele care il reprezinta pe Tovul Cel Mare sa fie proiectate de artisti neautorizati. Poate, pentru a nu se deforma imaginea de erou a Marelui Tov! Pentru asemenea reguli si detalii se da telefon la ministerul culturii de unde se confirma aceasta interdictie. Unde-i lege, nu-i tocmeala! Numai un artist autorizat poate face mulajul! Dar de unde sa-l scoatem!?
Se asterne din nou tristete pe fetele tuturor sefilor prezenti, dar iata ca apare cineva cu o alta idee salvatoare! Aceasta consta in executarea din tabla de cupru a machetei unui muncitor care lucreaza la o freza. Si cum la scularie lucra un muncitor tare priceput si talentat... i se traseze lui sarcina de a face acest tablou-cadou! Se respira cu usurare, oamenii se imbujoreaza la fata, incep sa se vada sclipiri optimiste in ochii lor... cand apare o noua problema... Cum si in ce sa fie inmanata o asemenea piesa-cadou? Cat de frumoasa ar fi fost aceasta trebuie neaparat sa fie prezentata intr-o cutie eleganta, luxoasa! Din nou, „o noua ideea salvatoare” ne salveaza de la dezastru! Ura, ura... de doua ori! Tocmai aparuse prin librariile din oras o carte mare groasa purtand titlul „Omagiu”, de pe a carei coperta ne zambea eroic Tovul Cel Mare. Gaselnita referitoare la ambalaj ar fi fost ca in interiorul acestui grandios volum sa se taie un lacas intre pagini, spatiu unde trebuia sa se odihneasca cadoul nostru cu „muncitorul frezor”. „Auleo, a zis cineva, ne manaca puscaria pe toti... daca taiem Cartea-Omagiu a Marelui Conducator! Ce scandal o sa iasa! O sa fim facuti sabotori, infractori si dusmani ai poporului muncitor! I-auzi dom’le sa distrugem ideile scrise de Geniului Carpatilor!”
Si iarasi, si iarasi, dragii mei tovarasi... erau cu totii cu capul in pamant. Suparati, necajiti, chinuiti de neputinta! Pana cand o alta idee salvatoare apare pe buzele unui coleg prezent la dezbateri. „O sa-i rugam pe cei de la intreprinderea tipografica a orasului sa ne faca o frumoasa cutie captusita cu catifea... in care sa adapostim pretiosul cadou!” zice el trimiumfal! Ura, din nou! De trei ori de data asta! Si totusi crearea acestei cutii ne-a dat si dansa multa bataie de cap. Cum sa fie, Ce forma, cat de mare, cat de groasa... mai moale, mai tare, mai rosie, mai galbena sau mai albastra! Catifea reiata sau plus!? Cu inchizatoare, sau fara!?
De la masa prezidiului razbate un oftat adanc! Un tov pune pe tapet o noua problema acuta! Ce cadou sa-i dam Primei Doamne!? Ca deh, tovarasa academician, nu este oricine si este „absolut primordial si imperios necesar” sa ii facem si dansei un dar! Dar ce dar!? Pana la urma TSP-ul, adica Tovul Secretar de Partid al intreprinderii incearca sa faca o oarecare cercetare in domeniu si da telefon la Zalau... unde nu de mult fusese in vizita de lucru Cuplul Prezidential! Dorea sa vada cum s-au descurcat dansii cu aceasta problema! Primeste raspunsul pompt ca „Este foarte important ca si tovarasei academiciene sa i se ofere un cadou! Punct!”. In sala incepe sa miroase a creier incins!

Din nou capetele noastre se pun pe ganduri, dar pana la urma suntem salvati de  scanteierea a unei minti luminate de Lampa lui Ilici! Se va construi pentru Domnia Sa Tovarasa o „Floare a soarelui din metal"! Ura, ura... de patru ori!
Trebuie sa va explic ca aceasta dorinta de a face o „floarea soarelui” o aveam demult, deoarece admiram geometria minunata a asezari semintelor. Mi-am si inchipuit o tehnologie de realizare cat mai fidela, numai ca mi-ar fi trebuit materiale scumpe de modelaj, asemanatoare celor de tehnica dentara. Dar de data asta, pentru asa ceva banii nu mai contau! Se aproba la repezeala suma respectiva. Primesc banii pentru materiale si o masina pentru a ma deplasa pe camp... de unde sa aleg o „floarea soarelui” pentru a-mi fi model!
Cu ajutorul bunilor prieteni din laboratorul metalurgic arn realizat floarea mult-dorita. A iesit minunata, asa cum am visat-o! Dar apoi am mai aflat ceva! Inainte de predarea unui cadou Marelui Tov Conducator era necesar sa se instituie un protocol de verificare a produsului, de catre trei specialisti veniti din capitala! Unul verifica daca corespunde din punct vedere artistic, altul daca nu contine materiale radioactive, iar al treilea, un politruc, daca nu reprezinta vreo aluzie ascunsa la conducator, partid, sau la bunastarea tarii. Ne da si un exemplu: „Fiind o perioada in care lipsa de ulei comestibil este simtita pe piata, floarea soarelui ar putea deveni un apropou periculos!” Si totusi, datorita timpului scurt, totul s-a terminat cu bine. „Florea Soarelui” a prevalat... dar nu inainte ca securistul intreprinderii, sa ma intrebe foarte serios daca s-au mai facut si alte exemplare. Ma descoase cate „flori” am facut, deoarece ceea ce se da sefului Mare trebuie sa fie unicat. Noroc ca langa presa din laborator mai erau cateva piese „rebut”, nefinisate, care l-au convins ca este asa cum zisesem. Dar totusi, pana la urma nu m-am putut abtine si am recuperat unul din aceste rebuturi. Piesa o mai am si acum pe peretele din salon si ma mandresc cu ea... mai ales ca imi creeaza nostalgii, un sentiment ilar si imi scormoneste amintirile. In incheiere pot sa va relatez ca vizita a decurs in conditii bune. Toata lumea a fost multumita. In frunte cu Conducatorii Nostri! Prezint imaginea atasata marturie...

George GOLDHAMMER
Holon, Israel
15 octombrie 2014

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a12442-BANCA-AMINTIRILOR-3-FLOAREA-SOARELUI.aspx