TAINA NUMELUI


"... sa ne facem un nume"  (Geneza 11, 4)

Numele "nu se face". Numele "se da" sau "se primeste".
Fireste, dorinta aceasta a omului de "a-si face un nume" nu apartine numai generatiei de dupa potop imediat, in speta cea de la Turnul Babel, din care am citat, ci tuturor generatiilor, nedescrescand deloc in zilele noastre, dimpotriva. Cine vrea sa fie si sa ramana un anonim? Nu se lupta oamenii pentru mai in fata, pentru "un nume care sa ramana"? Faima face numele pentru ca apoi numele sa faca faima. Cat procent de desertaciune?
Cand generatia de dupa Noe a spus "sa ne facem un nume" se gandea desigur la faima. Numele propriu zis se primeste de la parinti sau se da la copii. Faima legata de nume este insa foarte ispititoare. Nume ramase in istorie prin faima. Ca si cum faima ar contamina prin nume, multimile se grabesc spre unicate. Vanitate. Din cata multime de "Moise" a urmat, unul singur a fost "Moise" adevarat, fiul lui Iochebed. Si cu David la fel si cu Napoleon tot asa. Anonimi. Dar lupta dupa faima chiar si prin numire numai, n-a contenit. Uneori grotesc si in valuri, dupa stele artistice.
Cu zicerea "...sa ne facem un nume" nu este insa de jucat, pentru ca ea poate deveni atat de agresiva incat sa nu respecte ordinea divina. Planul lui Dumnezeu era "umpleti pamantul", si faima prin facerea unui nume, era, "ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului".  Exact impotriva. Rezultatul a fost "Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului". Cand planurile omului se fac impotriva planurilor lui Dumnezeu, Biblia zice: "faceti la planuri cat voiti caci nu se va alege nimic de ele".
Inca o imagine simpla dar clara intre ce vrea Domnul si ce vrea omul. Deocamdata, pana la implinirea definitiva a Planului de Mantuire, Dumnezeu vrea omenirea pe ORIZONTALA, iar omenirea se vrea pe VERTICALA, "turnul".
Emblema faimei este "turnul", la propriu si la figurat.  Nici vorba ca "turnul" are o faima a lui. Chiar si Turnul Babel, desi neterminat, a intrat in istorie, doar ca in loc de o faima buna a fost una trista, chiar tragica. Oamenii de atunci care au zis "sa ne facem un nume" n-au reusit sa si-l faca pentru ca este impotriva naturii sa-ti faci un nume. Ei l-au primit. Turnul neterminat "a fost numit" BABEL, iar alergatorii dupa "nume" au fost numiti "babilonieni". Nume au vrut, nume au avut. Si l-au purtat dupa ei prin istoria lumii.
Desi Babelul a esuat, ideea a ramas si oamenii au tot incercat-o. Ruinele, arheologia cuvantatoare, ne arata turnuri, ziduri si INSCRIPTII purtatoare de NUME, cu nenumaratelea. Sapate in pietre, in metale si in aliajele cele mai rezistente la trecerea timpului, cuvintele "sa ne facem un nume" au dominat dar au si nenorocit lumea. Si cu toate acestea omul continua sa-si puna numele cat mai sus, sapat cat mai adanc pe fruntea "turnului babel" din mintea sa, ridicat real, dupa putinta fiecaruia. Si ca sa nu fie nici o confuzie al cui este sau a fost "turnul", s-a incrustat: "Eu, Nebucadnetar...", "Eu, Assurbanipal...", "Eu, Traian...", etc., faima si numele, numele si faima, Turnul Babel multiplicat la toate popoarele si la ficare ins dupa imprejurare, nume ce vor fi curand uitate, ingropate in distrugerea finala, pentru a se face cunoscute numele marilor anonimi credinciosi lui Dumnezeu.
A venit Domnul Isus pe lume ca sa o mantuiasca.  Avea in cer un NUME de DUMNEZEU, a renuntat la el. Pe pamant nu Si L-a scris nicaieri, in nici o piatra, pe nici un turn, pe nici un zid de nedaramat. I L-a scris Pilat, asa cum s-a priceput, pe o CRUCE. I l-au scris Evanghelistii, fara emfaza, in modestele lor relatari catre posteritate. Dar "Dumnezeu I-a dat NUMELE care este mai presus de orice nume" (Filipeni 2, 9), a primit "un NUME" cum al nimanui, "caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti" (Faptele Apostolilor 4, 12).
 
In contrast, Biblia ne propune nu sa ne facem un nume, ci sa ne facem datoria cu credinciosie fata de Dumnezeu si semeni si El ne va da un nume nou care sa reprezinte nu ce am fost, ci ceea ce am devenit ascultand de El si nealergand dupa nici un nume. De parca si in cer este frumoasa aceasta neiesire in fata cu numele nostru, Apocalipsa 2, 17 zice: "Celui ce va birui ii voi da sa manance din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba;  si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni decat acela care-l primeste".
Un nume facut pe pamant prezent in cele mai de faima inscrisuri si stiut de cat mai multi, de toti daca se poate, si in contrast, un nume primit in cer, taina a bucuriei tale adanci, un dar de o iubire nemarginita pe care-l stii numai tu. Un soi de egoism? Nici vorba. Taina numelui tau ceresc consta in faptul ca numai tu poti sti cat de mult te-a iubit Isus. Daca este adevarat ca pe fiecare dintre oameni Dumnezeu ne-a iubit la fel de mult si de frumos, tot atat de adevarat este ca pe fiecare in parte El ne-a iubit altfel de mult - poate cu mult mai mult - si altfel de frumos, - poate cu mult mai frumos - in raport de particularitatile fiecaruia, facand rascumpararea mantuitoare intr-o slava infinita la fel, si o splendoare de necuprins de altfel.
Nu ar trebui sa ne chinuim spre a ne face un nume, caci ne va fi dat cel mai frumos posibil. Ne vom bucura doar descifrandu-i alte si alte lumi de frumuseti tainice care contin minunile rascumpararii noastre. Si mai mult decat orice, vom intelege ca numele nostru cel nou, ceresc, va fi parte din NUMELE Sau, din NUMELE MANTUITORULUI nostru.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a12382-TAINA-NUMELUI.aspx