Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

CAPITOLUL II

PREZENTAREA ISTORICA SI CRITICA A PARINTILOR APOSTOLICI SI A SCRIERILOR LOR

(Continuare din numarul precedent)

Nu numai antielenismul este invederat de primii apologeti crestini. Preocuparea lor nu este numai una intelectuala, ci si una social-politica, una de inima si suflet si mai ales una de ordinul dovedirii identitatii Bisericii lui Hristos. Teologul ortodox, Ioan Brie subliniaza corect aceste adevaruri cand scrie:

<<Apologetii (sunt) scriitori si filozofi care iau apararea crestinismului impotriva acuzatiilor false care stau la originea persecutiilor din primele secole. Acuzatiile sunt de ordin moral, intelectual si politic: ignoranta crestinilor, caracterul imoral si subversiv al vietii lor, crestinii sunt dusmanii statului ei refuza sa venereze divinitatea lui Cezar, transforma agapele in orgii... Apologetii resping aceste acuzatii, fie prin atac direct contra paganismului, fie comparand crestinismul cu cultura clasica si filozofia greaca...>> .

In lucrarea lui Iustin Martirul, Apologie (Apologia intaia, n.a.), se afla prima prezentare sistematica a doctrinei crestine in general, a doctrinei Logosului , in special.

Lumea in care apologetii preniceeni au dezvoltat gandirea crestina, a fost o lume marcata in special de dominatia puterii romane, influenta culturii grecesti, traditia iudaica si influenta filozofiilor platoniste si aristoteliene.

Pe fundalul acestui spectru ideologic si politic, primii scriitori ai Bisericii, au raspuns construind o teologie bazata pe mai multe metode de lucru, dintre care sase vor face obiectul unei scurte prezentari in aceasta lucrare.

2.3.1. Teologia ca disciplina etica

Confruntati cu tot felul de acuzatii, crestinii au raspuns acuzatorilor, prin scrierile apologetilor. Daca imputarea din partea puterii politice, a celei religioase si a clasei intelectuale era una de ateism, ei au raspuns cu credinta in singurul Dumnezeu si Domn Iisus Hristos. Daca acuzatia era una de ordin moral, apologetii au scos in evidenta invatatura inalta a Mantuitorului Iisus din Predica de pe Munte (Matei 5-7), precum si pilda vietii Lui personale. Desigur, nu a lipsit nici pilda vietii lor sfinte, ca unii care calcau pe urmele Invatatorului lor si a sfintilor apostoli (1 Corinteni 11:1). Particularitatile scrierilor apologetice din aceasta perioada preniceiana erau apelul la ratiune, satira si Cuvantul Scripturilor ca regula de credinta.

Iustin Martirul (= cca 165 la Roma), este apologetul a carui greutate intelectuala si spirituala nu poate fi contestata. Pentru el, acuzatia de ateism impotriva crestinilor, pe care reprezentantii puterii social-politice si a celei religioase o folosesc cu scop de a demonstra imposibilitatea pentru crestini de afi crezuti in implinirea datoriilor lor civice, o contracareaza cu argumentul Scripturii; in special a Predicii de pe Munte si cu argumentul moral din martiraj, unde crestinii s-au dovedit deja superiori contemporanilor lor. (cf. 1 Apologia 6:1). Ratiunea este de asemenea o marca de baza a crestinismului, asemanandu-l moral si intelectual cu personalitati de marimea lui Socrate si Heraclitus, astfel ca toti crestinii, in viziunea lui Justin, poseda plinatatea ratiunii, care se vede in Iisus Hristos, Persoana in care locuiesc acestia prin credinta (cf. 2 Apologie 10:3 ). Crestinii sunt calauziti de dragoste pentru adevar (1 Apologie 2:1), iar plinatatea adevarului este in Iisus (cf. Dialogul cu iudeul Tryphon 8:2 ).

Pasul urmator in dimensiunea etica a teologiei lui Iustin Martirul este dispozitia crestinului pentru trairea legii lui Dumnezeu. Acesta, imbina in sine Legea mozaica, Legea lui Hristos si Legea naturala din creatie (cf. Dialogul 141). Aceasta dispozitie pentru lege, il face pe crestin sa aibe un caracter drept si sa iubeasca dreptatea.

Irineu (= cca 202), continua conceptul estetico-moral al teologiei lui Justin. Pentru Irineu, corpusul Noului Testament, reprezinta Noua Lege a lui Dumnezeu, pe care profetii din vechime au invederat-o in scrierile lor (cf. Impotriva ereziilor 4:17. 1 f ). Aceasta lege noua, este una a libertatii si este antitetica legii servitutii din Vechiul Testament (cf. Erezii 4: 13). Scopul noii legi in Hristos este sa fie universala in acoperire (1 Apologie 39). Dragostea pentru semeni invederata in noua lege, confera un aspect eshatalogic gandirii lui Iustin Martirul, care vede in aceasta virtute morala crestina, realitatea zilei Domnului printre oameni sau pe pamant, de aceea leul poate sa traiasca in pace cu mielul (cf. Dialog 85:7).

2.3.2. Teologia ca estetica, satira si gnoza

Daca in prima caracteristica a teologiei apologetilor - cea etica, acestia raspundeau acuzatiilor venite din partea puterilor social-politice si a celor religioase, noua dimensiune teolgica - cea estetica, satirica si gnozica, raspunde acuzatiilor venite din partea gnosticismului. Marcion, un eretic in Roma, ataca vehement dumnezeirea, Dumnezeul Creatiei. Cartea sa intitulata Antiteza, a fost un atac foarte caustic impotriva doctrinei sanatoase despre Dumnezeu. Irineu scrie despre Marcion:

<<(Acesta) a adus scoala lui Cerdan la Roma, cu nerusinare si blasfemiind pe Acela care este numit Dumnezeu, potrivit Legii si Proorocilor; afirmand prin aceasta ca el, Marcion era un raufacator, iubitor de certuri, neconstant in gandire si contrar lui Iisus; despre El care a venit din Acel Tata care este deasupra Lui, Dumnezeu Cel care a facut lumea, El care a venit in Iudeea in timpul lui Pilat din Pont, Guvernatorul lui Tiberius Cezar; El care a fost aratat in forma de om locuitorilor Iudeii, ca sa inlature Profetii si Legea si toate lucrarile lui Dumnezeu care a facut lumea... Apoi, mai mult, Marcion a mutilat Evanghelia lui Luca, scotand din ea tot ce era scris despre nasterea Domnului nostru... precum si invataturile Lui... in care El ne spune ca Facatorul lumii este Tatal Sau... La fel a facut cu Epistolele apostolului Pavel, mutilandu-le in partile unde apostolul vorbeste direct despre Dumnezeul care a creat lumea si cum Acesta este Tatal Domnului nostru... >> .

Desi nu a fost un gnostic in sensul plin al cuvantului - caci Marcion nu invata doctrina despre aeons ca ceilati gnostici, acest scriitor eretic nu a putut sa impace dragostea Dumnezeului Evangheliilor, care este Iisus, cu Dumnezeul creatiei. Pozitia speciala invatata de gnostici, era aceea ca ei pretindeau o cale de cunoastere superioara ratiunii. Irineu raspunde in scrierea sa ca Evanghelia are valoare estetica, deoarece, numai prin aceasta, Dumnezeu poate fi vazut si perceput de oamenii muritori (cf. Erezii 3:16, 6-18 ). Contracarand atacurile eretice ale lui Valentinus, al carui sistem de gandire teogonica si cosmica era bazat pe principiul femela si masculibarbat, Irineu procedeaza la satira in scrierea sa impotriva ereziilor (cf. Erezii 1:11.4 ). Aspectul universal al satirei in gandirea teoretica a filozofilor este vazut in aceea ca aceasta forma de comunicare si rationalizare, indica ceva nepropriu adevarului. Valoarea, pe de alta parte a Evangheliei lui Hristos, este sa ofere adevarata gnoza intr-o lume intunecata de propria-i lumina sau cunoastere.

2.3.3. Teologia ca limitare a conceptului despre Scriptura

Deoarece regula credintei este Cuvantul Scripturii, se simtea imperios necesar ca, alcatuirea canonului Sfintelor Scripturi sa aibe loc in vederea opririi valului provocat de scrierile eretice. Vechiul Testament in limba greaca, tradus de catre saptezeci si doi de invatati iudei, la cererea sau comisionarea expresa a lui Ptolomeu Philadelphus (285-246 I. Hr.) si cunoscut sub numele de Septuaginta, a fost Biblia Bisericii primare. Autorii crestini timpurii, ca Iustin Martirul si-au bazat argumentele lor pe Septuaginta si pe Cuvintele lui Iisus, adunate in Evanghelii. Cum s-a mentionat deja, in subideia precedenta, Marcion a cautat sa curateaca scrierile Bisericii de orice tendinta de iudaizare. De aceea el, a propus o varianta a Scripturilor in care sa nu se aminteasca despre cruzimile Dumnezeului iudeilor care vin in antiteza cu dragostea Dumnezeului din scrierile apostolilor si evanghelistilor.

 

Va urma

Lazar Gog

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1202-Persoana-si-lucrarea-Duhului-Sfant-in-Patristica-Preniceeana.aspx