Quo Vadis?


Se povesteste, - desigur sub forma de legenda -, de catre scriitorul polonez Sienkiewicz, in cartea sa "Quo Vadis", ca Petru s-ar fi intalnit cu Domnul Isus la marginea Romei in timpul primelor persecutii crestine.  Petru iesea din Roma de frica persecutiei, iar Domnul mergea catre Roma. Contrariat, Petru l-ar fi intrebat pe Domnul, "Unde Te duci, Doamne"? Si Domnul i-ar fi raspuns, "Ma duc la Roma sa mor in locul tau". Rusinat, Petru, ca in noaptea lepadarii de Domnul, s-ar fi intors atunci la Roma, si cand persecutorii l-au pus pe cruce, moartea prin rastignire fiind foarte obisnuita la romani, el ar fi spus: "vreau sa fiu rastignit cu capul in jos" pentru ca nu  merit sa fiu rastignit ca Domnul meu. A ramas de atunci intrebarea "Quo Vadis" care se pune si se tot pune in orice circumstanta de viata cu semnificatii definitorii. Asa dar, INCOTRO?
Incotro duc drumurile. Apucam si noi pe ele. Unele se stie unde duc, altele mai putin sau deloc. Alegem de obicei pe cele mai largi, pe care e lumea mai multa ca sa "evitam" vreun batut de ganduri. Incotro duc, daca nu stim de la inceput, vom vedea pe parcurs, desi intoarcerea si repornirea e platita asa de scump ca uneori nu se mai poate face. Un SINGUR drum? Nu se poate. Acesta ar fi PREDESTINATIE ori unde ar duce el, asa ca exista o alternativa fie buna, fie rea care sa dea posibilitate de LIBERA ALEGERE, principiul existentei sa functioneze. Pentru intelegerea noastra, Sfanta Scriptura ne prezinta drumurile bune si drumurile rele, adunate fiecare in ceea ce numeste ea DRUMUL cel BUN si DRUMUL cel RAU. Noua ne place sa le stim multe pentru motivatie de scuzabilitate de ce mergem pe cel pe care intrebarea INCOTRO ne gaseste.
Se zicea odata, cand Roma era centrul de putere al lumii, ca "toate drumurile duc la Roma". Duceau multe, dar nu chiar toate. Unele mai duceau si la Constantinopolul razvratit de ea si chiar la Ierusalimul pustiit. Si tot asa, in momentele importante ale istoriei drumurile duceau incotrova semnifcativ si oamenii dadeau buzna intr-acolo. Pana astazi e la fel. Chiar mai mult, caci intensitatea implinirilor profetice de pe urma este la nivelul cel mai inalt.
A fost la inceput un loc pe pamantul nostru, loc de foarte mare importanta. Gradina Edenului. Elementele geografice concrete nu ne permit sa-l trecem la definitiile mitologice, ci sa-l consideram istorie concreta.  "Tigrul, Eufratul, Havila, Cus" etc. Acolo a fost creat omul care desi a cazut in neascultare, de-acolo s-a raspandit pe fata intregului pamant. Ceea ce descopera planul lui Dumnezeu cu oamenii ca fiind autentic, este ca acum, la sfarsit de lume, toate drumurile duc inapoi intr-acolo. Daca la nivel planetar se pune intrebarea INCOTRO, raspunsul nu este altul decat INTR-ACOLO. Pe care drum? Pe toate. Nu doar pe uscat cum spre stravechea Roma, ci si pe apa si pe aer. Se-ntampla ceva acolo si se porneste si se merge intr-acolo.  O sangerare care se vrea a fi oprita. Greu si dupa multa strabatere de drum si schimbari de emisari ajungea o stire de la Ierusalim la Roma si de la Roma la Ierusalim.  Acum, acest lucru se intampla in timp foarte scurt si chiar cum se zice, "pe viu". Mutatia de priveliste se face intr-o clipa, doar sa te uiti catre ea, doar sa fii cu sufletul pe DRUMUL PROFETIC al Sfintelor Scripturi. Ierusalimul si Roma la aceeasi masa privind spre cutremurarea cuibului in care Dumnezeu a asezat omenirea la inceptul ei, de parca portile Edenului pe care au iesit Adam si Eva sunt zgaltaite de fortele intunericului? Ierusalimul e intr-acolo cu ingrijorarea de sine, iar pacea si ajutorul social propovaduit de Vatican cu atata ardoare, cum si criticarea prin pozitie ferma a oricaror motivatii de asuprire si razboi, s-au schimbat in aprobare pentru prima data oficial in istorie prin declaratia recenta facuta de papa Francisc, in legatura cu actiunile militare americane impotriva teroristilor care vin pe Eufrat in jos cu persecutia lor anticrestina de cea mai barbarica manifestare. Lumea se zgaltie acum la sfarsit tot privind spre acolo de unde a inceput. INCOTRO la propriu? Dar la figurat?
 
Pe dimensiuni mai mici fiecare formatiune politica, sociala, religioasa si de orice fel, are "INCOTRO-ul ei".
Frumoasa a fost ideea lui Ronald Reagan in politica, afirmand ca "nu exista directie dreapta sau stanga", ci "sus sau jos". INCOTRO lumea intreaga in profilul ei profetic din Sfintele Scripturi? INCOTRO formatiunea politica, sociala, religioasa din care fac eu parte? La urma urmei INCOTRO individual? In orice directie am apuca pe drumurile pamantului este de intrebat daca aceasta duce in ultima instanta si in sus. Macar la marile rascruci de viata sa nu lipseasca Quo Vadis. Si ce daca spre rastignire? Nu-i mai bine asa? Nu se ajunge asa la GLORIA CRUCII Domnului?

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a11209-Quo-Vadis.aspx