SCHITE UMORISTICE – SIMTUL UMORULUI

Dorel SCHOR



Dentistul Kleinergrois se trezi sambata dimineata cu un sentiment de deplina satisfactie. E adevarat ca se culcase in ajun nitelus mai tarziu, dar apucase sa doarma neintors. In plus, castigase la remi, nu conteaza cat, dar il facuse praf de data asta pe nesuferitul ala de Aron Plotchemaher. Un tip increzut, obisnuit sa castige intotdeauna... si nu-i iesea din cap o anecdota povestita nu mai stia de cine, dupa ce facuse trei palete la rand, ultima data cu jokerul intors. Ce mai anecdota! Cum naiba sa nu fii bine dispus... O sa i-o spuna lui Menase neaparat. Menase e un tip cu simtul umorului..

Asa ca se spala in fuga pe ochi si, cu gandul ca o sa bea o cafeluta la Menase, urca un etaj si batu la usa vecinului. Menase ii deschise, dar era evident ca nu avea chef de musafiri. Avea un obraz barbierit si unul plin de spuma..
- Asculta o poanta grozava, incepu deja sa rada Kleinergrois. Un israelian se duce la o casa deocheata la Roma si ii spune madamei...
- Ia loc o clipa, il intrerupse Menase, sa-mi termin treaba in baie.
- Hai ca vin dupa tine, spuse Kleinergrois vesel. Vreau, ii zice madamei, o fata care sa fie...
- Scuza-ma, il cenzura Menase, dar baiatul se spala pe dinti si nu as vrea sa... Poate vii mai tarziu!

Kleinergrois se trezi pe palier, cam nedumerit. Oamenii nu mai au simtul umorului, se gandi. Si suna, masinal, la usa lui Boris Israelovici Glazpapier.
- Intra, intra, il pofti gazda cu jumatate de gura. Ce faci?
- Am venit sa-ti povestesc o anecdota, spuse vesel dentistul. Un israelian se duce la Roma si intra la o casa de toleranta...
- La Roma nici nu sunt case din astea, opina gazda. M-am interesat. Au fost odata, inainte de Musolini, dar le-au desfiintat.
- Nu conteaza, se incapatana Kleinergrois. E un banc.
- Cum nu conteaza!? Ramase pe pozitie Boris Israelovici. Daca le-au desfiintat inseamna ca nu exista. Nu-mi veni mie cu gogosi...

Kleinergrois batu in retragere, pretexta ca se grabeste si iesi, convins ca a gresit. Cui se apuca el sa povesteasca o gluma? Unui fost activist sindical, lipsit de simtul umorului? Suna la Eliahu Iliescu. Asta e un romanas de-al nostru, se gandi, un baiat care stie ce-i o gluma, nu un cap patrat care, daca il scoti din ale lui, face stop cerebral. Ii deschise doamna Iliescu. Era in capot si cu un prunc in brate. De poale se tinea zdravan o mogaldeata de vreo patru ani. Dentistul nici nu apuca sa deschida gura, pentru ca se trezi inconjurat de cativa plozi care-i cereau ciocolata.
- Ei, fire-ar sa fie, spuse scuzandu-se. Nu m-am gandit la ciocolata, eu am venit numai sa-i spun lui Eli un banc.
- Eliiiii, striga femeia. A venit vecinul sa ne povesteasca ceva. Strange rufele si vino. Hai copii, stati cuminti si nenea o sa va spuna o poveste.

Kleinergrois, cu putin efort reusi intr-o jumatate de ora sa povesteasca „Capra cu trei iezi” si sa se vada plecat. E clar, se gandi, viata e dura, nimanui nu-i mai arde de distractii, oamenii si-au pierdut simtul umorului. Intra trist in propriul lui apartment.
- Pe unde umbli, domnule? Auzi o voce bine dispusa. Te astept de peste o ora, nici macar sotia matale nu stia unde ai disparut.
Simon Seinerovici sedea in fotoliu si se delecta cu o cafea.
- Ce esti asa de suparat? Hai sa-ti spun o anecdota, sa te inveselesc.
Dar lui Kleinergrois nu-i mai ardea de nici o gluma...

Dorel SCHOR
Tel Aviv
1 august 2014


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a11147-SCHITE-UMORISTICE-–-SIMTUL-UMORULUI.aspx