LILIACUL ÎNFLORIT - LA POARTA ÎNSERARII

Elena BUICA
 
(CUVANT INAINTE)

   
Viata, ca si ziua, aflandu-se intr-o continua scurgere are nu numai rasarit si amiaza, are si inserare si la poarta ei ajungem toti, fiindca ne asteapta cu rabdare torcand alene firul timpului. Fiecare ne dorim sa ajungem aici cat mai tarziu si cu bucuria faptelor implinite pe cat ne ingaduie omenescul dat. Odata ajunsi, am dori sa ne intampine parfumul liliacului inflorit, sau, de ce nu, sa fim noi insine liliacul inflorit a doua oara, cu impliniri inca datatoare de incredere in viata. M-am apropiat de poarta inserarii purtand puterea anilor pe umeri si acum trebuie sa ma grabesc sa dau cat mai mult din ce pot da, fiindca simt tot mai acut cum timpul imi cere vama cand ma las amagita de lentoarea scurgerii clipelor. Din umbra portii inserarii, intorc privirile spre semenii mei ramasi in urma si ii invalui cu acelasi zambet pe care optimismul mi l-a asezat pe fata.
 
Simtind ca ma apropii de aceasta poarta, am fost atrasa mai mult ca altadata de fiorul infinitului aflat dincolo de granita pamantescului vietii noastre si  in acest volum am dat glas misterului existential in cateva scrieri pe care le-am adunat in capitolul: "Intamplari izvorate din tainitele vietii". Nu e usor sa te apropii de acest mister tulburator si sa incerci sa deslusesti ceva din zona incerta dintre a fi si a nu fi posibil. Desi misterul acesta te atrage la orice varsta, el intotdeauna iti da fiori reci prin inima si-ti increteste fruntea. Problemele de acest gen, oricat ar fi de invaluite in mister, tot m-au atras si m-au indemnat sa ma incumet si sa scriu despre ele, deoarece pe unele le-am trait aievea, iar altele au fost semnalate prin marturisiri indubitabile facute de martori in al caror cuvant te poti increde, asa cum am relatat in "Ce e dincolo de granita vietii?". Dar mai presus de toate a fost gandul ca aceste mari taine ale vietii, desi unele se desfasoara in spatiul fara hotar, totusi sunt probleme fundamentale ale omenirii  care framanta, fara exceptie, pe fiecare din noi. Trecerea intr-o alta zona de existenta cu energii necunoscute a constituit de-a lungul veacurilor o neintrerupta preocupare. Oamenii nu si-ar bate capul degeaba daca n-ar aparea si unele semne ale ceritudinii in noianul de situatii care depasesc pragul granitei firescului omenesc si al capacitatii de intelegere a fiintei umane. De felul lui, omul este un scormonitor al ineditului intrebarilor si nu se opreste nici atunci cand se impiedica de bornele pe care destinul i le scoate in cale. Cum sa te opresti, cand toata viata omului sta sub semnul mirarii eterne? Aceste probleme, ca si toate celelalte ale lumii in care vietuim, oricum trec prin filtrul simtirii noastre, caci nu incetam  stradania de a le reaseza pe fagasul intelegerii noastre. Si aceste teme, ca si toate celelalte care s-au adunat in cartile mele, au prins viata doar din combustia eforturilor de a deslusi faptele care marcheaza existenta fiecarui om.
 
Si pentru ca sunt atatea alte idei care nu formeaza riduri pe frunte, iar fiorii inimii sunt calzi si luminosi, in capitolul "Randuri izvorate din adancul inimii" sunt si incercari de a surprinde tainice pulsatii ale sufletului la intalnirea cu plaiurile natale, cu satul - matca fiinteala -  despre care am scris uneori folosind cuvinte vechi, evocatoare, dar cu iubire noua, mereu reimprospatata printr-o neintrerupta legatura de suflet. M-am apropiat  cu dragoste si respect de oameni si de faptele lor, mai ales de chipurile luminoase si de faptele ziditoare si carora le-am alcatuit o mini galerie de portrete. Nu lipseste nici umorul sau satira in fata unor aspecte reprobabile ca in schita umoristica "Descurcaretii - oameni de nadejde", dar si rabufniri ale nelinistii ca poporul nostru,  in ultima perioada, da semne ca nu-si mai gaseste identitatea, iar lumea parca se prabuseste sub presiunea vremurilor noi. In acest capitol sunt prezente si alte scrieri pe teme si motive diferite. Asemenea celorlalte volume si acest volum este alcatuit dintr-un adevarat evantai tematic ce imbraca nenumarate sectoare ale vietii, care au traversat traseul existentei mele, provocari, indemnuri izvorate din nevoia de cunoastere, de implinire, de intelegere, de explicatie a substantei vietii. Am preferat ca scrierile mele, in buna masura, sa fie cladite pe un suport autobiografic caruia sa ii adaug noi valente pentru a satisface atat nevoia de autenticitate, cat si posibilitatea ca fiecare cititor sa se poata regasi si sa poata fi  stimulat sa participe dupa fiinta sa.
 
Un alt  capitol este intitulat: "Cuvantul frumos rostit" si cuprinde impresii lasate de  lecturile catorva  scriitori contemporani iar unora le-am facut si un scurt portret. Cine iubeste literatura, desigur ca ii iubeste si pe creatorii ei. Scriitorii sunt flacari vii care ard pentru semenii lor si cu flacara de sine ei pot face lumina pamantului.
 
Am mai adaugat si un capitol  "Comentarii critice" semnate de cateva personalitati ale literaturii noastre care s-au aplecat asupra  scrierilor mele. Nu din orgoliu am asezat in carte aceste  pareri ale confratilor mei, ci din dorinta de a oferi cititorilor cateva coordonate care sa le inlesneasca patrunderea mai in adancul intelesului acestor scrieri, sa observe mai multe detalii despre laboratorul acestei arte a alchimiei cuvantului si astfel sa le usureze comunicarea sufleteasca cu autorul.
 
Asemenea unui liliac inflorit a doua oara la poarta inserarii, in acest volum intampin cititorii cu ramurile incarcate de parfum si frumuseti pastrate in suflet pentru ei si impreuna, intr-o comuniune de trairi alese, sa rasfoim paginile acestei carti.
 
Elena BUICA
Toronto, Canada
1 august 2014


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a11146-LILIACUL-206-NFLORIT-LA-POARTA-206-NSERARII.aspx