Prietenia Literara: Timpul lasat in urma

(TEXT REVIZUIT)

(Continuare din numarul precedent)

 

I. I. LEFTER

Nu l-am putut numi insa pe I. I. Lefter niciodata „dusman”; cred ca a fost un baiat needucat si lipsit in chip natural de ceea ce indeobste numim caracter. Lui ii mergea bine treaba cu trupul, schimba fetele ca pe ciorapi, le murdarea mai intai si pe urma le lasa balta in mijlocul drumului. Sa vina altul sa le ridice. Dar el nu se infiora liric ca inaintasii nostri Vacaresti de pierderea oricarei iubite in floare... Era un fustangiu gata pregatit sa-i dea papucii oricarei fete, pe care tot el o considerase pana atunci „marea lui iubire”: un Cassanova de provincie mica si un Don Juan de balci. El avea in curand o colectie de astfel de intamplari caci un tupeu teribil: una doua le promitea victimelor sale ca se insoara cu ele; ii aprinsese si sarmanei Lica speranta aceasta… Ulterior Licai, avu si o aventura cu cineva din Zorleni, fata unei invatatoare „de pe vremuri” cu tabieturi, si cu o morala traditionala, deci, care pregati in curand nunta, sau o logodna mai „dezvoltata” cu multi invitati, si printre ei si cu un popa, credeau sa-l poata prinde in lat… ti-ai si gasit: la masa mare poetul nostru trasnit bine si de rachiul baut, si de troscau, contempland lumea dedeasupra „balul intelectualilor”, dar mai ales masa lor mult prea abundenta, trase la un moment dat cu un gest brutal si neasteptat fata de pe masa de sub farfuriile pline de bunatati… va dati seama! lumea cazu pe branci dupa bucatele risipite; si de tot si de toate s-a ales praful iar lui i s-a mai dus inca o data vestea „ca de popa tuns”. Si chiar imi povestea inca falnic aceste lucruri ca pe o reactie antifilistina, din bagajul poetului „revoltat”.

A sfarsit rau; tot sper ca sfarsitul lui sa nu fi avut legatura cu serialul lui de mici porcarii pe care le facea din te miri ce fetelor. Cu baietii i-ar fi iesit mai greu, caci era las. Eu fata de genul lui eram un om prea complicat, si totusi eram cel care-l scotea din orice situatie penibila, in care se baga cu tot dinadinsul; avea teoria traitului „pe faza” si a „satisfactiilor clipei”; dar in timp ce pentru mine femeia era o religie, pentru el era „un salon de placere”… Nu cred ca se atinsese de Shopenhauer serios, din care cita, dar pe care-l retinuse in mod sigur din exegeza eminesciana. Femeia „ca obiect de placere si relaxare fizica”…

LA BARLAD

Nu era asta „faza”, de-ar fi sa-l preiau; lumea din jurul meu, si in primul rand Mama, observase deja ce fel de prieten imi era el… In fine, la Barlad, de unde imi scria mie la tara, in invatamant la Bogdana, o cunoscu si pe Lica, dar tot atunci si pe viitorul Cezar Ivanescu. Frecventau cenaclul literar "Al. Vlahuta" de la Biblioteca raionala „Stroe Beloescu” din Barlad. Toti cenaclistii barladeni i se pareau niste veleitari „sub orice critica” (dar noi ne mai amuzaseram de asemenea personaje prin cenaclurile din Iasi, urmand s-o facem mai copios inca, la Galati si Braila, in urmatorii ani)…si deux ex machina o aparitie ciudata acolo, in cenaclul barladean: un tanar licean care le lua tuturor fata; Lefter fiind atunci „student” la Barlad la Institutul de invatatori, nou creat, coleg cu Lica si cenaclist, totodata, la „Stroe Beloescu”, mi-a trimis cateva poezii citite la cenaclu de Cezar Ivanescu, sa apreciez singur; lui i se pareau "copiate de undeva" eu trebuia sa hotarasc… eram de la distanta eminenta lui cenusie… I-am raspuns ca nu mi se par copiate si-mi amintesc si acum sunetul lor dur, clopote care bateau, clocote ce fierbeau, imi parea ca aud lanturi de ocnas, lovind barca la traversarea Styxului… eram clar impresionat, caci le puneam evident in legatura cu primul film vazut in viata mea, in acea vreme, la Cinematograful Francez, tot din Barlad – trebuie sa fi fost prima ecranizare dupa Marile sperante de Dickens.

In privinta prozei, stateam cu cititul mai bine; era epoca in care apareau pe banda marii clasici ai literaturii universale, si in mod special uriasii de la Rasarit. Nu l-as fi putut extrage pe „primul Cezar Iv.” din Rimbaud si alti cativa poeti francezi, despre care aveam sa aflu curand ca el ii „frecventa” din sursa directa… din cartile frantuzesti ale unei biblioteci de familie…

EPISODUL „CEZAR”

Asa am ambitionat deci sa-l cunosc si eu pe teribilul cenaclist barladean, si ne-am dat intalnire prin scris, ori prin Lefter, nu mai pot spune precis cum; era si Lefter „barladean" pe-atunci, fiind student in trecere, la Institutul de invatatori nou infiintat in orasul natal al lui Cezar.

A fost intr-o duminica. Am stabilit locul intr-un parc din centrul orasului, dar si atunci, cu Cezar, intalnirea avu loc oarecum similar celei cu Mircea Ciobanu la Bucuresti, despre care am povestit la inceputul acestor randuri. Mie astfel de simetrii mi s-au intamplat des: viata visa pentru mine pusa pe numere intr-un fel de “cod pitagoreic”. Am observat, de altfel, unele similitudini si-n dusmaniile, ca si-n prieteniile din anumite faze, de care nu am dus lipsa, caci fara sa le iau prea tare in serios, din moment ce nici macar regia „marilor” mele prietenii nu mi-a apartinut cu cel putin „o cirta”.

Am coborat deci in acea dimineata – neaparat de vara, in centrul Barladului, venind de la Zorleni, si am luat-o oblu spre parcul cu pricina; in fata mea s-a oprit cineva, cerandu-mi foc de la tigara, caci pe-atunci mai fumam ca un turc, dar ridicandu-mi ochii, cat timp tanarul era ocupat sa-si aprinda tigara sa „maraseasca”, am avut revelatia acestui lucru pus bine la punct de destin: Sunteti Dl. Ivanescu, cumva? Cezar si-a ridicat si el privirea, zambindu-mi prietenos, in continutul aceleiasi revelatii: Domnul Ion Murgeanu?! Asa l-am cunoscut pe Cezar Ivanescu, un tanar frumos si sanatos, calcand greu pamantul, cu o anume lentoare, insa elastic, elegant totodata, aliura sportiva (activa mi se pare in clubul „Rulmentul”), coama de par rebela, rimbaldiana, bine potrivita totusi din foarfece; ochi oarecum oblici, de arvanit, sau chiar „de turc”, in care nu-i vedeam deocamdata „defectul”, dar mai ales surasul lui ingeresc de copil-poet, m-a fermecat de la inceput.

Va urma

Ion MURGEANU

Bucuresti

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a1077-Prietenia-Literara-Timpul-lasat-in-urma.aspx