(Continuare din numarul precedent)

În aceasta Evanghelie, Mântuitorul prezinta: Judecata de apoi, cu sentinta finala, la Venirea Lui, cea de a 2‑a, aratând cum Judecata va fi o singura data si va fi deodata si pentru drepti si pentru pacatosi, zicând: "Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa, si toti sfintii îngeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna înaintea lui toate neamurile, si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre: si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga:

Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvântati Tatalui Meu, si mosteniti împarartia cea pregatita voua de la întemeierea lumii. Caci flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit. Gol am fost si M-ati îmbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine.

Atunci dreptii Îl vor întreba, zicând: Doamne, când Te‑am vazut flamând si Te-am hranit? Sau însetat si ti-am dat sa bei? Sau când Te-am vazut strain si Te‑am primit, sau gol si Te-am îmbracat? Sau când Te-am vazut bolnav sau în temnita si am venit la Tine? Iar Împaratul, raspunzând, va zice catre ei: Adevarat zic voua, întrucât ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.

Atunci va zice si celor de-a stânga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gatit diavolului si îngerilor lui. Caci flamând am fost si nu Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; Strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati îmbracat; bolnav si în temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicând: Doamne, când te-am vazut flamând, sau însetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau în temnita si nu ti-am slujit? El însa le va raspunde zicând: Adevarat zic voua: Întrucât nu ati facut unuia dintre acesti, prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osânda vesnica, iar dreptii la viata vesnica" (Matei 25,31.46). Aceasta Judecata finala, în ziua cea de apoi, va avea loc într‑un Nou Univers, cu "cer nou si pamânt nou" (cf. 2Petru 3,13).

Meditatie. Cuvântarile s-au sfârsit aici, cât si lucrarea lui Iisus din ziua aceea. Precum am vazut a fost o zi grea pentru Iisus, cum spunem noi astazi. A fost o zi grea pentru ca Domnul, care le purta toate ca Om. Astfel, Iisus a simtit nevoia sa se retraga în liniste. Seara cadea usor peste orasul sfânt Iersualim. Amurgul învaluia Muntele Maslinilor într-o maretie deosebita, încât ne este greu sa ne imaginam privelistea aceasta chiar si într-un apus de soare. Cât de trist va fi fost Iisus în inima Sa, vazând mizeria spirituala în care traiau lideri vremii si cine stie cât de mare parte din popor, care apoi I-a strigat: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!" (Ioan 19,6). Toate au rezultat din falsa conceptie iudaica despre Mesia, a arhiereilor, fariseilor si carturarilor vremii care nu voiau sa primeasca Evanghelia mântuirii si din cauza Învataturilor noi si "Vaiurile" pe care Iisus le-a prezentat pentru ei. De ce? Pentru ca mai marii vremii, carturari, farisei si alti învatati din popor asteptau un Mesia politic care sa-I elibereze de sub stapânirea romana. Ei voiau o revolutie politica pentru eliberarea sociala si istorica omeneasca cu un Cezar de-al lor, si nu o revolutie spirituala pentru a iesi din mizeria sufleteasca în care traiau. De mentionat este ca, multi si dintre capetenii au crezut în Iisus, dar nu se puteau arata din cauza fariseilor, dupa cum zice Scriptura: "Totusi si dintre capetenii multi au crezut în El, dar nu marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga". (Ioan 12,42)

Iisus Hristos era Mesia adevarat, despre Care profetisera proorocii lui Dumnezeu de la început ca le va trimite un Izbavitor. Iisus, ca Mesia era venit ca sa mântuiasca toata omenirea din moartea pacatelor nu o natiune din robia politica. De aceea, lideri cautau sa atâte poporul împotriva lui Iisus, la care Domnul a zis: "Caci inima acestui popor s‑a împietrit; au ajuns tari de urechi, si‑au închis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa înteleaga cu inima, sa se întoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec." (Matei 13,15).

Iisus era însa mult iubit de poporul care auzise învatatura Lui, cu toata instigarea carturarilor împotriva Lui, acest lucru rezultând din însasi afirmatia fariseilor, care au zis: "Deci, fariseii ziceau între ei: Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El".(Ioan 12,19)

Cu toata tristetea pentru cei care Îi pregateau rastignirea si pentru unul din ucenici care Îl va vinde, Iisus a coborât de la Ierusalim la Betania în prietenia, armonia si iubirea ucenicilor adevarati unde va petrece peste noapte în casa lui Lazar, dupa ce va fi trecut pe la Muntele Maslinilor pentru învatarea ucenicilor în liniste.

În ziua de Miercuri, Iisus a mers iarasi la templul din Ierusalim unde si-a vestit din nou patimile Sale, zicând: "Stiti ca peste doua zile vor fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit"(Matei 26,2). Pe Iisus patimile nu-L înspaimântau pentru ca iubirea Mântuitorului pentru mântuirea lumii era asa de mare încât asa cum a spus: "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa si-o puna pentru prietenii sai”(Ioan 15,13).

Credem, ca si-a vestit iarasi Patimile Sale – Miercuri - din nou, pentru ca a zis: "Stiti ca peste doua zile vor fi Pastile, si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit" (Matei 26,2), ori ca sa zica: "Stiti ca peste doua zile vor fi Pastile …”, trebuia sa fi fost Miercurea, pentru ca doua zile însemnau: - Joi si Vinei - deoarece Pastile evreilor erau în zi de Sâmbata. Iar ca a vestit Patimile Sale în templu din Ierusalim - Miercuri - si înca în fata mai marilor arhierei si batrâni ai poporului, pentru ca dupa ce arhierei si batrânii poporului au auzit: "Stiti ca peste doua zile va fi Pastile, si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit". (Matei 26,2). Scriptura prezinta ca "Atunci", adica îndata ce a terminat Iisus de vorbit, ca va "fi dat sa fie rastignit", "arhiereii si batrânii poporului" s-au "adunat în curtea arhierelui, care se numea Caiafa, si împreuna s-au sfatuit cum sa-L prinda pe Iisus, cu viclesug si sa-L omoare". (cf. Matei 26,3-4).

Exact, iata, Scriptura care prezinta, astfel: "Atunci, arhiereii si batrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa. Si împreuna s-au sfatuit ca sa-L prinda pe Iisus, cu viclesug si sa-L omoare. Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca sa nu se faca tulburare în popor.". (Matei 26,3-5).

(Va urma)

Website: www.preotaurel.sasfamily.com