(Continuare din numarul precedent)

Mai întâi Iisus prezinta în fata multimii si a ucenicilor fatarnicia fariseilor care pun sarcini grele de purtat pe umerii oamenilor si toate faptele lor le fac ca sa fie laudati. Le spune cum le place sa stea în capul mesei la ospete si în sinagogi în bancile dintâi si sa li se plece lumea în piete si sa fie numiti: Rabi. Apoi, Iisus a zis multimii ca ei sa nu fie asa si sa nu se numeasca Rabi, pentru ca unul este Învatatorul lor: - Hristos - iar voi toti sunteti frati. Si care este mai mare între voi sa fie slujitorul vostru, caci cine se va înalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va înalta. (cf. Matei 23,1-12).

În continuare Iisus le-a vorbit cu acele "Vaiuri" zicând: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca închideti împaratia cerurilor înaintea oamenilor: ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati.

Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mâncati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati îndelung; pentru aceasta mai multa osânda veti lua. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca înconjorati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, îl faceti fiu al ghenei si îndoit decât voi.

Vai voua, calauze oarbe! Care ziceti: Cel ce va jura pe templu, nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinteste aurul? Ziceti iar: Cel ce se va jura pe altar, cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinteste darul? Deci, cel ce se jura pe altar se jura pe el si pe toate câte sunt deasupra lui. Si cel ce se jura pe templu se jura pe el si pe cel care locuieste în el. Cel ce se jura pe cer se jura pe tronul lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el.

Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati. Calauze oarbe! Care strecurati tântarul si înghititi camila. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea dinafara a paharului si a blidului, iar înauntru sunt pline de rapire si de lacomie.

Fariseule orb! Curata întâi partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea dinafara. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe dinafara se arata frumoase, iar înauntru sunt pline de oase de morti si de toata necuratia. Asa si voi pe dinafara va aratati drepti oamenilor, iar înauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.

Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca ziditi mormintele proorocilor si împodobiti pe ale dreptilor, si ziceti: de am fi fost noi în zilele parintilor nostri, n-am fi fost partasi cu ei la varsarea sângelui proorocilor. Astfel, dar, marturisiti voi însiva ca sunteti fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceti masura parintilor vostri! Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osânda gheenei? De aceea, iata Eu trimit la voi prooroci si întelepti si carturari; dintre ei veti ucide si veti rastigni; dintre ei veti biciui în sinagogi si-i veti urmari din cetate în cetate. Ca sa cada asupra voastra tot sângele dreptilor, varsat pe pamânt, de la sângele dreptului Abel, pâna la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis între templu si altar! Adevar graiesc voua, ca vor veni acestea toate asupra acestui neam". (Matei 23,13-36).

Dupa aceea, Iisus vorbeste si prooroceste asupra Ierusalimului, zicând: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de câte ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit. Iata, casa voastra vi se lasa pustie; Caci va zic voua: De acum nu Ma veti mai vedea, pâna când nu veti zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului". (Matei 23,37-39).

Aceasta a fost cea mai zguduitoare cuvântare pe care Iisus a rostit-o în templu din Ierusalim, pentru descoperirea vietii lor de pacat în care traiau. Parasind templu, se va opri în curtea femeilor unde era cutia în care fiecare îsi punea banul sau ajutând întretinerea templului. Tocmai atunci o femeie a aruncat doi banuti în cutie. Cei bogati adusera aur. Dar Iisus a subliniat darul vaduvei adus din putinul ei, si din inima, nu din orgoliu, si care nu va fi uitat, pentru ca Iisus a zis: "...Adevar graiesc voua ca aceasta vaduva saraca a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toti ceielalti. Pentru ca toti au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, toata avutia sa". (Marcu 12,43-44).

Dupa aceasta Iisus a plecat la Muntele Maslinilor din fata templului, iar ucenicii admirându-l înca odata, si apropiindu-se de El I‑au aratat cladirile templului cât sunt de frumoase. "Iar El, raspunzând, le-a zis: Vedeti toate acestea? Adevar graiesc voua: Nu va ramânea aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca". (Matei 24,2). Când profetia lui Iisus se va împlini, în anul 70 d. Hristos, când au venit romanii, orasul Ierusalim a fost aparat de o armata de sase sute de mii de iudei. Multi au murit acolo, iar o suta de mii au fost dusi în robie, templul a fost darâmat din temelie, orasul pustiit din cauza neascultarii liderilor si a populatiei de prooroci, de învatatura lui Dumnezeu, precum le-a spus Iisus.

Website: www.preotaurel.sasfamily.com