(Continuare din numarul precedent)

Asadar, participarea în masura superioara la viata dumnezeirii, sau cu alte cuvinte, legatura constienta cu Dumnezeu, este de domeniul lumii inteligibile. Despre aceasta participare superioara trateaza "Institutiile teologice", care se refera la lumea inteligibila, adica la îngeri si la oameni care pot sa participe la viata cu Dumnezeu.

Ierahiile amintite mai sus, sunt cele doua trepte de creatii superioare ale lui Dumnezeu, care sunt: treptele fiintelor rationale inteligente; îngerii în lumea nevazuta (cf. Numeri 9,6; Col. 1,16; 1Petru 3,22 si Efes. 1,20-21), si oamenii, în lumea vazuta (cf. Facere 1,26-28), urmând sa prezentam despre acestea în desbaterea temei. Despre Ierarhii, Sf. Dionisie, prezinta ca fiind investite cu ordine, stiinta si actiune sau lucrare. Ea este expresia lucrarilor ce sunt de la Dumnezeu. Prin însusirile sau functiile cu care este investita fiecare Ierarhie, ea se conformeaza, pe cât se poate, atributelor divine.

Diavolul si legaturile lui cu omul necredintei

In Dumnezeu nu exista raul. Aceasta ar fi fost în contradictie cu atributele lui Dumnezeu de bunatate si iubirea absoluta. Spiritul pervertit al îngerului din cer care era "stea stralucitoare" a devenit raul, sub numele de Diavol, Satana etc., pe care Dumnezeu l-a aruncat din cer din cauza mândriei, împreuna cu îngerii lui (cf. Isaia 14, 11a15; Iezechil 28,13a19). Consecinta caderii, sub numele de diavol, si a îngerilor lui care au ascultat de el, este focul cel vesnic (cf. Matei 25,41; Apoc. 20,10), pentru ca nu si-au pastrat vrednicia în locul în care au fost asezati la creatie (cf. Iuda 1,6), si asa nu au putut fi crutati (2Petru 2,4). Diavolul are împaratia mortii spiritelor pacatului (cf. Evrei 2,14; si a întunericului (cf. Col. 1,13), în opozitie cu Împaratia iubirii si a pacii lui Dumnezeu.

Ceea ce caracterizeaza pe Diavol este falsificarea adevarului prin minciuna, prin oamenii necredintei care asculta de el, si de aceea diavolul se numeste tatal minciunii (cf. Ioan 8,44). Deci, rezulta clar, ca Dumnezeu nu a creat spiritele rele, ci ele au devenit spirite rele din îngerii cu pacatul mândriei care au vrut sa se ridice mai prsus decât Dumnezeu (cf.Isaia 14,13a14).

Diavolul ca spirit rau, cu îngerii lui, în opozitie cu Îngerii buni a lui Dumnezeu, intra în relatie cu oamenii necredinciosi împingându‑i spre rau, prin tot felul de uneltiri si prin diferite nenorociri pe care le aduc asupra lor, ducându-i spre imoralitate si la crime, prin departarea de Dumnezeu (cf. Iov 1,9; Apoc. 2,10).

Am prezentat pe scurt despre Diavol ca producator al raului în lume ca sa vedem urgenta imediata a nevoii de pornire pe drumul apropierii si îndumenzeirii omului, spre a putea sta neclintit împotriva uneltirii Diavolului (cf. 1Petru 5,8a9).

Revenind la Fiinta lui Dumnezeu, o vedem cum, revarsându-se asupra lumii, inunda lumea în bunatate, iubire, frumusete si întelepciune. Fondul lucrarilor este bunatatea lui Dumnezeu, forma lor armonioasa este reflexul frumusetii divine; ordinea desavârsita a lumii este expresia întelepciunii divine. Lumea a fost creata dintr-un Act de Iubire a lui Dumnezeu prin Logosul Sau (Fiul) (cf. Ioan 1,1a5), spre fericirea creaturilor. Iubirea lui Dumnezeu este iubirea, care izvorând din taina divina, se revarsa în cascade asupra lumii, si izbindu-si valurile ca de un tarm, se întorc înapoi spre izvor, spre a continua revarsarea la infinit.

In aceasta miscare de coborâre si înaltare sunt atrase toate lucrurile din lume spre sfintire dupa puterea de participare data fiecareia. Iar aceasta actiune, de coborâre si înaltare, în care este angajata fiinta participanta nu se petrece la întâmplare. Ea este constituita într-un sistem de Ierarhii ce se gasesc interpatrunse între Dumnezeu si lucrurile create. Ierarhiile sunt astfel mijloace prin care se realizeaza contactul dintre Dumnezeu si lume. Toata participarea este sub vederea providentei divine. Frumusetea din cele doua Ierarhii: Cereasca si Bisericeasca este frumusetea divina, care este reflexul frumusetii necreate a lui Dumnezeu în Sfânta Treime. Urmatoarea Scriptura ne reveleaza una din cele mai importante Ierarhii, zicând: "Dar vreau sa stiti caci Hristos este Capul oricarui barbat; iar barbatul este capul femeii, si ca Dumnezeu este capul lui Hristos." (1Cor. 11.3)

Revenind la cele doua Institutii, dupa Sf. Dionise Areopagitul, adus la crestinism de Sf. Ap. Pavel, sunt: Ierarhia cereasca si Ierarhia bisericeasca. Sf. Dionisie se prezinta, apoi, în scrierile sale drept ucenicul Sf. Apostol Pavel, ceea ce înseamna ca a trait la sfârsitul veacului I si la începutul veacului al 2-lea. Evul Mediu a avut pentru scrierile sale o veneratie deosebita. Dionise a fost numit "organ al revelatiei" Biblice. Monseniorul Darboy, fost Arhiepiscop de Paris, a tradus toata opera lui Dionisie în limba franceza, care a sustinut în lunga sa introducere, autenticitatea operei lui Sf. Dionisie. Astfel, nimeni nu contesta exceptionala valoare a operei Sf. Dionisie Areopagitul, din care se haraneste întrega teologie mistica a Bisericii Crestine. Stiinta Teologiei mistice, care este stiinta îndumnezeirii omului, a fost, apoi, continuata si dezvoltata de Sfintii Parinti ai Bisericii care au urmat treptat în istorie.

Stiinta îndumnezeirii omului, ca cea mai înalta stiinta sub Soare, este bazata în revelatia lui Dumnezeu în Sf. Scriptura care zice: "El ne-a dat fagaduinte mari si scumpe ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este în lume prin pofte" (2Petru 1,4), cât si alte Scripturi. Descoperirera de "partasi la firea dumnezeieasca" prin Iisus Hristos, de participare la viata Dumnezeirii este scopul primordial si ultim al vietii crestine. O distinctie ce trebuie neaparat mentionata este ca omul în drumul spre desavârsire poate trai dumnezeieste, dar NU prin sine, ci prin a lua parte la viata dumnezeiasca, de Unire cu Dumnezeu în modul teandric. Numai asa omul poate ajunge un fiu adoptive a lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, daca participa la natura dumnezeiasca. Altfel toata Teologia ramâne o cunoastere teoretica, rationala a lui Dumnezeu si ne aplicata la viata în Hristos, în teologia stiintei mistice sau spirituale, care este stiinta îndumnezeirii omului.

Va urma

Website: www.preotaurel.sasfamily.com