Eu fac parte din ultimul contingent de militari care au actionat in unitati operative din ultimul Razboi Mondial, deci ma consider ultimul veteran de razboi al Romaniei. Asta numai daca unitatile militare care au tras, la comanda straina, asupra romanilor, in decembrie ’89 si in timpul criminalelor mineriade, nu sunt considerate actiuni de razboi. Nu implinisem 19 ani, cand am fost chemat sub arme si trimis, in vederea pregatirii pentru frontul antisovietic, intr-o scoala de ofiteri de rezerva. Nu terminasem instructia individuala cand, Romania intorcand armele, eu am devenit, pe loc, din luptator antisovietic, luptator antifascist. Am facut ce mi s-a ordonat, mai intai am capturat si am pazit nemtii facuti prizonieri, in retragere, iar cateva zile mai apoi, am trecut la apararea, noaptea, in special, a caselor romanilor din Slanic Prahova, de noul aliat "ostasul sovietic", in goana lui furibunda dupa bautura si femei. Atunci am constatat ca trecusem deja la o noua forma de proprietate, colectivismul. A urmat o perioada in care lasam ceasul acasa, ma imbracam cu straie cat mai ponosite, femeile si chiar militarii se aratau cat mai rar. Eram o tara ocupata. Atunci a inceput prigonirea celor care luptasera impotriva "Armatei Sovietice Eliberatoare", actiune in care sovieticii au primit un pretios ajutor din partea comunistilor crescuti si educati de Moscova. Se stiu ei care (dupa cum spunea Ceausescu, referindu-se la kominternisti si la cei cu studii la Moscova). Cine isi mai aminteste de Mihai Timaru, ultimul din cei 16 copii ai plutasului de pe Mures, Badea Toader al Timarului, din comuna Gornesti, judetul Mures?

Si acum, recunostinta patriei fata de eroii sai. In 1946 este dat afara din armata. In 1948, in urma prigoanei ce incepuse, a urcat in munti pentru a continua lupta impotriva bolsevismului, iar la 18 oct. 1949, tradat, a fost arestat si condamnat la munca silnica. A trecut prin inchisorile de la Galati, Gherla, Vaslui, Jilava si Aiud. La Gherla a cunoscut toate atrocitatile "reeducarii". In 1964 a fost eliberat, dupa 15 ani de inchisoare. Cincisprezece ani de patimi pentru lupta impotriva bolsevismului. "Eram la Gherla, intr-o celula cu Petrica Duduta si cu Ion Sadoveanu. Eram dupa o sedinta de bataie pe care ne-o administrasera Avadanei si Ciumasu. Eram pe jos, plini de sange, Sadoveanu, abia vorbind, ne spune: <Daca scapa careva dintre noi, sa nu aiba odihna pana nu spune ce am patimit>. Eu am scapat si trebuie sa spun. Sunt dator celor ce-au murit fara sa-si schimbe credinta". . .

In 1950 s-au ridicat cei din Suraia, din Vidra, din Lepsa-Dumitresti, din Motalau, din Tifesti, din Straoani, din Crucea. Nu cred ca a ramas familie fara doliu sau arestati. Au murit familii intregi, au luat calea inchisorilor sute de vranceni, dar cea mai mare jertfa a dat-o familia lui mos Anton Paragina, care a intrat in inchisoare cu fii, fiice si nepoti" . . . "Dar tot dintre cei ce ne ajutau s-a gasit vanzatorul: capitanul Nicolae Anghel, invalid de razboi, fiul invatatorului din Clipicesti. El ne-a recomandat doi oameni, Vrabie si Usurelu, care ne-au turnat. Ne-au prins, pe mine si pe Ion Paragina, oamenii colonelului Mauriciu Strul. Ne-au calcat in picioare, ne-au legat cu sarma ghimpata si, daca Mauriciu Strul nu ar fi avut nevoie de noi la ancheta, ne omorau acolo, ca tot ne crapasera capetele".

Marturia veteranului de razboi si luptator anticomunist, Mihai Timaru, este lunga si infioratoare, sper sa fie cuprinsa in Memorialul Durerii si sa fie cunoscuta de toti romanii, incepand cu tinerii scolari. Nu cred ca mai exista vreun loc sub soare in care fostii luptatori pentru apararea patriei lor sa fie atat de napastuiti si desconsiderati ca in Romania. De ce? Pentru ca ei au luptat impotriva celor care ne-au ciopartit tara si, culmea ironiei, impotriva celor care, si astazi, stapanesc tara. Ei, luptatorii, fiind singurii perdanti din razboiul anticomunist. Cum pot fi considerati veteranii de razboi de catre conducatorul spiritual al Romaniei, tradatorul agent sovietic, Ion Iliescu, altfel decat dusmani ai comunismului si bolsevismului. Igor Smirnov, confirma: "Tiraspolul sarbatoreste sambata 64 de ani de la eliberarea orasului de agresorii fascisti germano-romani". Ce situatie umilitoare pentru Armata Romana, pentru generalii ridicati in grad si decorati de un comunist agent sovietic. Ce situatie umilitoare pentru intreaga tara, care a ajuns sa-l considere conducator spiritual, si nu numai, pe fiul celui care a semnat in fata lui Stalin necesitatea dezmembrarii Romaniei si anexarii Basarabiei si Bucovinei la Imperiul Sovietic. Putin poate fi mandru de adversitatea Romaniei. Singuri ne distrugem tara. Ne batem joc de simboluri, legende si mituri, fara sa ne dam seama ca, in locul lor, invadeaza materialismul dialectic, utopia marxista si postmodernismul satanist. Fara a-i contesta adevarul, "Politice"-le lui Patapievici m-au rascolit si intristat afland ca "Pandurii nu s-au opus arestarii lui Tudor, ... pentru ca le interzisese cu o seara inainte sa jefuiasca".