Epilogul "emotional" al crizei americane, care s-a crezut ca nu va aduce recesiunea si, deci, ar fi constituit un acces brutal, insa reparabil, fara dureri afara din cale de puternice, urma sa se produca spre sfarsitul lui aprilie, in ideea colectarii de concluzii financiare incontestabile si, bineinteles, pastrand reteta de manual, ce presupune o repetitie de deficite mai intinsa de trei trimestre. Insa, desi unii asteptasera cu sufletul la gura bilantul oficial, in ciuda semnelor de la o luna la alta, mai nelinistitoare, realitatea cruda impune concluzii fara de nici un echivoc confirmate si de anuntul recent al Trezoreriei, care a constatat pentru februarie un deficit de 175 de miliarde de dolari (asteptat, de fapt, insa la o cota mai redusa), fata de un mic excedent de 17 in luna anterioara. Fiindca in America anul fiscal incepe in octombrie, refluxul de pana acum atinge 263 de miliarde, iar previziunile conduc la o ipoteza anuala de peste 410 miliarde "in pierdere" si chiar mai mult. Insumarea de elemente negative impresioneaza chiar daca s-ar rezuma la reduceri in utilizarea fortei de munca, declin industrial si scaderi in servicii, dar obsedanta tema a "subprimelor" se adauga mereu, cantarind hotarator; rezulta ca recesiunea exista, chiar daca nu este inca declarata.

In aceste conditii, expresia unui mandarin al creditului ipotecar american, care a facut sa transpire in aceste zile ideea ca ar fi "cea mai rea situatie a imobiliarului din ultima suta de ani" proiecteaza perspective sumbre asupra evolutiilor locale, fara insa a lasa speranta unor posibile "indiguiri"; fiind, deci, inerente ecourile raspandite in felurite directii, apare intrebarea fireasca privitoare la efectele de la noi. Iar cand auzi cate o declaratie de "guler scrobit" (insa initiat in tematica de dincolo de usile inchise), care sustine ca in America, desi pare ca scaderea este ajunsa la cota cea mai de jos, in realitate aceasta nici nu ar fi atins o treime din ceea ce se prevede, apar fiori de gheata pe sira spinarii la gandul extinderii pecinginii, ai carei spori nu tin seama nici de geografie si nici de frontiere.

Continuarea articolului se poate citi abonandu-va la revista Clipa. Pentru a va abona, va rugam sa aici sau pe butonul Abonamente din stanga sus sau sa telefonati la (714) 758-8801 sau sa trimteti check sau money order la adresa: Clipa Magazine, P.O. Box 4391, Anaheim, CA 92803-4391