-

Evocata de catava vreme din ratiuni initiale de logica istorica si mai apoi de context "globalist", o "criza imobiliara" in Romania este inevitabila desi nu in datele dramatice ori catastrofice care se invoca adeseori, mai ales recent. De fapt, "criza" in sensul dezechilibrului avem inca de azi, ori, mai bine spus, de "ieri", caci pe piata unde cererea de locuinte este uimitor de ridicata dar "cine cere nu are bani", nu poate exista nici echilibru si nici evolutie armonioasa. Rezulta ca in societatea bolnava de la noi, "criza" functioneaza perpetuu in staturi prea putin vizibile care de obicei nu trezesc interes nici stapanirii sfidatoare si, de buna seama, nici presei slugarnice.

Dar contrar "imaginarului catastrofic" (o reminiscenta a omului medieval tulburat de "apocalipse medii") si anunturilor periodice ce se vehiculeaza uneori de catre personaje cu influenta si "cota sociala", o prabusire in sens propriu nu va aparea si la noi. Cine isi inchipuie ca in doar cateva saptamani preturile vor scadea cu 10-25% si ca, deci, scaderile vor urma in cascade cu neputinta de oprit, se inseala si nu intelege natura etapei istorice si, la drept vorbind, a realitatilor sociale. Vom avea, deci, nu "prabusire" ci o "re-asezare" a carei intensitate s-ar putea sa fie ceva mai rapida insa nu va repeta "alunecarea pe panta inghetata ca pe o tarlie“. Aici apar marii stabilizatori care, fiind "stapanii banilor", nu vor sa piarda si de-aceea procedeaza cu reguli de fier si cu o disciplina militareasca.

Factorul de risc principal vine, de fapt, tot din psihologie si din visari facute prea putin cu picioarele pe pamant. La noi, unde totul se desfasoara "la televizor" iar orice mica rumoare propagata organizat prin manevre de profesionsti ai des-informatiei, primejdia cea mai greu de stavilit este iresponsabilitatea celor ce se zice ca "formeaza opinia“. Aceasta realitate s-a bagat de seama in cateva randuri si mai ales atunci cand cresterile de preturi s-au intensificat cu ajutorul unei prese avide de un senzational cu efect in buzunarele sarace si care a fost complice la rau si va mai fi. Cat priveste "factorii obiectivi", ei se cunosc desi astazi accentul cade mai ales pe "criza americana" care insemneaza destul dar nu este hotaratoare la noi. Ca in orice modificari de cote bursiere, vom avea, desigur, si pierzatori care nu vor fi putini. Vor pierde, fara nici o indoiala, speculantii amatori, victimele iluziei ca totul se va scumpi galopant si la nesfarsit; vanzatorii care "au tinut la pret" si au pierdut momentul; contractantii de credit la limita puterii de a-l sustine (de regula, ignoranti ai legii de fier a pietii de bani unde nu exista compasiune si "mica intelegere" ci doar pasuire tactica si, daca nu e posibil, executare silita); strainii cumparatori de apartamente destinate inchirierii altor straini care nu sunt atat de numerosi etc. Acestia vor suporta efecte in termen scurt, de pana la un an, doi; altii -ceva mai tarziu si in forme astazi inca neclare dar previzibile. Cine nu va pierde? Ca de obicei: "initiatii", care stiau unde si de ce cumpara, cunoscand secretele unei dezvoltari de teritoriu ce se afla la mana stapanirii; "investitorii strategici" care au initiat "proiecte" si "blocuri de birouri" numai pentru a vinde afacerea si a pleca departe, stergand urmele; afaceristii inteligenti care nu au pus toate ouale intr-un cos (ce se poate rupe) ci in mai multe si cu echilibru; cei ce si-au facut planuri in interval mediu daca nu lung, uzand de solutii care sa aiba motor social, mai degraba decat argumente financiare. Si, fara nici o indoiala, nu vor pierde marii organizatori de jocuri aflati ca intotdeauna la butoane si care, dintr‑o semnatura, castiga cat dintr-o afacere bine oranduita.

Nu demult, un comentariu in tematica imobiliara aparut in Bulgaria dezvaluia o atitudine noua si altfel de preferinte decat cele ce ne sufoca zilnic la Bucuresti unde triumfalismul presei de porunceala a depasit orice limita imaginabila.

Stirea era succinta si comunica un proiect de "parc industrial" schitat intr-o regiune de langa Russe de un antreprenor din Spania care, inainte de a se stabili mai jos de Dunare cu afacerea, trecuse si prin Romania dar nu staruia si in viitor. Desi investitia preconizata n-ar fi decat un mizilic de 15 milioane de euro (fata de cat se mentioneaza prin ziarele de la noi ca ar planui sa cheltuiasca unul si altul dar in urma se vede prea putin) explicatia ce o insoteste are insemnatate ca simptom si, mai mult ca sigur, ca o schema de actiune caci optiunea bulgara apare dupa ce cheltuielile din Romania fusesera de 40 de ori mai mari si s-au oprit, alegandu-se alternativa. Si de ce aceasta?

Pentru ca aici "pamantul este deja prea scump iar piata prea dezvoltata" fiind evident ca, dupa formularea impecabila a unui spaniol inteligent ce reprezinta pe antreprenor, "in Romania e prea mult pamant de vanzare insa prea putine tranzactii".

In termeni simpli, aceasta incepe sa fie cu adevarat "criza" care, pe orice meridian al globului, insemneaza "produs in exces si vanzare redusa" astfel incat nevoia de alternativa nici nu mai trebuie formulata de vreme ce apare de la sine.

Indiferent daca stirile de acest fel sunt atestabile pana la virgula si se vor confirma (caci, totusi, un razboi surd romano-bulgar se desfasoara de oarecare timp prin accese de propaganda negativa si deformarile nu sunt de exclus) o anumita ingrijorare trebuie sa le insoteasca si sa puna pe ganduri daca nu vor trezi si atitudini mai realiste decat cele de pana acum. Caci, de fapt, la noi "cine nu participa la joc" si nu intra in Romania dupa metoda de strunga (traducand dreptul informal de a face afaceri prin invoiala cu celnicul local) va cumpara intotdeauna scump (precum a cumparat si pana acum) si, deci, va plati "pretul pietii" care este de obicei umflat suprarealist in scopul demoralizarii pentru ca piata de ponturi si de combinatii (unde totul se aranjeaza, nu se plateste) sa aiba in continuare monopol si libertatea in a se misca. Rezulta ca, pana sa punem "criza imobiliara" in seama "valurilor post-americane" si a prudentei bancherilor care ar fi inceput sa-si numere banii (desi inflamatia creditelor atinge temperaturi greu de inteles), este realist a o vedea ca efect al ideologiei concentrarii si al invoielilor de "mari carteluri" care, daca nu ar fi animate de vorbitori de romana (ma rog, in argoul de lumpen-patron subinteles) ai zice ca s-au nascut in America de Sud.

Continuarea articolului se poate citi abonandu-va la revista Clipa. Pentru a va abona, va rugam sa aici sau pe butonul Abonamente din stanga sus sau sa telefonati la (714) 758-8801 sau sa trimteti check sau money order la adresa: Clipa Magazine, P.O. Box 4391, Anaheim, CA 92803-4391