Ca si cum probabila recesiune americana nu ar fi fost de ajuns pentru o piata imobiliara in adevarat incendiu cum este cea de la noi, "criza leului" (un fenomen destul de bizar, care a facut sa se evoce "atacul la lira sterlina" de acum mai bine de un deceniu si pe autorul lui) abia ca a turnat gaz peste foc. Implicatiile erau de asteptat. Intr-o tara a carei "dolarizare" s-a produs inca de timpuriu si a determinat numeroase procese sociale si economice in deceniul straniu de dinainte de anul 2000, impresia ca totul se produce in doua realitati diferite si in sisteme de "feudali" si "serbi" a continuat sa se evidentieze si a lucrat in moduri cu neputinta de inlaturat.

Efectul bursei valutare devine, insa, in imobiliar aproape o regula cu cat participarea indatorarii si, deci, a "vietii pe datorie“, capata precadere. Reactia posibila se incetineste si uneori este chiar paralizata caci in firele invizibile ale panzei de paianjen omul s-a lasat prins precum o insecta cazuta prada iluziei. Si acum, cand, dupa expresiile golanesti ale ziaristilor de doua parale, "leul a naparlit“, aceasta situatie se arata in toata goliciunea ei de fenomen necrutator.

Aceasta concluzie nu este destul de raspandita caci aparentele inseala, ca intotdeauna, si in acest caz si ideea ca am avea a face cu o piata de bani care schimba doar putin piata de case nu se confirma si in sine are un grad de primejdie prin nepasare. Caci desi, in alte conditii, efectele ar fi trebuit sa aiba limite definite (precum in epoca imobiliarului de bani la purtator, "la buzunar sau la cont"), pe o piata unde "imobiliarul" este anexat "financiarului" ceea ce se constata este o devastare tacuta. Totul porneste de la moneda suverana care, la noi, este si in imobiliar "euro", acum mai scump cu peste 15 procente decat in toamna trecuta; si fiindca totul se coteaza in acest reper dar castigurile sunt "in lei“, ca si cheltuielile, ar rezulta ca si scumpirea obiectivelor ("case si terenuri") ar putea fi, in valori de analiza formala, cel putin in proportiile cresterii valutare (desi mai mult ca sigur ca vor exista inflamatii de procente ce vor aparea fara explicatie monetara directa).

In aceasta situatie, romanul tanar fara casa (o categorie sociala recenta) intampina creditul ipotecar cu un sentiment de groaza (sau, cel putin, aceasta ar trebui sa fie atitudinea) caci desi valoarea lui in raport cu munca tradusa in bani a crescut cat inflatia in doi ani, salariul nu poate creste in echivalent romanesc decat prin eforturi suplimentare ce nu se pot face in mod practic si adeseori nici nu se doresc. Cum si cresterea de aport de fond imobiliar nou -rezultat din investitia privata - se incetineste, fiindca banii vin mai greu si exista o ingrijorare bancara generala (unde Romania e doar un apendice dar un rezervor teoretic bun pentru castig), rezulta ca agresiunea se va indrepta catre "casa veche" ce se scumpeste continuu si in moduri pur si simplu irationale. Suntem in fata unei realitati care descumpaneste. Caci daca o scumpire a "euro", cu de doua ori rata de inflatie anuala a leului, afecteaza pretendentii la locuinta, "facatorii de posibile case noi" sunt si ei in dificultate din motivul prudentei bancherului occidental unde astazi nu exista perspective clare si toata lumea asteapta bilantul de sfarsit de aprilie cand se va stii daca este recesiune sau inca nu e. Si pe langa aceasta, frica de "incapacitatea de plata" care, in regiuni epidemic sarace cum este a noastra, inca nu s-a manifestat cu vizibilitate insa este inevitabila si va aduce curand primele valuri de "deposedati" si intaile semne ale unei crize care azi este inca ocultata. Acestea sunt, insa, incheieri generice si teorie. Dar "practica" ? 

(Va urma)

Continuarea articolului se poate citi abonandu-va la revista Clipa. Pentru a va abona, va rugam sa aici sau pe butonul Abonamente din stanga sus sau sa telefonati la (714) 758-8801 sau sa trimteti check sau money order la adresa: Clipa Magazine, P.O. Box 4391, Anaheim, CA 92803-4391