NOTA:

Editia completa se poate citi abonandu-va la revista Clipa. Pentru a va abona, va rugam apasati Abonament pe bara galbena din stanga, sau telefonati la (714) 758-8801

Gh. Bassarabescu

Nu se stie ce au discutat intre patru ochi presedintii Ion Iliescu si Vladimir Voronin, cand s-au intalnit la barajul hidroelectric de la Prut "Stanca-Costesti", in vara acestui an. Tot ce s-a aflat dupa aceasta misterioasa intrevedere au fost declaratiile celor doi, domnul Iliescu, avand pe buze vesnicul sau zambet conventional, a fost extrem de rezervat, rezumandu-se a spune ca a vorbit cu omologul sau si s-a inteles perfect in ...limba romana. Domnul Vladimir Voronin, mai incruntat ca de obicei, afisand morga generalului de militie, gradul sau militar la care tocmai a fost avansat inainte de a deveni presedintele Republicii Moldova, s-a multumit sa spuna cateva cuvinte, semanand nu a discurs festiv, ci a reprosuri adresate autoritatilor de la Bucuresti, care nu sprijina regimul de la Chisinau. Cum relatiile dintre Romania si Republica Moldova scartaiau dupa esecul suferit la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Bruxelles, care a obligat autoritatile de peste Prut sa recunoasca Mitropolia Basarabiei, nu a surprins pe nimeni raceala presedintelui Vladimir Voronin. Ba chiar s-a pus totul pe seama acestei probleme cu iz international, care a zgandarit musuroiul plin de venin al pretentiilor Patriarhiei de la Moscova asupra tutelei eparhiilor basarabene. Analizand mai lucid diferendul dintre cele doua patriarhii, rusa si romana, apare imediat substratul politic al acestuia. Daca din punct de vedere confesional nu exista practic nici o diferenta, atat rusii, cat si romanii fiind in tarile lor crestini ortodocsi in marea lor majoritate, deci de rit bizantin, separarile apar doar formale, pornind de la orientarile politice ale celor doua tari, Rusia si Romania, care nu sunt de factura recenta, ci mult mai vechi. Patriarhia romana si-a exprimat inca din anul 1923 optiunile sale deschise catre Bisericile occidentale, dintr-un spirit ecumenic, generat indeosebi de existenta mai ales in Transilvania a milioane de catolici, greco-catolici si protestanti. Doua mari evenimente au marcat aceasta deschidere, prima: declararea Cultului greco-catolic drept Biserica Nationala, alaturi de cea ortodoxa, iar al doilea parasirea calendarului iulian de stil vechi, pentru a se adopta cel gregorian de stil nou. Aceasta in timp ce Patriarhia de la Moscova a continuat, pana astazi, sa ramana tributara "stilului vechi", iar dupa ea si celelalte Biserici ortodoxe slave. Astfel marile sarbatori crestine sunt celebrate de rusi si de slavi, in general, la date diferite de ceilalti crestini, inclusiv de ortodocsii romani. Dupa ocuparea Basarabiei de catre URSS, in 1940, Patriarhia moscovita si-a extins autoritatea asupra eparhiilor romanesti, introducand abuziv nu numai ritul sau moscovit anacronic, dar si rusa ca limba de cult, ceea ce convenea de minune Kremlinului. Practic se urmarea rusificarea Basarabiei. Din toate aceste miscari rezulta cu claritate ca Patriarhia moscovita se comporta ca un agent politic, nu ca o Biserica sora, ci subordonata intereselor sovietice. Situatia s-a mentinut si dupa ce Basarabia s-a declarat republica independenta, odata cu destramarea URSS-ului. Reinfiintarea Mitropoliei Basarabiei, avand un statut istoric, ca parte a Bisericii ortodoxe romane, a fost considerata un act ostil indreptat impotriva Patriarhiei de la Moscova, ceea ce a condus la tensiuni intre autoritati ecleziastice ruse si romane. S-a ivit o situatie fara precedent, Patriarhia moscovita eludand faptul ca doar cu numai 50 de ani in urma uzurpase drepturile istorice ale Mitropoliei Basarabiei, nesocotind brutal atat vointa, cat si dreptul credinciosilor romani de a asculta liturghia, in limba lor materna. Acest diferend s-a transferat din biserica, in administratia publica, devenind virulent dupa preluarea puterii in stat de catre Partidul Comunist condus de Vladimir Voronin. Totul se incadra in programul de guvernamant al comunistilor, ajunsi la putere datorita a doi factori conjuncturali, anume absenteismul romanilor la vot si prezenta masiva la urne a rusofonilor. Devenit sef al statului, Vladimir Voronin s-a simtit obligat sa-si respecte promisiunile electorale facute rusofonilor care l-au sprijinit in alegeri, cu orice risc, introducand legi favorabile acestora, inclusiv declararea limbii ruse ca a doua limba de stat in Republica Moldova. El s-a scuzat cu ipocrizie, afirmand ca doar astfel va putea dezamorsa conflictul cu separatistii transnistreni. Ceea ce nu era adevarat, problema avand alte dedesubturi.

Chestiunile interne ale unui stat suveran, cum este Republica Moldova, bineinteles nu intereseaza Romania, chiar daca Guvernul de la Chisinau, alcatuit din ministri comunisti, a gasit de cuviinta sa acuze Bucurestiul, ca se amesteca in afacerile tarii lor, ba au declarat persona non grata pe atasatul militar al Ambasadei Romaniei, expulzandu-l. Iar, ca sa dea amploare unui eveniment confectionat dupa metodele serviciilor de spionaj sovietice, s-a plans si Consiliului Europei, sperand ca va intimida mai ales zecile de mii de basarabeni revoltati de starea mizerabila in care a ajuns Republica Moldova dupa preluarea puterii de catre comunisti. Grupuri masive de oameni demonstreaza zilnic in fata sediului Guvernului. Folosirea fortei nu a schimbat cu nimic situatia economica si nici nu a dus la ieftinirea painii, la plata salariilor si a pensiilor, la rezolvarea crizei energetice si in general la implinirea promisiunilor electorale ale tovarasului Voronin.

Complet debusolati, comunistii basarabeni au trebuit sa caute o iesire, o supapa mediatica, recurgand la metodele prea bine cunoscute ale diversiunii politice. Trebuie gasit cu orice pret un vinovat, spre a abate atentia populatiei infometate de la cauzele adevarate ale mizeriei insuportabile la care a ajuns Republica Moldova, socotita tara cea mai saraca din Europa. Mai intai au descoperit ca vinovatii sunt "unionistii", adica basarabenii care doresc reintregirea cu patria-mama. Apoi au afirmat ca totul este opera Guvernului roman, care doreste destabilizarea Republicii Moldova. Cum punerea in scena a unei asemenea diversiuni stupide s-a soldat cu un fiasco, tot ce a reusit tovarasul Voronin a fost o racire si mai accentuata a relatiilor cu Bucurestii, inclusiv sistarea unor diverse contracte si ajutoare financiar-economice.

Intalnirea lui Voronin din vara acestui an cu Iliescu se credea ca va relansa relatiile dintre Republica Moldova si Romania. Dar s-a vazut imediat ca presedintele Voronin nu o dorea, din moment ce, chiar in perioada premergatoare convorbirilor respective, pe nepusa masa, a izbucnit o campanie stranie impotriva ...limbii romane, concertata chiar de Cabinetul de la Chisinau. Culmea a reprezentat-o editarea unui dictionar al "limbii moldovenesti", ca si sustinerea de insusi Voronin, ca limba romana si romanii in general nu au nimic cu "limba moldoveneasca" si cu moldovenii.

Chiar daca nu s-a spus nimic in legatura cu problemele discutate la intalnirea Iliescu-Voronin, faptul ca atat presedintele tarii, cat si premierul Adrian Nastase, au declarat la unison imediat dupa intalnirea de la Stanca-Costesti, ca nu considera de actualitate semnarea unui Tratat bilateral intre Romania si Republica Moldova, indica faptul abordarii acestui subiect si, probabil, i s-a reprosat presedintelui Voronin ca este inacceptabil pentru Bucuresti sa semneze un document redactat in "limbile oficiale" ale celor doua state, adica romaneste si moldoveneste. Mai mult, ca romanii si moldovenii au istorii, culturi si folclor diferit, fiind de alte etnii unii fata de altii. Bineinteles, presedintele Voronin stia ca asemenea aberatii vor fi respinse categoric de Bucuresti. Era astfel pregatit pretextul fabricarii la nivel international a unei diversiuni grotesti. Socotindu-se victima a Romaniei, Guvernul de la Chisinau a montat o afacere aberanta. El s-a adresat Consiliului Europei cerandu-i sa "medieze" divergentele existente in relatiile dintre Romania si Republica Moldova care, ce sa vezi, pun in pericol existenta statului moldovenesc, destabilizeaza situatia tarii, franeaza solutionarea conflictului transnistrean si perspectivele integrarii europene ale Republicii Moldova. Bineinteles ca un astfel de nemaivazut demers diplomatic are substraturi ascunse.

Problema cea mai acuta a Republicii Moldova este criza transnistreana. Faptul ca Vladimir Voronin, presedintele republicii, este impiedicat sa puna piciorul in perimetrul republicii separatiste este un semn foarte lamuritor ca, in spatele celor ce au condus enclava respectiva se afla forte extrem de puternice. Transnistria a devenit de mult un leagan al traficului de arme si droguri, ceea ce ingrijoreaza Occidentul. Capii enclavei respective sunt fosti agenti KGB-isti detasati din diferite regiuni ale fostei URSS, care nu stiu romaneste. Ei se declara fatis promoscoviti, proclamand rusificarea si federalizarea Basarabiei. Ani de-a randul au dus o politica de mentinere a trupelor Moscovei, in cea mai mare baza militara a fostei Uniuni Sovietice aflata la Tiraspol. Bineinteles ca toata aceasta situatie nu poate fi desprinsa de interesele Rusiei in a-si mentine un avanpost in mijlocul Europei, la fel cum procedeaza cu enclava Kaliningrad de la Marea Baltica. Prezenta militarilor rusi in Republica Moldova, la frontiera cu Ucraina, dar si la cea cu NATO, aflata pe Prut, este o operatiune a strategilor rusi, dar si a politicienilor de la Moscova, care judeca tactica politico-militara pe termen lung. Doctrina militara a Rusiei actuale confera dreptul armatei sale de a recurge la lovituri preventive in cazul unei amenintari la adresa securitatii nationale. Iar baza militara de la Tiraspol, pe care ministrul rus al Apararii, Serghei Ivanov, o considera cea mai mare din Europa, iar presedintele Vladimir Putin a afirmat nu de mult ca adaposteste puternice arsenale de rachete grele, care ar putea fi puse oricand in stare de lupta, este practic capabila de "lovituri preventive", o virtuala amenintare pentru intregul continent. Un fel de deget amenintator al Moscovei catre Occident si NATO.

Rusia a primit un avertisment dur din partea comunitatii internationale, care a cerut desfiintarea bazei militare de la Tiraspol, pana la 31 decembrie anul acesta. Dar Moscova a dat de inteles ca nu o va putea face, deoarece se opun ...transnistrenii. In acest joc a intrat de mai mult timp si Vladimir Voronin. El se declara partizan al evacuarii trupelor ruse, dar in fapt ramane pasiv, ceea ce este o dovada a duplicitatii pe care o promoveaza. Voronin este partizanul federalizarii Republicii Moldova, respingand ideea de unire a Basarabiei cu Romania. Din acest concept izvorasc antipatia fata de tot ce este romanesc, precum si prea desele provocari diplomatice contra Bucurestilor, ca si cum nu arsenalul mortal din Transnistria este primejdia, ci Romania.