Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

 * Mesianicul nostru presedinte isi continua Obamiada sub privirile neputincioase a milioane de americani si putincioase ale celor 535 ocupanti ai Cladirii Capitoliului, care cu "elan revolutionar si energie creatoare ne calauzesc pasii spre drumul victorios al socialismului". De fapt, luand-o gura pe dinainte, congresswoman Maxime Walters, de regula comportamental sub nivelul florareselor din Piata Universitatii, ne-a asigurat ca se va trece la socializarea treptata a tuturor mijloacelor de productie, pana in momentul cand statul va controla totul. Deci, planul Iluminatilor, care dateaza din 1773, al "Aliantei celor drepti", al "Societatii celor patru anotimpuri" etc, transpuse si regasite in "Manifestul” editat de Moses Mordecai Marx Levi, alias Karl Marx, sunt pe cale de a fi implementate tocmai in perimetrul geografic pe care foarte putini ocupanti ai mapamondului, puteau sa-l prevada. Se uita, intentionat sau nu, ca acelasi Moses Mordecai Marx Levi, ne avertiza in "Teoria Revolutiei" ca "Un popor ajunge la stare de nemultumire sociala, rebeliune, revolutie, atunci cand este lipsit de cele mai elementare mijloace de proprietate". Se pare ca cei care conduc din umbra destinele acestei imperfectiuni, doresc o Revolutie. De fapt, Glenn Beck, unul dintre putinii jurnalisti ramasi cu coloana vertebrala intacta, ne avertiza ca mai devreme decat putem crede, o Revolutie este iminenta in America. Desi sunt convins ca se vor respecta "perceptele clasice”, inclin sa cred ca nu vom avea situatia similara a Revolutiei bolsevice, cand din cinci membri ai comitetului de conducere al partidului bolsevic din Petersburg, patru erau agenti Ohrana, serviciul secret fondat de ultimul Tar al Rusiei. In plina agresiune obamatica, doresc sa va informez ca mult comentatul si zilnic trambitatul “stimulus plan”, care s-a dorit a fi votat bipartisan -de ambele partide- nu a primit in Congresul Statelor Unite, nici un vot din partea partidului republican. Ca titlu informativ, Congresul numara 435 membri. Deci, ne apropiem de vechiul slogan, "cu partidul (democrat) nostru-n frunte, vom avea victorii multe". Pentru cei mai putin initiati in tenebroasele meandre ale "Lojiilor”, doresc sa va informez ca deficitul bugetar va ajunge la cca trei trilioane de dolari, iar planul Iluminatilor, prevede printre altele, urmatoarele: "fiecare presedinte de stat va fi ales din randul favoritilor supusi Iluminatilor, al caror trecut prezinta un punct negru, vulnerabil, prin care va deveni executant al indicatiilor noastre"; "guvernantii care nu vor fi recrutati dintre noi ii vom insarcina cu misiuni importante care sa-i tina departe de ocupatiile statului"; "prabusirea economiei va fi cauzata de crizele economice provocate artificial prin retragerea subita a capitalului financiar, profitand de faptul ca masele sunt oarbe, lipsite de intelepciune si ratiune, de aceea nu au de ce sa se amestece in treburile statului".

Nu doresc sa fac nici o analogie, dar presedintele Lincoln care a refuzat sa mai plateasca dobanzi imense bancilor Rothschild si a insarcinat Congresul sa tipareasca “Green Back”, pentru plata armatei Uniunii a "platit" aceasta ofensa, fiind asasinat la 14 Aprilie 1865 de John Wilkes Booth, agent al unei Loji Masonice. Ca un paradox pentru unii, John a fost eliberat din inchisoare de "Cavalerii cercului de aur" si si-a petrecut restul zilelor in Anglia, pe spezele lui Rothschild !!!

Ce doresc sa va familiarizez; nimic, dar absolut nimic nu este rod al intamplarii; greu de digerat, dar totul se desfasoara conform unui plan minutios, stabilit de "guvernul" care sta in spatele guvernului vizibil. Deocamdata, trebuie sa ne consolam cu butada presedintelui Herbert Hoover: "Binecuvantati fie copiii nostri, ca ei vor mosteni datoria natiunii".

Pana sa ne dumirim cu "schimbarile" promise, Messianicul presedinte nu este capabil sa nominalizeze persoane competente pentru ocuparea posturilor din Administratie. Deocamdata Bill Richardson, Nancy Killefer, Tom Dashle, deja nominalizatul Tim Geithner si multi altii sunt acuzati de evaziune fiscala. Daca memoria nu ma inseala, ceea ce nu cred, Al Capone a fost condamnat la 11 ani inchisoare pentru acelasi delict. Se pare ca membrii partidului democrat nu intra sun incidenta legii. Daca erau Republicani, circul mediatic ar fi durat ani lumina. Pana un alta, in loc de “stimulus package”, propun ca IRS-ul (Internal Revenue Service) sa verifice modul de intocmirea taxelor, ale tuturor politicienilor. Sunt convins ca suma obtinuta va acoperi cu prisosinta deficitul bugetar existent.

Nu pot incheia aceasta rubrica fara a mentiona interventia avuta de rev. Al Sharpton, al carui admirator nu sunt, la Middleburg College, unde in alocutiunea tinuta a criticat Obamaticul “stimulus package”. Cred ca nu trebuie sa fii Dreistein sa realizezi ca este absurd sa ajuti cu aproape 20 miliarde dolari industria de automobile sa iasa din criza, cand Exxon-ul a realizat beneficii de 45,4 bilioane dolari, iar desi pretul barilului este la cel mai scazut nivel posibil, pretul gallonului de benzina se ridica zilnic.

Astept cu interes socializarea companiilor petrolifere si a Hollywood-ului. Atunci sa vedem cine mai finanteaza campaniile electorale. Iertati-ma, era sa uit. In socialism nu mai este nevoie de asa ceva.

A. C. Ton

Liderii comunitatii maghiare din Romania, fie ei politici sau religiosi, sunt in fierbere. Si unora si altora le-a scapat printre degete „osul" numai bun de ros al puterii. Bani, afaceri, fonduri publice scurse in sute de ONG-uri controlate de membrii UDMR, grupuri de interese economice, toate sunt acum o necunoscuta din cauza faptului ca membrii UDMR nu au incaput la masa guvernarii. Zic si unora si altora deoarece este binecunoscut faptul ca liderii religiosi ai maghiarimii din Romania sunt mai mult decat fete bisericesti evlavioase, nu de putine ori acestia inscriindu-se pe listele electorale ale UDMR-ului sau PCM-ului, participand cu elan la lupta politica. Asa au stat lucrurile si zilele trecute cand, cu sprijinul liderilor politici, preotii bisericilor maghiare au scos oamenii in strada, direct de la slujba, sub pretextul unei presupuse intentii de schimbare, de catre alianta aflata la guvernare, a etnicilor maghiari aflati in conducerea institutiilor descentralizate din judetele Covasna si Harghita. In urma acestei manifestatii a rezultat chiar si o petitie prin care etnicii maghiari solicita scuze din partea presedintelui Traian Basescu in urma declaratiilor sale de la Budapesta si isi reitereaza dezideratul autonomiei teritorile pe criterii etnice. Presa scrie chiar de aprinderi de focuri pe dealurile din jurul localitatilor (!?) pentru a sensibiliza opinia publica si chiar de noi actinui de protest in cazul in care maghiarii din conducerea institutiilor descentralizate vor fi schimbati.

Doua lucruri de bun simt pot fi desprinse din aceste manifestari ale liderilor UDMR si ai bisericilor maghiare. In primul rand UDMR forteaza, cu gesturi vizibile de disperare, generarea unui conflict interetnic la nivelul celor doua judete. Mesajul transmis de catre politicienii uniunii precum si de restul liderilor este acela ca maghiarii din Romania trebuie sa fie la guvernare doar pentru ca sunt maghiari. UDMR nu poate juca dupa regulile democratiei romanesti pentru ca uniunea nu este un partid politic romanesc ci unul maghiar, care functioneaza dupa alte reguli ale jocului politic, reguli stiute doar de ei si necunoscute clasei politice de la noi. Cu alte cuvinte cat timp suntem in preajma ciolanului suntem baieti buni iar daca jocul politic ne scoate pe tusa ne doare in cot de opozitie pentru ca opozitia e pentru romani ori noi suntem maghiari. UDMR a acceptat jocul democratic atat timp cat fondurile publice puteau fi cu usurinta indreptate catre clientela politica. Acum insa UDMR vrea stop joc pentru simplul fapt ca nu ii mai convin regulile si sugereaza schimbarea acestora din mers, pentru ca realitatea politica sa fie adaptata nevoilor UDMR sau PCM.

Al doilea lucru care iti sare in ochi atunci cand privesti reactia liderilor comunitatii maghiare aflati teoretic in opozitie, dar si a celor care ies in strada pentru a-i sustine, este acela ca UDMR doreste cu orice pret legiferarea discriminarii pe criterii etnice in zonele in care locuiesc etnici maghiari. Cu alte cuvinte faptul ca esti etnic maghiar iti acorda prima sansa la angajarea pe un post din judetele Covasna si Harghita. Nu trebuie sa dovedesti absolut nicio competenta, iti faci doar carnet de membru UDMR sau PCM si automat noi scotem lumea in strada pentru ca tu sa primesti o slujba pentru ca nu esti roman. Nicio institutie de Romania sau din Uniunea Europeana, abilitate sa se pronunte, nu mai reactioneaza acum cand comunitatea maghiara, in ciuda oricarei norme de bun simt dar si a legislatiei europene, solicita deschis legiferarea discriminarii pe criterii etnice. Ce omit insa sa spuna liderii maghiari este faptul ca aceste institutii descentralizate sunt oricum pline doar cu etnici maghiari pentru ca angajarea in aceste institutii este conditionata de cunoasterea limbii maghiare. Presa din zona, fie ea de limba maghiara sau limba romana, este plina de anunturi de angajare atat in sectorul public cat si in cel privat, conditionate de cunoasterea limbii maghiare. Adica romanii din cele doua judete nici macar nu se pot inscrie la concursuri de angajare pentru ca nu cunosc limba maghiara. Sunt deja institutii din cele doua judete in care nu mai exista niciun roman iar sansele ca un roman sa se angajeze acolo sunt cat un fir de nisip.

Un astfel de discurs din partea unei comunitati de etnici minoritari ar fi de neconceput in tari considerate civilizate din Uniunea Europeana precum Franta sau Grecia in primul rand pentru ca cele doua tari nu recunosc minoritatile etnice pe teritoriul sau. Mai mult, un astfel de discurs ar fi imposibil pe teritoriul altor state la fel de cvilizate pentru ca discriminarea pe criterii etnice nu este doar infierata dar este chiar sanctionata corespunzator. Faptul ca apartii unei anumite etnii nu iti da dreptul sa clamezi beneficii suplimentare.

Membrii Despartamântului ASTRA „Covasna-Harghita”, întruniti în Adunare Generala, azi 14 februarie 2009, cu participarea Prea Sfintitului Ioan Selejan, Episcopul Covasnei si Harghitei, a conducerii centrale a ASTREI si a membrilor Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din Harghita si Covasna, apreciaza prezenta Domniei Voastre în judetul Covasna si pozitia corecta pe care ati exprimat-o în legatura cu realitatile din aceasta zona.

Relevând transant lipsa de fundament legal si de finalitate a demersurilor politice anticonstitutionale ce vizeaza autonomia teritoriala a asa zisului „Tinut Secuiesc” si readucând discursul politic între limitele cadrului constitutional, v-ati onorat înalta demnitate de garant al respectarii Constitutiei României si de Presedinte al tuturor cetatenilor români, indiferent de nationalitate.

Marturisim si pe aceasta cale dorinta si speranta de buna convietuire si conlucrare între români si maghiari, pe fundamentul comun al coeziunii crestine si al convietuirii multiseculare, dar nu putem sa nu fim îngrijorati vazând încrâncenarea cu care liderii maghiari încearca cu tot dinadinsul, prin tot felul de actiuni (apeluri patetice, fluturasi în cutiile postale, chemari la mitinguri de protest a „întregii suflari maghiare”, aprinderea de „focuri secuiesti”, arborarea de „steaguri secuiesti” pe edificii oficiale ale statului, initierea de referendumuri, s.a.), sa-i incite pe concetatenii nostri de etnie maghiara împotriva autoritatilor române, pentru motive închipuite: cum ca ar urma sa fie discriminati si oprimati prin schimbarea functionarilor maghiari din conducerile autoritatilor judetene de stat – consecinta fireasca, daca se va produce - a neaccederii UDMR în noul Guvern; cum ca seful statului i-ar fi jignit pronuntându-se conform Constitutiei României împotriva autonomiei teritoriale, ori ca statul român ar duce o politica de „populare controlata” a „regiunii secuiesti” cu români în scopul „modificarii componentei etnice”, s.a.m.d.

Întrucât o buna parte din faptele autoritatilor locale conduse de UDMR de discriminare etnica a românilor, au fost înlesnite de lacunele si ambiguitatile legislatiei în vigoare, care au fost exploatate sub pretextul ca „daca legea nu interzice expres, înseamna ca permite”, solicitam Guvernului si Parlamentului României, amendarea legislatiei prin texte normative clare si neechivoce, care sa interzica explicit si sub sanctiuni ferme faptele anticonstitutionale si discriminatorii ce s-au manifestat pâna în prezent, cum ar fi: conditionarea ocuparii functiilor în administratie de cunoasterea limbii maghiare; arborarea pe cladirile oficiale sau în spatii publice a altor drapele si însemne decât cele prevazute de lege; încalcarea flagranta a juramântului depus la investirea în functie de demnitari, alesi si functionari publici; nesocotirea statutului constitutional al limbii române de unica limba oficiala în administratia publica, s.a.

Cerem sa se puna capat politicii UDMR, de mentinere deliberata în izolare, înapoiere si subdezvoltare economica a judetelor Covasna si Harghita, în care si noi ne traim viata, dusa pâna în prezent în scopul de a se putea pretexta ca e nevoie de autonomie teritoriala deoarece statul român ar fi vinovat de dezinteres si defavorizare a zonei noastre în raport cu restul tarii.

Dorim ca ministrii din Guvernul României si parlamentarii români sa va urmeze exemplul si sa vina cât mai des în zona noastra, pentru a cunoaste nemijlocit realitatile si a gasi solutii legale si corecte pentru problemele cu care ne confruntam cei care traim aici împreuna, români si maghiari.

Reprezentantii societatii civile românesti, Va solicita, Domnule Presedinte, continuarea întrevederilor începute în urma cu un an la Covasna, care s-au dovedit benefice si datatoare de speranta pentru revenirea la normalitate în interesul general al bunei convietuirii în aceasta parte de tara.

Sfântu Gheorghe,

14 februarie 2009

Din încredintarea participantilor la Adunare,

Av. Ioan SOLOMON 

Pr Constantin Alexe

Popescu Mircea

Neculai Popa

Ion Anton

Mihai Nicolae

Dwight Luchian-Patton

Virgil Ciuca

Mihai Stan

Bechis Vasile

..................................................................

Romanian World Council

363 N Palm Ave

Rialto, CA 92376

sau:

Washington Mutual

Washington Mutual Bank, FA

Rialto Financial Center 1295

101 Foothill Blvd

Rialto, CA 92376

Bank Account: 3083948263

Banca Transilvania, sucursala Bucuresti, Piata Chibrit

Str Calea Grivitei # 395,

sector 1

cod client 859628, cont bancar 25110000486859628

cod IBAN RO47 BTRL 0450 120C 8596 28XX

In fiecare an, pe data de 14 februarie, eu sunam la Chisinau sa-l felicit cu ocazia zilei de nastere pe “Valentin al Patriei Romane”, adica pe Poetul National Grigore Vieru. Pe foarte putinii care nu-l iubeau, dintre romani, dansul ii numea “neprietenii mei”. S-a ferit totdeauna de cuvantul "dusman". Nu intamplator am propus, de fiecare data, sa-i spunem lui Grigore Vieru "cel mai iubit dintre romanii contemporani". Si n-a fost o greseala! Maestrul nostru a fost mai iubit decat oricare dintre noi! Ferice de cei care i-au fost apropiati! Ocazie unica!

Formula folosita de mine avea darul de a-l misca sufleteste si imbarbata;

Anul acesta, pe 14 februarie, o voce grava, indurerata, mi-a raspuns din casa marelui nostru poet, si anume sotia acestuia, ingerul pazitor care l-a ingrijit intocmai cum este ingrijit un copil, vreme de aproape cinzeci de ani.

Eu am adaptat vechea formula de felicitare la noua realitate si spun asa;

Asta este ceea ce simt, alaturi de toti cunoscutii si admiratorii lui Grigore Vieru. Ne simtim mai singuri, mai saraci, mai fara de aparare, in aceasta lume dura si deosebit de aspra.

In calitate de fin al familiei Vieru am fost imputernicit sa fac public urmatorul mesaj de multumire din partea sotiei indoliate, doamna Raisa Vieru;

"Multumesc tuturor romanilor din America pentru ca sunt alaturi de noi, alaturi de durerea noastra. Grigore Vieru este o mare pierdere pentru familie si pentru intreg Neamul Romanesc. Prin tot ce a facut, el si-a demonstrat dragostea mare pentru acest Neam, pentru Patrie, pentru Limba Romana si pentru Mama. Acestea au fost temele lui sfinte.

Sper ca memoria lui Grigore Vieru, prin opera sa, va fi transmisa din generatie in generatie si va ramane in eternitate."

Eu ma alatur familiei si multumesc tuturor celor care in direct sau telefonic ne-au transmis condoleante pentru plecarea la Domnul a marelui Grigore Vieru. Trecem prin momente unice in viata, care ne vor marca intreaga existenta de aici inainte. Durerea nu poate fi exprimata prin cuvinte si singura alinare vine de la cei care isi impartasesc propria lor durere cu care am fost loviti la acest inceput de an trist.

Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul zbuciumat in Imparatia Sa!

prof. dr. Adrian Botez

Pe 3 februarie 2009, toate posturile de televiziune din România au clamat „victoria României, prin decizia CIJ de la Haga”!

Este mai mult decât o diversiune si o crima mediatica – este, vorba lui Talleyrand-Perigord, Ministrul de Externe al Frantei, catre Napoleon, dupa asasinarea (la ordinul imperial...) a ducelui d‘Enghien – „o greseala!” O grava greseala de abordare a problemei. (Nu vorbim aici de „descoperirileidezvaluirile” de a doua zi, 4 februarie 2009...! - despre „vinderea pieii ursului din padure”,– înca din 1992, „cu voia dumneavoastra”...).

Prin vocea lalainda, aiurita, turmentata de o bucurie dezmatata, a presedintelui Basescu (de la Budapesta...), prin vocea ignorant-triumfalista a Ministrului de Externe al României, Cristian Diaconescu, cât si prin vocea, destul de posomorâta, a reprezentantului MAE al României la Haga, Bogdan Aurescu – s-a tot „plusat”, toata ziua de 3 februarie, si românii au aflat ca „România a câstigat 80% din platoul continental – 9.730 de kilometri patrati”, dimpreuna cu „80 de miliarde de metri cubi de gaze si 12 milioane tone de petrol” – submarine, toate... O fi... ca prea ziceau, toti, cu foc... - , dar, vorba fostului premier Radu Vasile – „daca gazele si petrolul sunt exact în cei 20% câstigati de Ucraina?”... (s-a vazut, a doua zi, ca erau destule, cel putin dupa estimarile „sterlinge”, si în partea noastra... – a se vedea Contractul dintre ANRM si firma Sterling!). Partea ucraineana era suspect de linistita, dupa ce „tanti” aia, Rosalyn Higgins, a citit un verdict întortocheat, de n-a stiut nimeni nici macar ca ala era verdictul...!!! (... „tanti” aia are o voce monotona, de ar putea lansa navete spatiale la NASA, Cap Canaveral...).

Dupa câta istorie stim noi, problema Insulei Serpilor, fie si tratata strict politico-economic, trebuia abordata „de la radacina”. „Victoria” reala ar fi constat în tratativele tenace ale diplomatiei României, pentru ca sa se „dreaga” o gafa tradatoare, si Insula Serpilor sa revina României!!! – pentru ca ea NU A APARTINUT, LEGAL, NICI MACAR A URSS-ului de dupa 1945!!! (...iar Ucraina prea mosteneste LEJER, fara sa dea seama DE NIMIC, un imperiu sovietic pradalnic si extrem de viclean, din care R.S.S. Ucraina a facut parte geo-politica, DAR NU SI DECIZIONALA!!!). În 1948 (ciudat... – pe 4 februarie 2009 se împlineau 61 de ani de la tradarei„autopacaleala”...!), aceasta insula, care apartinuse, o istorie întreaga (plus o sacralitateimitologie întreaga, cum vom vedea mai jos...) a fost pierduta „ de facto”, NU „DE JURE”, prin prostia tradatoare a ministrului plenipotentiar al României, Eduard Mezincescu, cel care a dat-o sovieticilor printr-un „proces verbal scris pe o foaie de caiet de matematica”... Iata „povestea” jalnica si penibila, pentru istoria României:

„La data de 4 februarie 1948, prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru Groza si ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova <<Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România si URSS>> care, cu toate ca invoca Tratatul de pace din 1947, stabileste, contrar prevederilor acestui Tratat, ca <<Insula Serpilor, situata în Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra în componenta URSS>> (art. 1, lit. b).

În cursul actiunii de delimitare pe teren a frontierei, mergându-se pe talvegul bratului Chilia, în mai multe rânduri s-a luat ca frontiera nu talvegul, ci brate laterale pe partea dreapta, incluzând de partea sovietica nu numai ostroavele Coasta Dracului (Tatarul mic), Dalerul mare si Dalerul mic, ci si Ostrovul Limba de la gurile braului Chilia, ceea ce prelungea linia frontierei de la Golful Musura la sud de Insula Serpilor, iar în procesul-verbal de descriere a traseului s-a mentionat trecerea acesteia la fosta U.R.S.S. (în acelasi mod s-au mai pierdut si insulita Maican de pe bratul Chilia). În schimb, ostroavele Tatomirului (Tatarul mare sau Tatanir) si Cernofcai, si ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca apartinând României, granicerii sovietici retragându-se din ele.

Acest protocol nu a fost niciodata ratificat de catre România(s.n). Cu toate acestea, la data de 23 mai 1948, reprezentantii ministerelor de externe din cele doua tari (Nikolai P. Sutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din Bucuresti si Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar) au semnat chiar pe Insula Serpilor (Zmeinâi) un proces-verbal de predare a insulei care mai departe va face parte din RSS Ucraineana. În acel document, se afirma ca “Insula Serpilor a fost înapoiata U.R.S.S. de catre R.P.România si încadrata în teritoriul U.R.S.S.“, desi aceasta nu apartinuse niciodata Uniunii Sovietice.

La data de 25 noiembrie 1948, printr-un alt proces-verbal, s-a stabilit frontiera româno-sovietica pe Canalul Musura, aflat la vest de Ostrovul Limba si de Bratul Chilia.

Aceste documente au fost pastrate mult timp secrete astfel ca în martie 1949, capitanul Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor a fost arestat pentru ca nu recunostea URSS-lui Insula Serpilor si nici alte 5 insule de pe Bratul Chilia. În august 1949 nave militare sovietice, au somat pe românii ce pazeau farul, i-au arestat si i-au debarcat în orasul Sulina. t4a

Imediat dupa ocuparea Insulei Serpilor, sovieticii au instalat aici o importanta baza militara de supraveghere maritima si aeriana, cu scopul de a controla gurile Dunarii, precum si sisteme radar care supravegheau întreaga zona a Balcanilor. În mai multe rânduri, pescarilor români care au fost surprinsi de furtuna pe mare nu li s-a permis sa se adaposteasca pe insula, fiind refuzati de catre autoritatile militare sovietice, incidentele încheindu-se, de mai multe ori, cu victime.

Posesia sovietica asupra Insulei Serpilor a fost confirmata prin Tratatul încheiat între Guvernul Republicii Populare Române si Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare si asistenta mutuala, semnat la Bucuresti la 27 februarie 1961.

Documentele din anii 1948-1949 au fost ratificate la data de 20 iunie 1961 la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe atunci presedinte al Consiliului de Stat) doar de catre Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne. t5a

Din punct de vedere juridic, cele doua întelegeri bilaterale (protocolul si procesul verbal de predare) semnate între România si URSS sunt neconstitutionale, fiind astfel nule si neavenite pentru dreptul international.(s.n.). Orice întelegere bilaterala prin care se cedau portiuni din teritoriul românesc, nu putea sa intre în vigoare, fara ratificarea ei de catre Parlamentele celor doua tari (în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Nationala a României), lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se considera conform dreptului constitutional ca Insula Serpilor nu a fost înstrainata niciodata de jure” - s.n. (cf. Wikipedia, enciclopedia libera).

Dar, cum anuntam mai sus, problema are si aspecte metafizice extrem de profunde, pe care, se vede treaba, si rusii, si ucrainienii (care au fost stapâni pe stepele lor, iar nu aici, între TAINELE SI PUTERILE MISTICE ALE TRACILOR!!!), le stiu mult mai bine decât noi, mostenitorii „legali” ai acestor taine si puteri... Pe de o parte, iata ce spune Legenda lui Achile...:

„Insula a fost denumita de catre greci cu numele de Insula Leuce - Ëåõêüò (“Insula Alba”). O denumire similara a fost data de catre romani care i-au spus Insula Alba, probabil din cauza faptului ca au fost gasite pe insula ruine de marmura alba.

Insula este pomenita pentru întâia oara în anul 777 înainte de Hristos. Dupa mitologia greaca, zeita Thetis s-a rugat de Neptun (zeul marilor) sa scoata din adâncul marii o insula pentru fiul ei Achile, erou al Troiei. În conformitate cu un poem epic despre razboiul troian al lui Arctinus din Milet, ramasitele pamântesti ale lui Achile si Patrocle au fost aduse în aceasta insula de catre zeita Thetis, pentru a fi puse într‑un sanctuar.

Conform legendelor, în antichitate, grecii au construit aici un templu maret în cinstea lui Ahile - erou al aheilor. De asemenea, aici ar fi fost si alte edificii în care locuiau preotii. Cercetarile efectuate pe insula în secolul al XIX-lea confirma legendele, deoarece, în anul 1823, ruinele vestitului templu închinat lui Achile si alte vestigii din insula au fost descoperite de capitanul rus Kritzki. Alte descrieri ale templului le avem de la germanul Kohler. Vestigiile descoperite de cei doi au fost ulterior expuse în muzeele din tarile lor.

Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura având 29,87 m. În partea de est a sanctuarului se afla templul închinat eroului Achile. Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra îmbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Pe baza fragmentelor de constructie descoperite, templul lui Achille a fost un monument de arta, având lânga el mai multe camere, pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.

Acest templu este mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) în versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait în secolul al II-lea dupa Hristos), afirma în lucrarea sa “Discutii“ ca: “Achile locuieste într-o insula drept în fata Istrului, în Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui Achile...“

Geograful grec Ptolomeu (care a trait în secolul I dupa Hristos) mentioneaza în opera sa “Îndreptar geografic“ ca: “Insulele situate în vecinatatea Moesiei Inferioare, în acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului, n.n.):57 grade, 15 minute - 47 grade, 40 minute si insula lui Achile sau Leuce (“Alba“)“.

Mai multe inscriptii antice au fost gasite pe insula, inclusiv un decret olbiopolitan (din orasul Olbia) datând din secolul al IV-lea înainte de Hristos care cere tuturor locuitorilor cetatii Olbia sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care locuiau pe “insula sfânta”.

Istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), în lucrarea sa “Marea Neagra de la origini pâna la cucerirea otomana“ (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. “Unul din popasurile cele mai vechi este cel din “insula Alba“, Leuke sau Achilleis, mica stânca ce se înalta în plina mare în largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula Serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat în cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului. (...) Istoria lor, trasata cu ajutorul numeroaselor inscriptii scoase la lumina de sapaturi, indica strânse contacte între aceste porturi ale litoralului, care pastreaza caracterele principale ale civilizatiei urbane a Greciei antice si populatiei indigene ale hinterland-ului, geti sau sciti.“

O alta legenda se refera la faptul ca în mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc paradisiac, o lume în care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica “A fericitilor“. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculatiile, traducând termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor t1a”

Va urma

Nu stiu de ce, poate din lipsa de subiecte, pe ecranele televiziunilor bucurestene are loc o adevarata defilare agenturii mai mult sau mai putin acoperite din toate structurile statului. Daca ar fi fost vorba doar de televiziunea publica, cea mai veche pepiniera de securisti din industria media româneasca, as întelege. Din pacate, turnatorii si ofiterii sub acoperire jurnalistica se plimba de la “Est la Vest”, nestingheriti în toate redactiile televiziunilor particulare.

Deunazi, propunerea PD-L de introducere a generaloidului Gabriel Oprea în componenta Comisiei Comune a Camerei Deputatilor si Senatului pentru controlul SRI a suscitat vii dezbateri. Cel mai împaciuitor dintre analistii prezenti în studiouri fiind europarlamentarul Adrian Severin, mai cunoscut de serviciile speciale dupa numele de cod – Ciobanasul. Trimis ca multi altii de teapa lui sa minta poporul cu televizorul, Severin încerca din rasputeri sa ne convinga ca serviciile secrete nu sunt atât de importante si de implicate în viata politica si sociala a românului. La urma-urmei tocmai de aceea exista aceste comisii parlamentare pentru a sta de veghe ca serviciile sa nu aiba un comportament abuziv. Din pacate, cei care ar trebui sa ne pazeasca de abuzuri nu fac nimic, iar când chiar au de gând sa faca ceva, nu li se da voie. Rapoartele unor ofiteri SRI gorjeni despre clientelismul si degringolada din cadrul acestei institutii au ajuns la toate forurile competente. Ca si biletele generalului Florian Coldea (scoase de Mugur Ciuvica de la Strict Secret) care dovedeau politia politica practicata de SRI, rapoartele au sfârsit prafuite si uitate prin sertarele senatorilor sub acoperire sau ale sefilor serviciilor secrete.

În cursul anului 2007, profitând de afacerea Hayssam, m-am prezentat cu un raport detaliat la audierile din Comisia de Control a SRI. La vremea aceea, comisia condusa de senatorul liberal Radu Stroe (victima a politiei politice SRI), îl avea în componenta printre multi altii si pe harnicul prieten al lui Omar Hayssam, pesedistul Gabriel Oprea. În timp ce eu tunam si fulgeram cu voce tare, cerându-le sa declasifice dosarul Rapirii din Irak, membrii comisiei aveau fiecare alte preocupari. De la scarpinatul în nas, gât si urechi, la desenatul de figuri geometrice pe mobilierul Casei Poporului.

Si pentru ca tot ma aflam în fata unor demnitari alesi sa vegheze la linistea poporului, am atras atentia ca SRI se afla într-o degringolada totala la centru si în teritoriu. Ca urmare, senatorul Radu Stroe, m-a rugat sa vorbesc mai încet ca “se aude de afara”. Cum de atunci nu am primit nici un raspuns la sesizarile mele, iar efectele avertizarilor mele au fost nule, va prezint numai câteva din faptele semnalate în fata comisiei, izvorâte chiar din documentele Sectiei Judetene de Informatii Gorj.

Din motive lesne de înteles nu o sa dam deocamdata numele ofiterului ( III, nivel 2) care înaintat raport personal împotriva fostului sef al SRI Gorj, Ion Faget, pe data de 27 iulie 2005 prin posta civila si prin solicitare scrisa la nivelul Comisiei Comune a Camerei Deputatilor si Senatului pentru controlul SRI. Va putem spune ca aceeasi persoana a avut “tupeul” sa faca si un raport catre Biroul Executiv al Colegiului Director SRI – Raport personal nr. 004007344 / 06 iulie 2005, în atentia Directorului SRI Radu Timofte. Trebuie sa adaugam ca vitejia ofiterului raportor a venit de abia atunci când acesta si-a dat seama ca nu mai are loc de întors si ca gasca de la conducerea SJI Gorj este la un pas sa-l deporteze undeva la sectia Olt. Noroc cu sotia sa care lucreaza la un departament extrem de sensibil al SJI Gorj si cu relatiile ofiterului din presa locala, recte Milu Popescu si compania.

Revenind la oile noastre, putem afirma ca rapoartele contineau date amanuntite atât despre sectia locala, cît mai ales despre abuzurile conducerii SRI de la centru, materializate prin ordinele interne ale directorului Radu Timofte (la acea data), actual inculpat în dosare de coruptie. Cel mai bun exemplu este Ordinul Directorului SRI nr. 0098/18 mai 2004, referitor la sistemul de evaluare a activitatii informativ-operative, prin care Timofte elimina examenele pentru accederea în functii în cadrul institutiei. Numirile nu trebuiau sa se mai faca prin concurs, ci erau aprobate numai ierarhic, la propunerea sefilor de unitati. Mai pe româneste, promovarea spionilor interni era la mâna lunga a securistilor corupti, instituindu-se în cadrul Serviciului Român de Informatii, un sistem bazat mai mult pe santaj, spaga si nepotism, decât pe competenta si profesionalism.

Si daca tot veni vorba despre nepotism, va prezentam o minuscula parte din încrengatura mafiota care leaga toate serviciile secrete din România prin cumetrii. Fragmentul raportului înaintat prim-adjunctului Florian Coldea dovedeste ca exista o lupta intestina în SJI Gorj, între cei care au reusit sa-si angajezeze copiii în sistemul ticalosit si cei care nu au reusit. Va dati seama ce se întâmpla la nivel de de Centrala, în spionajul românesc ?

Subliniem ca personajele de mai jos apartin sectiei SRI Gorj.

Colonelul Frunzaru Bebe, seful Sectorului "B” si-a angajat fiica la Sectorul "R”;

Colonel Baloniu Aurel, seful Compartimentului de Managementul Resurselor Umane si-a angajat fiul la compartimentul "K” si nora la structura locala a Serviciului de Telecomunicatii Speciale;

Colonel Babau Ioan, fost prim-loctiitor al sefului sectiei, trecut în rezerva disciplinar la 01 iulie 2005 si-a angajat fiica la structura locala a STS;

N.R. Colonelul Ioan Babau a fost destituit din functia de prim-loctiitor al sefului Sectiei Gorj si transferat la sectorul “V “, apoi trecut în rezerva.

Plutonier-adjunct sef Ostroveanu Sabina, secretara a sefului sectiei, trecuta în rezerva la cerere în 2004 si-a angajat fiica anterior pensionarii la structura locala a STS;

Colonel Matei Ion ofiter cu protectia interna si-a angajat un nepot la Sectorul “B”, fiind transferat ulterior la sectorul “V”, fiul la Sectia Judeteana de Informatii Arges si un alt nepot la Sectia Judeteana de Informatii Arad;

Colonel Florea Zaharia, din cadrul sectorului “C”, trecut în rezerva la cerere în 2005 si-a angajat o nepoata la structura locala a STS.

Lista se poate completa cu cei doi fii ai ultimului prim-secretar PCR al judetului Gorj : Palos Vladimir, fostul sef al grupei Directiei de Informatii Externe (DIE) Gorj si colonelul Palos Gheorghe, seful Compartimentului “I” din sectia locala SRI. Toate mânariile se fac prin intermediul Compartimentelor de Management al Resurselor Umane din cadrul serviciilor secrete cu stirea si aprobarea tacita sau olografa a sefilor din structuri. Mai precis, erau informati în detaliu si îsi dadeau acordul colonelul Ion Faget, inculpatul-general (r) Dumitru Zamfir, fost responsabil cu zona Gorj si cu voia dumneavoastra generalul Florian Coldea prim-adjunct SRI.

La ce servea Ordinul Directorului SRI nr. 0098/18 mai 2004 ? Aflam din rapoartele de la Gorj ca pâna si repartizarea apartamentelor de serviciu se face pe criterii clientelare, desi prioritate o aveau absolventii noilor promotii INI. În acelasi fel si dupa aceleasi criterii s-au acordat preferential subventii pentru cursurile postuniversitare la scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, solde de merit sau decontarea costurilor de transport la examene.

Facsimil – avansari înainte de termen preferentiale, apartamente de serviciu date abuziv celibatarilor si fonduri bugetare cheltuite pe studii de masterat. Toate fac parte din acelasi vechi sistem PCR-pile, relatii, cunostinte, aplicabil în cadrul Serviciului Român de Informatii.

Abuzurile însirate mai sus nu puteau duce decât la deprofesionalizarea ofiterilor si la crearea unei retele mafiote care îsi folosea relatiile din interiorul SJI Gorj pentru a câstiga influenta în judet. Este de notorietate cazul fostului sef al Finantelor Publice Gorj Dumitru Udroiu care avea cârtite în interiorul SRI.

Ofiterul nostru confirma degringolada sectiei locale SRI pomenind de un anumit individ pe nume “Cocos din anturajul comerciantilor rusi si moldoveni, prieten cu ofiteri de contraspionaj ”. Acesta apela la trafic de influenta, dându-se drept angajat la SRI sau chiar prieten cu fostul sef, colonelul Ion Faget. Deasemenea, la capitolul 10 al unuia dintre rapoarte întâlnim acuzatii extrem de grave referitoare la gestionarea resurselor informative secrete ale SJI Gorj. Astfel, mai multi ofiteri cu functii de conducere au în legatura în acelasi timp, aceiasi persoana înregistrata ca agent de informatii, practica interzisa în orice serviciu special care se respecta. Ca urmare, numarul de surse umane active din baza de date a unitatii (circa 400) este fals.

Pentru (ne)linistea actualului primadjunct al directorului SRI, generalul Florian Coldea va spunem ca toate aceste informari si rapoarte au ajuns pe masa dumnealui. Mai mult, subsemnatul a cerut insistent Comisiei parlamentare de control a SRI, declasificarea în regim de urgenta a altor documente cu caracter secret, dovezi incontestabile ale disolutiei acestei importante institutii a statului român. Iata numai câteva dintre acestea:

Ordinul Directorului SRI nr. 0706 / 01 iulie 2005;

Raportul personal nr. 004007243;

Nota interna întocmita de generalul Ion Maranda (fostul sef al Directiei de Protectie Interna SRI) din 15 martie 2005;

Raportul Informativ nr. 004039486 din 21 aprilie 2005, elaborat de actualul sef al Sectiei Judetene de Informatii Gorj, colonelul Peptan Catalin (document referitor la date importante despre Revolutia din 1989!).

De multe ori ne-am intrebat de ce noi, romanii, suntem un popor sarac, desi aparent n-am avea motive? Dintre toate tarile invecinate, Romania este fara indoiala cea mai dotata in resurse naturale si, totusi, nu intamplator sintagma "sarac in tara bogata" nu numai ca ni se potriveste, dar pare a fi nascuta la noi. Un lucru este cert: saracia invocata si pe care o ducem in carca nu-i de azi, de ieri, ci de foarte multa vreme.

Daca ne intoarcem din nou la romani (anii 106-275 e.n.,) acestia nu ne‑au cucerit doar pentru a mai bifa o victorie in palmaresul lor. Imperiul lui Traian avea nevoie nu numai de glorie, ci in primul rand de bogatiile Daciei, care nu erau nici putine si nici neinsemnate.

In cei peste 165 de ani de dominatie, romanii au organizat exploatari importante de aur, argint, cupru, de alte minerale si materii prime. Crede cineva ca celebra si grandioasa "Columna Traiana" din centrul Romei a fost realizata cu bani din visteria imperiului? In plus, acest imperiu, ajuns la maxima extindere, avea nevoie de venituri tot mai mari, nu numai pentru a-si alimenta opulenta, ci si pentru a mentine intacte imensele sale granite asediate tot mai des de catre popoarele barbare. Facand un bilant al stapanirii romanilor in Dacia, este clar ca acestia mai mult au luat decat au dat, din punct de vedere material, ei nemaiavand practic disponibilitatea si nici timpul necesar pentru a se manifesta constructiv, de maniera in care au facut-o in alte parti ale continentului, cum ar fi Spania si Portugalia, Franta, Italia, Belgia etc. In acelasi timp, ordonata retragere aureliana, care a avut loc prin anii 271-275, cand armata si cohorta de administratie au parasit teritoriul din nordul Dunarii, n-au facut-o cu mana goala.

Desi comunitatile ramase erau bine structurate si inchegate, un stat pasnic si cu o administratie centrala dezorganizata, datorita retragerii celei romane, a devenit o prada usoara pentru popoarele barbare, care, incepand cu secolul al IV-lea, au dat iama prin Europa, Daco-Romania fiind terenul lor preferat datorita pozitiei centrale.

Despre comportamentul hunilor, avarilor, al vandalilor, dar si al celorlalti 10-12 (goti, vizigoti, ostrogoti, sciti, gepizi, slavi, pecinegi, cumani, tatari, turci etc.) credem ca nu mai este cazul sa discutam. El se intelege de la sine si nimeni n-ar mai vrea sa fie in pielea stramosilor nostri de la acea vreme. Nici nu reuseau sa-si vindece bine ranile produse de unii si apareau alti devastatori. Daca toti ar fi trecut pe la noi ca viiturile inundatiilor de azi, probabil ca lucrurile ar fi stat altfel, dar cu unii a trebuit sa si convietuiasca (slavii, ungurii etc.) ceea ce n-a fost deloc simplu. Un lucru este cert. Cei care navaleau pradau sau distrugeau cam tot ce intalneau in cale, stramosii nostri multumindu-se de multe ori ca au scapat cu viata sau ca le-a mai ramas ceva de pus pe masa. De altfel, obiceiul ingroparii in pamant a bucatelor pentru a le salva era o practica des utilizata la acea vreme.

Asadar, Romania stramosilor nostri a fost pradata de la un capat la altul, de la nord la sud si de la est la vest, nu doar un an, un deceniu, un secol, ci pret de o mie de ani, ea reusind cu greu sa-si afirme statalitatea si numai pe felii incepand cu secolele X - XIV: Moldova, Transilvania, Tara Romaneasca, si nu ca intreaga Dacie. Voivodatele lui Gelu, Menumorut si Glad, in Transilvania, ale lui Basarab I, in Moldova, si ale lui Bogdan Voda, in Tara Romaneasca, sunt primele state feudale independente, incropite pe pamant romanesc.

In contextul in care pret de un mileniu daco-romanii nostri erau mereu "cu bagajele facute" pentru a se adaposti de invazia unora si a altora, gasind in paduri cel mai bun refugiu (de atunci codrul e frate cu romanul) este greu sa pretinzi acestor oameni sa mai si incropeze ceva stabil si de durata (ne referim aici la edificii de proportii, cu exceptia unor lacase de inchinaciune maiestuoase), cand stiau din practica lor multiseculara ca ele nu prea rezistau atacurilor barbare. Ne intrebam: oare mitul baladei mesterului Manole nu are radacinile in aceste triste realitati? In plus, mai era si problema resurselor. Dupa asemenea invazii ce se incheiau cu parjoliri este greu de crezut ca in visteria comunitatilor, a statului mai ramaneau ceva agoniseli cu care sa se poata face ceva mai mult decat pur si simplu a se supravietui.

Dupa incheierea valului de navaliri, cosmarul romanilor nu s-a incheiat. Daco-romanii, deveniti intre timp romani, au continuat sa poarte jugul greu al vasalitatii, fie in raport cu bulgarii si ungurii, fie cu austriecii, turcii si rusii. In indelungata lor existenta, atat Moldova, cat si Transilvania si Tara Romaneasca si‑au pastrat un anumit grad de autonomie fata de imperiile celor amintiti, platind din truda celor multi biruri si tributuri enorme. Turcii carau intr-o parte, ungurii in alta parte, dupa ei sau in acelasi timp, austriecii si rusii. Unii din acestia au facut-o pana chiar in zilele noastre, astfel incat nu ne mai ramanea o letcaie. Daca totusi se mai gasea ceva pe fundul sacului, au fost destui dintr-ai nostri care, dupa strainul obicei, si-au insusit si restul.

Nu dispunem de date certe referitor la cat s-a carat din Transilvania la Budapesta sau Viena ori in ce procent somptuoasele palate cu care acestia se mandresc au la temelie aurul si argintul romanesc, doar conacele si proprietatile imense ale contilor, grofilor si baronilor, de pe arealul ei, ne sunt dovada certa a locului in care s-au dus banii si truda romanului. Iata insa cateva date foarte sugestive referitoare la cheltuielile pentru adjudecarea tronului de la turci, in cele trei principate, extrase din cartea lui Aurel Vijoli, un excelent fost ministru al Finantelor in perioada interbelica si imediat dupa. "Pentru a capata tronul, Alexandru Lapusneanu (1552-1561) a platit 200.000 de galbeni. Petru Cercel s‑a angajat sa plateasca un milion de techini. Emanuel Aron a promis Istanbului 600.000 de ducati, iar Mihnea Voda 700.000 de scuzi. Obtinerea tronului Tarii Romanesti de catre Leon Tomsa (deceniul trei al secolului al XVII- lea) era evaluata la 200.000 de galbeni. Cheltuielile legate de urcarea pe tron a lui Matei Basarab (inclusiv datoria lui Radu Ilies) ar fi insumat 400.000 de galbeni. In perioada in care principatul Transilvaniei s-a aflat sub suzeranitatea Portii Otomane, la numirea lui Stefan Bethlen ca principe, in 1636, s-au facut daruri sultanului in valoare de 40.000 de taleri, iar lui Stefan Rakoczi al II-lea, in 1684, i s-au pretins daruri de 15.000 de taleri, pe langa alte daruri de 80.000 de taleri etc.” Daca am lua in calcul numarul total al domnitorilor si principilor instalati in toate cele trei principate de-a lungul vremii, cheltuielile suportate de romani doar cu aceasta destinatie sunt exorbitante. Asa se poate intelege de ce sultanii aveau tot interesul sa "roteasca" la conducerea tarilor cat mai multi pretendenti, mazilindu-i. Acesta este desigur doar un aspect al problemei. Modalitati de scurgere a avutiei romanilor catre altii, de-a lungul vremii, au fost nenumarate.

Asadar, in toata existenta lor multimilenara, romanii au fost mereu buni de plata. Din solul si subsolul tarii, din munca lor, s-a scurs catre zari, din toate punctele cardinale, atata bogatie incat ne miram ca a mai si ramas ceva. Necazul mare este ca, dupa modelul strainilor, romanii au invatat prostul obicei de a se fura pe ei insisi, practica veche de altfel, astazi aflata in floare parca mai mult ca oricand. Cum altfel, la numai 20 de ani de la rasturnarea regimului comunist, avem in tara o gramada de multimilionari in dolari, peste 500 la numar, cu averi pe care similarii din alte tari le-au acumulat de-a lungul a cinci-sase generatii. Daca ar fi numai acesti angrosisti ai hotiei, dar lor li se adauga o puzderie de indivizi care, ce-i drept, n-au dat marea lovitura, dar cat au furat le ajunge. Atunci, ne mai punem problema de ce nu mai scapam de saracie? Pentru a termina cu ea este necesar sa punem capat hotilor si hotiei ca practica nationala. Intrebarea este: cine o va face si cand, din moment ce tocmai hotii striga… hotii!!!

Florentin GURAU, Braila, România

Aceasta este o poveste despre o printesa, este o poveste despre aparente, despre cunoastere si necunoastere, despre sentimente, unele mai nobile, altele mai putin… este o poveste si totusi nu este o poveste…

De ceva vreme, la portile înalte si solide ale cetatii tot venea cineva care încerca sa ia legatura cu printesa. Se prezenta pe numele mic, facea o plecaciune în fata strajerilor si-i ruga respectuos sa-i anunte vizita, numai ca de fiecare data acestia îl refuzau si-l trimiteau la plimbare, pentru ca în misterioasa cetate nu intra chiar asa orice muritor de rând, ci numai anumite si anumite persoane, dupa cum bine poruncise printesa, pentru ca aceasta nu avea încredere în oamenii din exterior. În unii avusese încredere oarba dar au dezamagit-o, în altii îsi pusese sperante mari, dar a ramas numai cu ele… Cetatea era atât de departe de lume, de lumea reala si atât de bine ascunsa de privirile curiosilor, tocmai din motivul amintit mai sus, încât foarte putini aveau cunostinta de existenta acesteia, dar dintre cei care o cunosteau, multi, ca sa nu spun chiar toti, se minunau de misterioasa constructie, roz, înalta, somptuoasa si fortificata si se întrebau oare cine locuieste si ce se petrece dincolo de acele mari si de nepatruns ziduri, ca sa nu mai spun ca fiecare îsi dorea sa poata sa patrunda… Zvonurile începusera sa circule. Unii spuneau ca acolo ar locui o vrajitoare, altii, din contra, ca acolo ar trai o tânara frumoasa cum nu se mai pomenise pâna atunci, dar cei mai multi spuneau ca acolo locuieste o tânara si frumoasa printesa, care te vrajeste pur si simplu cu zâmbetul, cu misterul ei. Uneori o vedeau iesind calma, mândra si eleganta din propria-i cetate, plecând… nu se stie unde, pentru ca peste nu mult timp s-o vada alergând în directia inversa… fara sa vorbeasca cu nimeni, trântind portile în urma ei si zavorându-le cu multe chei... Unii, mai vechi prin partile locului spuneau ca nu asa au stat lucrurile din totdeauna. Înainte printesa era prietenoasa, deschisa, calda, foarte încrezatoare… numai ca de la un timp se schimbase radical.

Unii, constienti de propriile puteri, se multumeau doar sa priveasca si sa întoarca capul uitându-se în urma pâna când cetatea, facându-se din ce în ce mai mica, nu se mai zarea deloc. Altii, dimpotriva, prea plini de ei, considerau ca cetatea li se cuvine si-si propusesera s-o cucereasca cu orice pret, doar de dragul victoriei Altii, invidiosi si rai îsi doreau sa intre cu orice pret si sa strice ceea ce printesa construise, altii si altii… fiecare cu motivele lor… noi însa ne vom opri atentia asupra acelui tânar insistent care tot încerca sa patrunda în cetate. Cine era, ce intentii avea, ce-si dorea de la tânara printesa, iata câteva întrebari pe care oamenii începusera sa si le puna, tot vazându-l cum se duce si pleaca de la portile de nepatruns ale cetatii…

N-o cunostea pe printesa, n-o mai vazuse pâna atunci niciunde, doar în ziua aceea în care se întorcea, grabita si trista în cetatea ei roz, pret de câteva clipe, chiar se privira în ochi. Asta, da, asta îl fermecase pe personajul nostru: avea niste ochi atât de mari si de frumosi, dar atât de tristi pentru o printesa… Contrasta cu tot ceea ce-si imagina el pâna atunci ca reprezinta o printesa, era ca si cum un matematician celebru ar fi aflat peste noapte ca teoriile în care crezuse atâta si atâta timp erau neadevarate. I se întâmpla sa simta ceva. Am sa fac o paranteza pentru voi, oamenii contemporani… acum ceva ani vazusem un film "Robotel sentimental" în care unui robot, în urma unei întâmplari bizare i se întâmpla sa aiba sentimente umane si sa se îndragosteasca de o femeie. Personajul nostru se analiza singur si se mira de ceea ce începe sa simta fata de printesa din cetatea roz, asemenea acelui robot din film… Se simtea… atras inexplicabil de acea privire, de acel zâmbet nevazut dar pe care-l intuia larg si cald, se simtea... cum nu se mai simtise de multa vreme, fermecat de ceea ce reusise sa vada în si prin ochii printesei.

Cunoscutii, familia, propria constiinta si ratiune, oamenii din jurul cetatii, nimeni nu-l sfatuia sa se îmbete cu apa chioara, cum se spune, pentru ca era de asteptat ca o printesa sa aiba aspiratii înalte, mult prea înalte, poate mai înalte decât Everestul, iar el era un alt muritor de rând din exteriorul cetatii. Tot urmarind-o pe printesa cum iese si intra în cele doua lumi, o descoperi asa cum nu foarte multi reusisera s-o faca si i se întâmpla sa încheie o batalie devenita razboi între el si propriul sau eu, rezultând clar si fara nici un dubiu ca este îndragostit. Îndragostit nu de printesa retrasa, îmbracata elegant, cu diadema de aur, din exteriorul cetatii, ci de fata copilaroasa si deosebita din interiorul cetatii, îmbracata simplu, pe care o stia privind cerul înstelat sau jucându-se cu pisicile, nu suparata pe lume ci speriata de ea, nu în interior, ci afara. Adica si-a dat seama, dupa desele intrari si ieri ca acolo unde lumea crede ca ea se simte bine si ocrotita, de fapt se simte închisa si marginalizata, ca nu este un loc unde-i place si unde-si doreste sa stea, ci doar un refugiu.

Tot încercând sa intre în cetatea roz si tot nereusind, personajul îsi propuse sa mai faca o ultima încercare. Zis si facut! Se scula de dimineata, îsi puse în desaga câte ceva de mâncare, o sticla cu apa, pentru ca avea ceva drum de strabatut si lua calea cetatii roz. Atât de mult îsi dorea sa-l lase sa intre… ce fericit ar fi fost…

Tot gândindu-se ba la una, ba la alta, nici nu-si dadu seama când ajunse în fata uriaselor porti mai roz ca celebra pantera roz. Inima începu sa-i bata aritmic, de parca se speriase de ceea ce vedea si vroia s-o apuce la goana de unde venise.

Cei doi paznici, înarmati pâna în dinti erau prezenti la datorie. Vigilenti si foarte suspecti, încât observau tot ce misca, chiar si micile si blândele furnicute. Îl recunoscura imediat pe cel care cerea pentru a nu stiu câta oara sa fie lasat sa intre în cetate. Se privira si-si zâmbira, vrând sa spuna, "iar asta!"

Stiau exact ce va urma… se va apropia… se va prezenta, se va înclina respectuos si-i va ruga s-o anunte pe printesa ca se afla acolo si ca doreste sa intre…

Asa si intentiona sa procedeze, numai ca ajuns în fata portilor, se opri brusc, ca lovit de o sulita nevazuta. Ramasese privindu-i asa minute în sir pe cei doi gardieni, care la rândul lor îl priveau încremeniti. Era constient de cât de mult o pretuiesc si-o iubesc acei paznici, de-si fac atât de ireprosabil datoria, unde mai pui ca aflase ca nici nu erau platiti pentru asta!!! Atunci realiza ce mult gresise, ce prost si încuiat la minte fusese…

Se apropie si mai mult, aproape ca le putea simti respiratia. Se prezenta, facu o plecaciune si-i ruga sa-i transmita frumoasei printese roz c-o asteapta afara!!! Pentru prima data vazu portile deschizându-se.

Aceasta a fost povestea unei printese, o poveste despre aparente, despre cunoastere si necunoastere, despre sentimente, unele mai nobile, altele mai putin… Aceasta a fost povestea unei fete retrase în lumea ei proprie… aceasta a fost o poveste si totusi nu a fost o poveste…

Comandantul a trecut la cazul lui Steulica. Mai întâi l-a legitimat si l-a întrebat unde merge.. Ca sa verifice, a dat telefon la Romani, ca sa-i confirme daca au un militar cu numele de Sângeratu S. Nitu, mentionând ca are în arest un ins care pretinde ca ar fi tatal sau, dar, fiind din Crângasi, nu e exclus sa fie unul dintre cei cautati de militie de-atâta timp. Ofiterul de serviciu nu numai ca a confirmat, dar a rugat sa-l tina în arest pâna vine o masina sa-l ia.

Masina l-a depus pe Steulica direct la comandamentul unitatii, unde a fost preluat de catre serviciul de garda. Mândru ca i se dadea atâta atentie, dupa o noapte putin zis agitata, Steulica nu prea stia ce se petrecea, mai ales când a primit ... invitatia de a astepta într-o încapere, întelegând ca la conducerea unitatii era un control de la comandamentul aliat, fiindca se întâmplase ceva grav la granita româno-iugoslava de pe raza judetului vecin, dar cu implicarea unor militari ai unitatii. A încercat sa intre în vorba cu cei doi soldati înarmati care îl pazeau, dar acestia nici nu au clipit.

Spre seara a fost trecut în spatiul destinat arestatilor, desi nu facea parte din efective, unde a primit si masa. Era impacientat ca nimeni nu vorbea cu el, iar când a întrebat de Sângeratu Nitu, fetele acelea s-au posomorât mai tare.

Abia în dimineata urmatoare a fost chemat la comandant. Cel putin, el asa a crezut. S-a prezentat cum îl învatase Gogu Zavoianu. Colonelul a zâmbit, si-a aprins o tigara si, ceea ce i-a facut o impresie deosebita, l-a servit si pe el. Apoi, a început sa-i puna întrebari, pe care le mai auzise, în parte. La capatul dialogului, comandantul, de fapt loctiitorul politic al acestuia, i-a spus:

- Fiul dumitale, soldatul fruntas Sângeratu Steulica Nitu, care urma sa fie înaintat la gradul de caporal de douazeci si trei august, dupa care ar fi primit o grupa de graniceri la Gruieni sau la Pristolniceni, este într-o mare ancheta, iar aceasta a devenit si mai complicata dupa telefonul primit de la Cumpana, când am facut legatura între fenomenul de la Crângasi si acesti baieti, mai ales ca fiul dumitale provine chiar din acea localitate. De aceea, el mai ramâne sub ancheta. Al dumitale, împreuna cu înca doi, a fost detasat pentru sase zile la punctul de granita Gruieni. Când au iesit din garda, încalcând regulamentul, s-au apucat sa faca baie în Dunare. Voit sau nu, asta a trebuit si înca nu a terminat sa stabileasca ancheta noastra, au ajuns în apele teritoriale iugoslave si au fost capturati de graniceri, care nu au vrut sa-i returneze.

- Dar ei au vrut sa vina îndarat? a întrebat Steulica, gândindu-se la ceilalti, pentru ca de Nitu nu se îndoia.

- Da, în afara de unul...

- Ala nu e Nitu al meu, nu?

- Nu e el, nu! a zâmbit colonelul.

„Ptiu, drace! Ca sa-l scap pe Stanel, am intrat în colectiv, acum ce-o mai trebui sa fac!” si-a zis el, stergându-si transpiratia.

- Ma si miram! Nitu al meu n-ar putea sa faca una ca asta. Nu stiu cum de-au ajuns ei acolo. Cre’ca numai ala de nu vrea sa se-ntoarca i-a pacalit si i-a trecut dincolo fara ca ei sa fi stiut.

- Vom vedea la ancheta.

- Dar Nitu-al meu unde este acum?

- El si cu celalalt sunt înca la Gruieni, ca de-acolo au fugit.

- Nitu-al meu n-a fugit. A crezut ca doar face baie si atât. Dar hotomanu-ala i-a luat pe colo, pe colo, o fi zis „cine poate ca mine”, s-a mai dat la fund, copilu’ meu venit nou aci n-a stiut, pâna când au ajuns unde a vrut el.

- Eu de aceea am vrut sa stau de vorba cu dumneata, ca sa vad ce parere ai despre baiat si cum ai explica gestul sau. M-ai lamurit fara sa te fi întrebat.

Colonelul, un om voinic, cu par putin si fruntea lata, parea destul de blajin. Doar când se încrunta si îsi zburlea mustata parea mai fioros. Nu degeaba s-a întins la discutii cu Steulica, om simplu, dar care parea sincer, cel putin prin modul cum a trait momentul. Asa proceda si cu subordonatii sai, care se vedeau încurajati si îsi dadeau drumul la gura. De data asta, si-a zis ca „s-ar putea ca, în simplitatea sa, acest om sa aiba dreptate. Oricum, logica lui e de luat în seama. Vom vedea!”

- Când îl aduceti aici pe Nitu-al meu?

- Când s-o termina ancheta.

- Atunci, ma duc eu la el.

- Deocamdata, nu poti, esti retinut si dumneata.

- Eu? De ce?

- Când a disparut baiatul dumitale, unitatea a sunat la sfat ca sa fii trimis aici. Ieri ni s-a raspuns ca esti plecat chiar spre noi. Atunci a fost emisa ideea ca dumneata ai fi pus la cale trecerea Dunarii si esti suspectat împreuna cu ei. De ieri, cum spuneam, lucrurile s-au complicat, momentul de acum fiind legat de evenimentele din satul acela, fiind banuit ca esti unul din fugarii de-acolo.

- Pacatele mele! si a început sa râda zgomotos.

Apoi, Steulica a trecut de la râs la plâns, când a povestit peripetiile sale si când si-a amintit de pataniile cu cei doi paznici.

- În ce ma priveste, pe mine m-ai convins ca nu ai niciun amestec în toate astea, dar trebuie sa-i convingi si pe cei care te vor ancheta.

Peste câteva zile, cercetarea s-a încheiat. Cei doi tineri se faceau vinovati nu de trecerea frauduloasa a granitei, de care ramânea sub acuzare numai caporalul care a refuzat sa se înapoieze, ci doar de încalcarea regulamentului, pentru care primeau câte sase zile de arest sever, urmând ca dosarul sa fie înaintat tribunalului militar.

Totusi, un aspect a ramas neelucidat. De ce se întâmpla asemenea cazuri în armata? Pornind de la acestea, partea sovietica a acuzat armata româna ca a capitulat în fata propagandei imperialiste si a pasit pe calea tradarii cauzei socialismului. De aici, s-a ajuns la necesitatea verificarii cadrelor ofiteresti, pentru a înlatura pe cele care transmit soldatilor admiratia fata de raiul imperialist si calca în picioare principiile internationalismului proletar.

 GRUPAJ DE STIRI 

Romania ultimelor saptamani este tot mai zguduita de vestile proaste. Romania trece prin momente grele: decesele absurde din spitale, furtul de arme de la Ciorogarla, scandalurile din invatamant. Iar pe la noi, cum se spune, o nenorocire nu vine singura! Vestea tragica, precum un trasnet din senin, ca un cutit in inima, a cazut peste noi, ca dovada alarmanta a violentei, inveninarii si urii. Handbalul si Romania sunt in doliu.

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....