Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

PSD vine cu doi candidati la Primarie

Pe scena politica romaneasca s-au desfasurat in zilele trecute, spectacole fastuoase, cu limini jucause si cantareti devotati, cu discursuri inflacarate de promisiuni ramase mereu neindeplinite si cu fulare satinate, in culorile (rosu la PSD, albastru la PC, galben la PNL, portocaliu la PD-L), specifice partidelor, care si-au lansat candidatii in cursa electorala pentru alegerile locale din luna iunie. Cea mai intens mediatizata a fost campania pentru Primaria Capitalei, unde partidele importante si-au trimis in batalia electorala candidati alesi "pe spranceana" si cu sperante, dat fiind faptul ca fotoliul de manager al Bucurestiului este o rampa de lansare spre demnitatile cele mai inalte din stat, oferind si prilejul de utilizare a unor fonduri uriase pentru o gama variata de oportunitati. Surpriza mare s-a ivit la PSD-ul domnului Ion Iliescu, pana mai ieri considerat cel mai mare si mai puternic partid de stanga si de multi ani petrecuti pe la guvernare, intrucat aceasta formatiune va fi reprezentata in competitia electorala de catre doi candidati, ceea ce va diminua in mod esential sansele de a castiga. PSD a folosit Romexpo, un loc devenit deja traditional pentru organizarea Revelioanelor primarului pesedist de la Sectorul 5, Marian Vanghelie, pentru a-si lansa candidatii la alegerile locale, dar pe fondul deciziei senatorului-chirurg, Sorin Oprescu, membru marcant al acestui partid, de a candida ca independent pentru functia de primar al Bucurestiului. Astfel PSD intra "la bisturiu", intr-o grea si riscanta operatie, iar visul mereu neimplinit de a castiga Primaria Capitalei se indeparteaza inca din start, fapt comentat intens atat de politicieni, cat si de ziaristi. Liderii pesedisti isi pastreaza insa optimismul, mai ales in discursurile oferite la evenimentul de lansare oficiala a candidatilor. In acest sens, presedintele PSD, Mircea Geoana, cand l-a prezentat, miercuri,16 aprilie, în fata celor 4.000 de social-democrati prezenti la eveniment, pe Cristian Diaconescu, candidatul partidului la Primaria Capitalei, a subliniat vehement si vizandu-i pe adversari, ca "Bucurestiul, dupa 18 ani, are nevoie de un primar general care sa nu-si vânda sufletul regilor bordurilor, asfaltului si gunoaielor. Bucurestiul are nevoie de un primar general care sa spuna «Nu» mafiei retrocedarilor si care sa nu se aseze la Golden Blitz, la un sprit, pentru contracte grase si grasane. Acest om este Cristian Diaconescu", adaugand ca pesedistii pot schimba Bucurestiul. Totodata, Cristian Diaconescu a spus ca porneste în aceasta cursa electorala cu toata priceperea si mai ales cu tot sufletul, dar s-au vazut si auzit si atacurile dure."Puterea de dreapta ne umileste de 18 ani. Ajunge! Sa plece!" (…) "Sunt hotarât sa pun ordine într-un oras în care bataia de joc si haosul tin loc de nivel de trai, sa pun capat agoniei. (...) Bucurestiul nu apartine afaceristilor, ci celor din Colentina, din Rahova, din Ferentari. (...) Putem schimba fata cenusie a acestui oras. (...) Putem sa le redam bucurestenilor orasul confiscat de puterea de dreapta", a afirmat el în fata celor 4000 de simpatizanti adunati la pavilionul central al Romexpo. În debutul discursului sau, presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu le-a cerut permisiunea candidatilor PSD pentru a le spune "câteva cuvinte de îmbarbatare". De asemenea, le-a cerut candidatilor sa câstige încrederea cetatenilor si sa se prezinte în fata electoratului ca oameni de stânga, care respecta principiile si valorile de stânga. "Sunteti reprezentantii singurului partid de stânga, social-democrat, care trebuie sa fie exponentul celor multi", a spus Iliescu, remarcand ca "Trebuie sa fiti exponentii valorilor de stânga. Sunt de acord ca nu-i corecta formula «Mai bine pentru mai multi». Ce înseamna mai bine pentru mai multi? Trebuie sa fie mai bine pentru toti". (…)"Azi faptele spun mai mult decât vorbele despre ce înseamna un partid sau altul", a spus Ion Iliescu, subliniind ca "oamenii pot sa compare guvernarile de dreapta cu cele de stanga". In acelasi timp i-a avertizat pe candidati ca în campania electorala se vor folosi, din pacate, minciuna, discreditarea si calomnia. Pe de alta parte, senatorul PSD, Sorin Oprescu a declarat, într-o emisiune televizata, ca în acest moment se straduieste sa îndeplineasca toate conditiile legale pentru a candida ca independent la Primaria Capitalei, una dintre aceste conditii fiind si demisia sa din partid. Decizia chirurgului Sorin Oprescu a starnit numeroase comentarii, derutandu-i chiar pe colegii de partid si cu atat mai mult pe cetatenii care vor veni la urne. Astfel, deputatul PSD, Victor Ponta a facut observatii destul de interesante in legatura cu desemnarea candidatilor, afirmand ca de câte ori cetatenii sustin un anumit om politic, partidele nu îl desemneaza sa candideze la functia pentru care este foarte bine cotat în sondaje. "M-am uitat cu foarte mare atentie pe toate sondajele de opinie ale PSD, ale PNL, si în toate aceste sondaje primii trei oameni doriti de bucuresteni sunt Liviu Negoita, Sorin Oprescu si Silviu Prigoana si niciunul nu a fost desemnat de partide sa candideze. Si problema mea este ca de câte ori oamenii vor ceva, noi le spunem ca degeaba vor ei ceva si le spunem cu cine vrem noi sa voteze", a spus Victor Ponta, exprimandu-si deruta si definind atmosfera din interiorul partidului: "Mi se pare cea mai proasta situatie pentru noi ca partid. Sa ma pui sa aleg între Sorin Oprescu si Cristian Diaconescu, chiar mi-e imposibil. (...) Sa avem doi oameni foarte buni si sa-i punem cap în cap, e cea mai proasta solutie", a conchis Victor Ponta. Majoritatea opiniilor se centreaza pe ideea ca disensiunile din PSD au creat "drum liber" candidatului PD-L, Vasile Blaga, spre obtinerea fotoliului de Primar al Capitalei, insa ramane de vazut ce va spune si electoratul bucurestean, la momentul potrivit. (Clipa)

va invita sa vizionati filme inovatoare, tulburatoare, socante si magnifice care analizeaza probleme sociale, culturale, politice si economice caracteristice acestei zone.

Filmele vor rula la doi locatii:

· 30 aprilie - 4 mai: Goethe Intitut, 5750 Wilshire Blvd., Suite 100, Los Angeles, 90036

· 5 mai: Clarity Theater, 100 N. Crescent Drive, Beverly Hills, 90210

Miercuri, 30 aprilie, puteti viziona Razboi pe calea undelor, un film realizat de Alexandru Solomon, care descrie epoca razboiului rece de pe doua pozitii opuse: propaganda regimului Ceausescu si programul Radio Europa Libera pentru Romania. Acest film extraordinar prezinta atat metodele creative de propaganda cat si pe cele distructive, dezvaluind adevaruri, minciuni, dar si zona cenusie dintre ele. Folosind documente de arhiva si interviuri ale unor martori de pe ambele parti, Solomon creaza o opera cinematografica remarcabila despre politica si inselaciune.

Va invita sa sarbatorim impreuna Sfintele Slujbe ale Invierii Domnului 2008:

Intrarea in Ierusalim-Duminica Floriilor - Duminica 20 Aprilie, ora 12:30pm.

Denia celor 12 Evanghelii - Joi 24 Aprilie, ora 19:30pm.

Slujba Sfantului Maslu - Vineri 25 Aprilie, ora 5:00pm.

Denia Prohodului Domnului - Vineri 25 Aprilie, ora 19:30pm.

Invierea Domnului (Sfintele Pasti) - Sambata 26 Aprilie, ora 11:30pm urmata de Sfanta Liturghie Pascala si de Agapa Frateasca.

Taina Sfintei Marturisiri (Spovedania) se va face la ora 12:00 pm in fiecare Duminica inainte de inceperea Sfintei Liturghii si dupa slujbele de seara in Saptamina Patimilor (24 si 25 Aprilie).

Parastasele de Obste se pot face in fiecare Duminica pina pe 13 Aprilie.

Ii multumim Parintelui Simion Poptelecan pentru acceptarea de a fi co-slujitor la toate serviciile si de a ajuta la Taina Sfintei Spovedanii.

Cei doritori pot aduce pentru binecuvantare oua rosii si bucate inainte de Sfanta Slujba a Invierii, simbata 26 Aprilie.

Agapa Frateasca va fi pregatita cu traditionalele mincaruri romanesti si va avea loc in sala de mese a bisericii.

Judecând dupa scenele care s-au dat la televiziuni de la summitul de la Bucuresti unul din cei mai puternici oameni ai lumii a ajuns Traian Basescu, presedintele României. Altfel nu pot fi întelese discutiile lui prelungite cu George W. Bush si Vladimir Putin.

Prima dintre marile probleme ale lumii actuale este criza spirituala, întunericul sufletului. A doua este criza morala, întunericul mintii. A treia este criza alimentara. A patra este criza ecologica, solul, apa si aerul otravit. Abia a cincea este criza energetica. Judecând însa dupa imaginile de la Summitul NATO de la Bucuresti - un rasunet al Summitului G8 de la Sankt Petersburg, unde s-a discutat trecerea peste „point of no return" -, liderii la vedere ai lumii sunt preocupati mai ales de bancurile pe care si le spun. Ca, iata, asa cum s-a vazut la televizor, ei mai mult au râs la Bucuresti decât au vegheat viitorul omenirii.

Cercetata cu metoda straveche a teatrului, mizanscena acestor hohote de râs demonstreaza ca deciziile de la summit s-au luat înainte de summit si ca uriasa desfasurare de forte politice, diplomatice si de securitate de la Palatul Parlamentului din Bucuresti a fost doar o telenovela hazlie. Or, este imposibil ca printre cei care iau azi decizii pentru ziua de mâine a lumii sa nu-si urle infirmitatea (mintii, trupului, sufletului) un Richard al III-lea, sa nu cada în prapastii de logica un Lear sau sa nu-si ucida mama tradatoare un Hamlet. Lumea este asa cum suntem noi, dar se naste din goluri si se pierde în stingerea eterna. Spunând aceste adevaruri mistice, românul Mihai Eminescu a pus - primul în modernitate - degetul pe cea mai teribila rana a fiintarii fiintei si a indicat si calea lecuirii ei. Dar cine - dintre cei care iau azi decizii - citeste pe Eminescu? Judecând dupa imaginile cu hohote de râs de la Summitul de la Bucuresti - mai nimeni. Poate unii rusi, ca la întâlnirea Putin-Bush de la Soci cica s-a discutat si despre Bucovina de Nord, locul unde a copilarit Eminescu. De asta sa-l fi sunat „dictatorul" Voronin pe „banditul" Smirnov?

Mass-media internationale sustin ca Putin este doar un colonel în ierarhia de maresali ai Rusiei. Ca Bush si-a trait traiul si si-a mâncat malaiul. Ca Sarkozy este doar purtator de mesaje. Ca Angela Merkel este responsabila doar de gaze. Ca Gordon Brown înca nu are responsabilitati. Ca Sapatera sta în fotografiile de grup la margine. Judecând, însa, dupa scenele care s-au dat la televizor de la Summitul de la Bucuresti, unul dintre oamenii puternici ai lumii a ajuns Traian Basescu, presedintele României. Altfel nu pot fi întelese discutiile lui îndelungate cu SUA (George W. Bush) si Federatia Rusa (V. Putin). Nu stim ce era în imensul dosar pe care Moscova l-a adus special pentru acele discutii. Dar atunci când Putin a vorbit la summit despre faptul ca Ucraina a devenit stat "cu teritorii luate de la alte state" nu a fost vorba doar de Insula Serpilor. Daca Ucraina are teritorii care nu-i apartin, astea sunt Bucovina de Nord si Basarabia de Sud, vechi tinuturi românesti. Daca problema acestor teritorii nu se rezolva, daca nu dispare si anomalia „moldoveneasca" dintre Nistru si Prut (o Macedonie a României), între România si Grecia se poate închega o alianta care sa impuna iar „Vechea Europa" în prim-planul existentei omului. Oricum, cea mai grava criza a lumii este cea spirituala. Iar leac pentru aceasta, azi ca si în vechimea vechimii, are doar Vechea Europa.

Pseudonim literar: writer

www.bocancul-literar.ro

marianbadea.blogspot.com

(Continuare din numarul precedent)

Când si-a auzit numele, Polinichia s-a încordat într-un mod reflex. Nicos s-a apropiat de ea si a lins-o pe obraz, iar fetita s-a ferit oarecum, ceea ce l-a facut pe lup sa se culce la picioarele ei si s-o priveasca usor dezamagit. Am citit ceea ce scrisese Polinichia: "Vreau ca Nicos sa latre la Kinira". M-am oprit în loc amuzata. M-am uitat la Polinichia, apoi spre insula Kinira si din nou la fetita, privindu-l cu coada ochiului pe Nicos care se concentrase asupra mea. Am spus într-un mod firesc:

- Asa !?

Si am simulat miscarea câinelui, atât fizic, cât si mental. Am avut senzatia ca sunt un câine care latra furios la ceva invizibil. Deodata, Nicos s-a ridicat în picioare si s-a repezit catre Kinira, mergând pâna la locul unde valurile marii se spargeau de tarm, latrând furios, spre stupefactia Polinichiei care ramasese cu gura cascata. Apoi s-a potolit si a revenit mândru la noi.

- Cum ai facut ? a întrebat ea uluita.

- Eu n-am facut nimic. Întreaba-l pe Nicos.

Kostas si Dimitris au priceput ce scrisese sora lor mai mica...

- Eh, asta este un fleac! a afirmat Kostas. Si eu pot sa-l faca sa latre.

- Nu sa latre, ba, grozavule, a replicat Polinichia. Sa latre la Kinira. Daca puteai, de ce n-ai facut-o pâna acum ?

- Chiar si-asa este un fleac. Cine stie ce gânduri a avut el!? a spus Dimitris.

- Asaaa. Daa, foarte bine, am subliniat eu. Esti pe calea cea buna. Gânditi‑va la asta... Dar, hai sa vedem ce-ati mai scris.

Apoi, privind catre cei trei, am izbucnit în râs si mi‑au dat lacrimile din cauza emotiei: cât de naturali sunt copiii! Nicos s-a apropiat de mine, de parca ar fi vrut sa-mi soarba lacrimile ce se ivisera în colturile ochilor. Mi le-am sters usor cu degetul aratator, apoi l-am aplicat pe cei doi obraji ai Polinichiei spunând:

(Va urma)

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

- Povesteste, ce s-a întâmplat mai departe.

- Sarbatoream un premiu pe care îl obtinuse profesorul pentru o lucrare, ceva grozav, cu un nume complicat. Este vorba de premiul Academiei Române care la noi e un fel de Oscar.

Tusi scurt si continua.

- Eu am fost acolo, am uitat sa-ti spun ca sunt var primar cu nevasta domnului profesor. Au fost în total doisprezece invitati, numai oameni de-ai casei. Spre sfârsit Mihai s-a troznit putin si a facut niste aluzii transparente la profesori care se împauneaza cu pene straine. A izbucnit o discutie aprinsa între profesor si mâna lui dreapta, din care am înteles ca lucrarea îi apartine în fond lui Mihai iar domnul profesor nu s-a ostenit nici macar sa‑i treaca numele, undeva la colaboratori, chiar cu litere mici.

- Medicul legist a spus ca între unsprezece si douasprezece, iar Mihai a recunoscut ca a fost la el în birou dupa unsprezece, ca sa se scuze. În loc de asta s‑au certat, dar el zice ca nu s-a atins de profesor.

- A fost ultimul care l-a vazut, s-au certat, profesorul era lovit în obraz, iar Mihai e julit la mâna în regiunea metacarpienelor. Dupa ce Pascu ne-a parasit Mihai si‑a mai luat putin curaj din sticla si s-a dus în birou. Dar dupa aia se rupe filmul amintirilor. Cum îti spun, mai stie ca a vrut sa se scuze si ca Pascu l-a facut albie de porci, dar e convins ca nu l-a lovit, iar Pascu mai traia când a plecat.

(Va urma)

Tainele marii nu se cunosc de pe mal...

Nu-s de seama vorbele, când nu se vad faptele!

Nascuta în Razboieni-Cetate, pe malul Muresului, inspirata de cultura seculara a Ardealului, Rodica-Elena Lupu traieste în Bucuresti, unde creeaza literatura de calitate. Acest fapt l-a demonstrat deseori în paginile revistei noastre. De profesie jurist, desi este sef Serviciu Relatii cu Publicul în cadrul Ministerului Transporturilor, conduce cu mult talent si personalitate si Editura ANAMAROL – a editat peste 70 de carti printre care si ale renumitului scriitor Paul Goma: "Arta ReFugii", "Bonifacia", "Saptamâna rosie", "Jurnal 2004", "Jurnal 2005", "Jurnal 2006", "Ostinato", "Patimile dupa Pitesti", "Gherla-Latesti".

Rodica Elena Lupu este membru de onoare al Asociatiei Interculturale "Ars Longa" din Nürnberg, a Asociatei Române pentru Patrimoniu si apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalitatilor din România, 2006, membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte – ASLA. Ca autor, semneaza uneori si sub pseudonimul literar Roena Woolf.

Scriitoare consacrata, binecunoscuta de consumatorii de literatura de calitate, a publicat zeci de volume de proza si poezie:

· 2001:Vacante, vacante… Editura Publiferom, Bucuresti.

· 2002. Prajituri si sfaturi de la mama si bunica, editura Publiferom, Bucuresti; Ieftin si Gustos, Editura Dacia, Cluj Napoca, Sfaturi si prajituri de la mama si bunica, Editura Curtea Veche, Bucuresti;

· 2003: Vacante, vacante..., Editura Curtea Veche, Bucuresti, Vacante... Anglia, Vacante... Italia, Vacante... Grecia, Vacante... Israel, Vacante... Spania, Editura Anamarol., Bucuresti;

· 2004. Vacante, vacante… Drumuri printre amintiri, vol. I si II, Vacante, vacante… Romanie plai de dor, Prajituri si sfaturi de la mama si bunica, Glasul inimii, roman, Timpul judeca si plateste, roman, Editura Anamarol, Bucuresti;

2005: Mâna destinului, roman, Miracolul vietii, roman, Eterna poveste, roman, O umbra din trecut, roman, Ieftin si gustos, Sanatate si frumusete, din colectia · „Tainele marii nu se cunosc de pe mal“, au aparut: Vis împlinit, O clipa de ratacire, Unde esti, Editura Anamarol, Bucuresti;

· 2007: Drumurile vietii, poezii (19 poeti), din colectia „Tainele marii nu se cunosc de pe mal”, au aparut: Problema de familie, Viviana, Campionul, editia a doua a romanului „Glasul inimii”, volumele de poezii „Voi trai... Clipa”, „Poezii pentru copii”, „Coloram si poezii învatam”, Editura Anamarol, Bucuresti.

Publica frecvent eseuri, povestiri si poezie în revistele: „Agero” - Stuttgart, Euro-Observator Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultura a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum” Canada, Revista „Clipa” SUA, Romanian Global News – Agentia de presa pentru românii de pretutindeni, Analize si Fapte – ARP, revistele: „Ecoul”, „Universul cartilor”, „Luceafarul românesc”, “Capricorn”, „Floare darurilor”, „Boabe de grâu” „Semanatorul”, „Dacologica”, „O carte pe zi”, editate de Asociatia Româna pentru Patrimoniu, „Monitorul Cultural”, revista pentru reconstructie nationala, „Oglinda Literara”, si alte reviste.

Colaboreaza cu ateliere literare: Europeea, Literatura-Arta, cu Radio Timisoara, Radio România Actualitati, Radio România International, Radio Dor de tara si cu diferite posturi de televiziune.

Participa la: Târgul de Turism al României, editiile: 2004, 2005, 2006, 2007, Târgul International de Carte si Muzica, Brasov, România, 2007, Întâlnirea Reprezentantilor Comunitatilor Românesti din Germania, Stuttgart, 27 mai 2007; Festivalul Callatis, editia a IX-a, 2007, în cadrul Salonului Artistilor Români de Pretutindeni.

- Nu s-a mai întâmplat? Sotul nu v-a mai spus si alta data acest lucru?

- Nu, niciodata.

- Cum va explicati ca s-a întâmplat tocmai acum?

- Nu stiu... Pot sa plâng, sa disper, sa ma arunc la picioarele lui, n-ajuta la nimic. În ochii lui sunt doar o mincinoasa si o ipocrita.

- Voi fi cinstita cu dumneavoastra. Nu cred ca problema e relatia clandestina ce-ati avut-o. Fara nici o îndoiala, exista ceva nerezolvat între voi. Ceva de demult. Altfel nu se explica atâta duritate din partea lui... Poate de acolo trebuie sa plecam, de la casatoria dumneavoastra sau chiar mai dinainte... Va simtiti în stare?

Eva începe sa-i povesteasca psihologului despre anii de liceu.

- Îmi povestiti de la 18 ani... Se pare ca a fost o perioada fericita.

- Familia mea era cea mai importanta din oras, continua Elvira. Eram bogata, curtata si aveam o multime de vise.

- Ce s-a întâmplat?

- Într-o zi tata se hotarâse sa învesteasca o parte din bani. Înca îmi amintesc... Era foarte fericit. Credea ca va fi afacerea vietii lui, dar a ajuns pe mîinile unor oameni fara scrupule si în câteva luni a ajuns la ruina. Era un barbat foarte orgolios, n-a spus nimanui. A tinut totul în el, pâna la sfârsit... Pâna când...

- Pâna când ce? Ce i s-a întâmplat tatalui dumneavoastra?

- S-a sinucis. Ma dusesem sa-i dau buna-dimineata înainte de a pleca la scoala. Batusem la usa ca în toate diminetile, dar el nu raspundea. Atunci, am intrat. Era acolo, prabusit pe birou într-o balta de sânge. Se omorâse ca un las si ne-a lasa singure pe mine si pe mama. Complet ruinate.

- Nu l-ati iertat?

- Mi-e rusine sa spun, dar l-am urât pentru ce-a facut. si îl urasc si acum... Îl urasc! Apoi, l-am cunoscut pe Toma, sotul meu. Era la începutul activitatii, era plin de entuziasm si eu aveam atâta nevoie sa ma bazez pe cineva... Asa ca l-am luat de barbat. Nu stiu daca în alte circumstante as fi facut-o. Eram atât de diferiti, si el stia. Ma iubea asa mult... Ma facea sa simt ca putea sa-mi dea tot ce nu mai aveam. Îl iubesc, avem doi copii, am fost fericiti împreuna. Poate n-a fost asa la început dar cu timpul am învatat sa-l iubesc.

- Va cred, dar casatoria voastra, cel putin la început, n-a fost din dragoste. Amândoi o stiati si atâtia ani, ati îndepartat problema fara s-o rezolvati. Acum, însa, a explodat.

- Ce trebuie sa fac?

- Din pacate, asta nu va pot spune eu. Dar nu renuntând la viata veti rezolva problema. Puteti fi sigura de asta.

***

Au trecut sase luni, de când Elvira n-a mai intrat într‑un coafor.

- Perfect... Înca ceva. Peste putin timp, contractul expira, nu stiu daca stii... Ar trebui sa ne vedem ca sa‑l reînoim.

O sala cu oglinzi si bare laterale, un tutu vaporos, o muzica feerica... De ce mai are nevoie o fetita de patru-cinci ani, pentru ca imaginatia ei sa înfloreasca si sa-si ia zborul? Sigur, de o zâna buna si maiastra, hotarâta sa lupte pentru sansa Frumosului de a salva lumea, împlinind prezicerea lui Dostoievski si care sa o poarte în pas de dans prin împaratia lui, sa-i modeleze mintea, sufletul si trupul, transformând-o pe nesimtite într-o printesa-lebada plina de gratie, eleganta si noblete. Si neaparat de un adult din imediata apropiere, devotat, capabil sa viseze alaturi de ea, constient ca un copil este ca un aluat pe care-l poti modela, înca de la cea mai frageda vârsta, dispus sa-si investeasca timpul însotind-o oricând la repetitii cu convingerea ca este o investitie cu bataie lunga si cea mai valoroasa din câte ar putea face.

Iata-i astfel trecând pragul unui studio de balet, acest atelier de modelat caractere, de descoperit si educat talente, de cizelat forme, de picurat armonie, reuniti într-un flux comun de daruire, pasiune si munca înclestata, artisti adevarati, maestri ai baletului, adulti, de cele mai multe ori parinti sau bunici grijulii si emotionati, si ei, copiii nostri minunati dornici sa descifreze tainele dansului, sa învete limbajul expresivitatii miscarilor, pregatiti sa înlocuiasca pentru o ora bucuriile jocului cu efortul sustinut si disciplina pe care o cere baletul.

Usa ramâne întotdeauna larg deschisa. Înauntru, micutele balerine venite din timp pentru a-si schimba tinuta, se mai zbenguie consumându-si energia specifica vârstei, mai repeta câte un exercitiu la bara, sau încearca o pirueta în fata oglinzii. Pe doamna Ana o întâmpina cu dragoste si respect. Unele îi ies înainte si o îmbratiseaza, câte una mai curajoasa îi povesteste în doua propozitii o întâmplare "foarte importanta" din saptamâna care a trecut, cele mai sfioase zâmbesc doar, cu bucuria în ochi, rupând între dinti unghia unui degetel.

"Doamna" le cuprinde într-o privire plina de caldura. Câteodata încrezatoare, câteodata descurajata. Sunt asa de mici... Unele nici nu stiu bine care e stânga si care e dreapta! Dar atunci când timpul a obligat-o ca pe orice balerin sa renunte la dans, a ales sa-i învete pe altii sa simta si sa transmita vibratiile muzicii. A ramas profesoara, pentru ca stie mai bine ca oricine ca baletul este "o scoala care te învata sa fii om, sa ai o tinuta perfecta si un mijloc de a te mentine sanatos". Ca el "înseamna gratie, armonie, muzica, cultura". Ca artist însa, stie cât de multi si nesiguri sunt pasii nostri înspre devenire si pastreaza în adâncul sufletului speranta ca acest studio de balet sa faca parte din povestea unor mari destine, iar cândva, în însemnari biografice de seama, nume consacrate ale baletului sa-si aminteasca cu nostalgie: "acolo a început cariera mea".

Mai priveste o data spre obrajorii îmbujorati si ochisorii atintiti cu admiratie si încredere înspre ea si pentru ca orice zâna are o bagheta fermecata, cu puteri magice, îsi împleteste una din multa rabdare, mult tact si multa daruire de suflet cu ajutorul careia pornesc împreuna sa cucereasca lumea de basm nascocita la rascrucea dintre dans si muzica. Acorduri clasice se revarsa în valuri, în sala cu oglinzi si bare laterale. Comenzile precise, o voce hotarâta si totusi calda si armonia sunetelor lucreaza mâna-n mâna. Fetitele se concentreaza si executa cu candoare arabesque, pas de bourré, pliée. Se ridica pe vârfuri si încearca sa pluteasca aidoma celor douasprezece fete de împarat dansatoare din poveste, sau sa duca cu gratie un buchetel de flori. E felul lor de a constientiza exprimarea prin miscare. Stângacia si stradania le fac încântatoare si aduc un zâmbet pe chipul "Doamnei". Exercitiile se reiau. O data si înc-o data si înc-o data. Îndârjire, perseverenta, încurajari, laude, observatii, corectari... Doar asa vor trece de la faza de imitare la cea de descoperire, doar asa miscarile vor câstiga precizie si expresivitate.

Dincolo de pragul usii, o mâna de adulti cu vârste si preocupari din cele mai diferite, adunati la un loc de credinta ca aceasta ora de balet este un bun aliat în educarea si formarea micutilor lor, traiesc emotiile si bucuria reusitei copiilor, dar si emotiile si bucuria artei. Luându-si o pauza totala din grijile cotidiene, mamicile si bunicile însotitoare se lasa furate de ritmurile muzicii, batând tactul pe podea, fara sa-si dea seama, sau zâmbind unei amintiri frumoase. Altele, poate mai suferind din cauza unei nazuinte neîmplinite la timpul potrivit se simt compensate prin aceasta izbânda a copilului. Din când în când se ridica de pe bancile din anticamera si privesc prin usa deschisa evolutia minunatelor balerine, fie cu încântare, fie cu uimire, fie cu neîncredere. Câte una nu se poate desprinde din tocul usii. Da sfaturi soptite si gesticuleaza discret pentru a‑si ajuta fetita sa fie perfecta. De dupa perdele, prin geamurile coridorului alaturat, ochii mamicilor, taticilor sau a bunicilor urmaresc cu duiosie inocenta veritabilelor artiste, multumiti de mirajul dansului si îngrijorati de semnele de oboseala dupa o munca sustinuta. "Bravo, ai dansat foarte frumos!", "Ai fost foarte atenta!", "Astazi te-ai miscat mai bine decât data trecuta!", sunt cuvinte care le întâmpina la iesirea din sala si care le fac fericite si le dau curaj.

Vestiarul se goleste încet, încet. Cele mici au plecat, iar la barele de exercitii evolueaza grupa de performanta. Au o tinuta formata, o tehnica buna, se misca usor si gratios si au o spectatoare din grupa mica, ce nu se îndura sa plece. "Buuuni, te rooog! Pot sa ma mai uit putin la fetele mari?" Cum ar putea bunica sa nu o lase când stie cu câta ardoare le urmareste si acasa, privind înregistrarea pe CD a spectacolului desfasurat pe scena mare a Operei si cum se chinuie sa le imite întru totul? "Of, figura asta nu-mi iese deloc!" – exclama ea în fata monitorului si o ia de la capat.

Înca sub influenta farmecului muzicii, cu sufletul - cutie de rezonanta, caci si eu fac parte din rândul bunicilor-însotitoare devotate, parasesc cladirea cu gândul la forta baletului de a genera si elibera emotii, la puterea magica a interferentei artelor de a capta fiinta umana în necontenita cautare a frumosului din afara ei si neostenita dorinta de exprimare a frumosului dinauntrul ei. Ma caznesc sa descopar secretul care l-a ajutat sa învinga timpul si care l-a transformat dintr-un joc de salon, într-o arta a desavârsirii spiritului si trupului. Mi se deruleaza prin minte epoci, saloane de bal, scene de opera, balerine si balerini celebri... Parca îi vad în fata ochilor pe Rudolf Nureev, pe Misa Barâsnicov, pe neîntrecuta Maia Plisetkaya, pe Irinel Liciu, Magdalena Popa, Ileana Iliescu... pe talentatul balerin timisorean Francisc Valkay si sotia sa Ana, maestra de balet si profesoara a stelutelor în devenire. Reveria este spulberata de rugamintea micutei nazdravane pe care o tin de mâna: "Buni, vorbesti tu cu Doamna, când termina lucrul cu fetele mari sa vina putin pe la noi sa vada cum fac si eu balet ca ele?"

Interviu cu Petrica Bohus, vicepresedintele Asociatiei Politistilor Crestini din Romania. Domnia sa a vizitat Arizona in perioada 21-31 martie, 2008.

- Domnule Petrica Bohus, va rog sa ne spuneti câteva cuvinte despre aceasta asociatie: când s-a format, cum a evoluat si care este scopul acesteia?

- În anul 1993 am constientizat faptul ca sufletul este atât de valoros încât numai Fiul lui Dumnezeu putea sa plateasca pretul rascumpararii lui. Am fost salvat din robia pacatului prin credinta în Domnul Isus Cristos si abia atunci am înteles planul lui Dumnezeu cu omul. Oare iubeste Dumnezeu si oamenii în uniforma? Cu siguranta, oricine cheama Numele Domnului v-a fi mântuit. Devenisem un politist practicant al credintei crestine si în anii urmatori am cunoscut si alti politisti dornici sa aiba o relatie personala cu Dumnezeul Bibliei, atât în orasul meu, Oradea cât si în alte localitati din România. Am aflat despre existenta unor Asociatii ale Politistilor Crestini (APC) în Marea Britanie, Elvetia, USA, asa ca am început sa ne rugam lui Dumnezeu sa aduca si vremea înfiintarii APC România. În luna martie 1999, la sediul orfelinatului crestin "IOSIF" din Beius, judetul Bihor ne-am adunat un numar de 10 politisti crestini din 6 judete diferite ale tarii. Duhul lui Dumnezeu ne-a pus pe inima dorinta de a face toate demersurile pentru înfiintarea APC România, si prin harul Domnului în decembrie 2000 s-a realizat acest obiectiv. De atunci pâna în prezent am avut multe conferinte, misiuni, activitati de tot felul prin care am cautat sa crestem din punct de vedere spiritual si sa influentam în sens pozitiv viata si comportamentul colegilor nostri precum si a oamenilor din jur. Daca în primii ani dupa caderea comunismului în România eram doar câtiva politisti "nascuti din nou" în prezent suntem peste 300. A lui Dumnezeu sa fie lauda! Asociatia Politistilor Crestini din România are prin statutul sau un caracter profund crestin, bazat pe învataturile Bibliei, dar este o organizatie ne-guvernamentala, non-denominationala, independenta, constituita pe ideea libertatii de credinta a tuturor membrilor sai.. APC România cauta sa-i ajute pe politisti sa înteleaga ca Dumnezeu le-a încredintat o misiune nobila, de doua ori folositoare: 1. Sa militeze pentru diminuarea faradelegilor si pentru instaurarea domniei legii în societate; 2. Sa reflecte prin viata si munca lor caracterul nepatat al Domnului Isus Cristos, în aceasta lume în care decaderea morala devine tot mai mult o boala sociala globala. APC România priveste politistul crestin din perspectiva crestina, de aceea considera ca acesta trebuie sa fie un model de probitate etica si morala în serviciu, familie si comunitate.

 - Cum credeti ca este privit în general politistul de catre cetateanul român: prieten sau dusman?

 - Oamenii au fost profund marcati de duritatea "militianului" care reprezenta organul represiv în regimul trecut din România. Lucrurile s-au schimbat însa în mod radical. Acum politistul este în slujba cetateanului si nu invers. La ora actuala, politistul este privit ca si prieten apropiat al cetateanului, întrucât omul legii raspunde prompt la solicitarile oricarei persoane. Cunosc aceste aspecte pentru ca, în calitate de politist de proximitate, sunt zilnic în mijlocul cetatenilor, sectorul meu având în jur de 24.000 locuitori.

 - Politistul crestin este omul care vede în fiecare persoana o creatie a lui Dumnezeu, de aceea îi acorda respect dezinteresat, aplicând legea corect si fara discriminare. Chemarea lui este nu doar pentru a salva vieti de la pericolele fizice, ci si de la condamnarea eterna; nu doar pentru arestarea unui infractor, dar si pentru a împartasi cu el dragostea lui Cristos, prin care oricine poate fi eliberat din lantul pacatului. Politistul crestin este onest în toate împrejurarile, respingând orice încercare de mituire; nu de frica sefilor, ci pentru ca asculta de Dumnezeu, care stie si vede totul.

- Profesia de politist presupun ca implica anumiti factori de stres. Confruntarea cu diverse acte reprobabile naste revolta si chiar ostilitate. Reusiti sa va mentineti "un duh blând si linistit" si în astfel de situatii?

 - În conditiile actuale când fenomenul infractional este în continua crestere munca de politie devine tot mai dificila. Slujba unui politist este diferita de oricare alta. Politistul este angajat într-o lupta permanenta cu infractorii, fiind expus pericolelor de tot felul. Chiar si o simpla actiune de control al traficului rutier poate deveni periculoasa. Se asteapta de la politisti sa intervina ori de câte ori constata ca se încalca legea, chiar si atunci când sunt cu familiile lor în timpul liber. Ostilitatea si revolta se regasesc adesea în sufletul politistului. El este instruit sa-si stapâneasca emotiile. Însa stresul si emotiile sunt reteta perfecta pentru o tragedie. Menirea politiei este complementara crestinismului deoarece ambele lupta împotriva raului. Atunci când politistul intra în contact cu credinta crestina, lucrurile sunt mult mai usoare pentru ca el se bazeaza pe Proverbe 3:5-6 "Încrede-te în Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe întelepciunea ta. Recunoaste-L în toate caile tale si El îti va netezi cararile". Cu ajutorul lui Dumnezeu reusesc sa fac fata solicitarilor zilnice la locul de munca, si în acelasi timp sa fiu un politist al pacii.

Atitudini considerate dusmanoase. Cateva cuvinte spuse la manie, avand drept tinta regimul sau unii lideri marcanti. Poate un banc neinspirat in vremuri in care umorul era considerat un delict, care submineaza grav regimul. Toate acestea, dar si multe altele asemenea i-au condus pe unii semeni de-ai nostri spre ani grei de recluziune.

Fosti functionari ai regimului antonescian, fosti magistrati, fosti preoti greco-catolici, romani refugiati din Basarabia, chiar si militari din nou creata armata populara, au reprezentat "obiectul muncii" pentru noile organe infiintate de regimul comunist. Chiar daca cele mai multe dintre invinuiri erau imaginare, organele trebuiau sa-si justifice functia pentru care fusesera create. Acuzatia cea mai la indemana si mai des instrumentata: uneltire contra ordinii sociale si spionaj. Anii la care ne referim - ’58-’59 - sunt anii in care trupele sovietice de ocupatie au fost retrase din Romania. Cu toate acestea, consilierii sovietici prezenti in toate institutiile din Romania, dupa 6 martie 1945 - anul inceputului comunizarii tarii - au mai ramas un timp "la post" si dupa ’59. Cei mai multi dintre ei, ofiteri acoperiti ai NKVD-ului si mai rar ai GRU, au fost asimilati in noile structuri, si-au romanizat numele si s-au casatorit cu romance. Aceasta "schimbare la fata" pentru cei care au ales sa ramana in Romania, a fost probabil dictata de la Moscova si chiar daca admitem ca in unele cazuri a fost o alegere personala din partea lor, fostii consilieri sovietici, deveniti acum cetateni romani, nu au intrerupt legaturile cu NKVD-ul sau GRU. Ei au devenit fie "cureaua de transmisie" a politicii Moscovei fata de statul satelit, Romania, fie rezidenti pentru retele de spionaj create de sovietici in tara noastra.

Serviciile "nu dorm" niciodata?

Fugind de comunism, multi romani din Basarabia, au ales sa se stabileasca in Romania, raspandindu-se in toata tara, gandindu-se probabil ca, in perspectiva este mai bine sa li "se piarda urma". Au facut acest lucru, fie in 1940, imediat dupa cedarea Basarabiei catre URSS, in urma celor doua note ultimative din iunie ’40, fie dupa prabusirea frontului pe linia Focsani-Namoloasa-Galati, in august 1944. La aproape 20 de ani de la aceasta "alegere" a lor, determinata in mod obiectiv de niste realitati tragice, romanii basarabeni nu au scapat vigilentei organelor de represiune sovietice, fiindu-le dat sa traiasca alte noi drame. Aceste organe, fie ca, in cele mai multe cazuri au cerut extradarea lor in vederea condamnarii sub acuzatia de tradare de patrie, fie ca - in mai putine cazuri - au cerut condamnarea acestora de catre Romania, sub diverse motive, in acest scop furnizand statului roman diverse informatii, care sa stea la baza instrumentarii dosarelor de cercetare penala. La sfarsitul deceniului al saselea, Militia, Securitatea si Procuratura Militara din Targu Mures, lucrau "din greu" la instrumentarea unor asemenea cazuri. Unul dintre ele il reprezinta cel al lui Vasile Osipciuc, nascut la 5 noiembrie 1902, in comuna Lentesti, langa Cernauti (URSS). In 1958, acesta locuia la Targu Mures, pe Strada Gheorghe Doja, nr.136. In Ordonanta de punere sub invinuire a acestuia, lt.maj. Kiss Ludovic, anchetator penal din cadrul UM 0421 Targu Mures, mentiona: "…in iulie 1941, fiind numit primar in comuna Lentesti (URSS) de catre autoritatile antonesciene, a creat un grup format din elemente ostile regimului comunist si cu care a desfasurat o activitate terorista impotriva activistilor sovietici, sub conducerea invinuitului. Acest grup a intreprins progromuri impotriva activistilor sovietici, devastand locuintele acestora dupa care au trecut la arestarea si maltratarea lor". Cea mai grava acuzatie, care avea sa atarne greu la dosar - furnizata in mod cert de partea sovietica - era mentionata in finalul Ordonantei: "Pe fostul deputat in sovietul comunal Lenciuc Ioan, scria lt.maj. de Securitate, Kiss, dupa multe maltratari, membrii grupului l-au omorat pe motivul ca acesta a fost comunist si vicepresedinte al sovietului local…" Dupa cum se poate observa, "mana lunga" a NKVD-ului l-a ajuns pe Osipciuc pana si in acest modest oras de provincie.

Cetateanul Gheorghe Lassel, nascut la 26 iunie 1915, in localitatea Logic, raionul Reghin, de profesie fotograf, domiciliat in Bucuresti, Str. I.L.Caragiale, nr.1, a fost retinut de organele de Securitate la data de 28 august 1958. Acesta a fost adus pentru ancheta la arestul Securitatii din Targu Mures. Acuzatia formulata impotriva lui Lassel a fost cea de spionaj in favoarea Germaniei naziste, intrucat ar fi avut legaturi cu Gestapo-ul, temuta politie secreta germana. In nota-raport intocmita de lt.maj. Emil Parlea, anchetator penal de Securitate, se mentiona: "…a fost suspect de spionaj, fiind in slujba Gestapo-ului pana in 1944, dupa care a avut diferite legaturi cu persoane straine, suspecte de spionaj…Dupa 1944, Lassel Gheorghe a avut relatii stranse cu ziaristul american Andreica Teodor, care i-a trimis un certificat de nastere din SUA". Interesant este faptul ca anchetatorul Parlea, in finalul notei sale preciza: "S-a stabilit insa ca in perioada 1940-1944, fiind sef de receptie la Athenee Palace din Bucuresti, unde au fost cazati diferiti ofiteri din Misiunea Militara Germana, a avut relatii de serviciu cu un ofiter de la care incasa sumele de bani pentru cazarile ofiterilor, ceea ce nu constituie infractiune…". Dupa mai multe luni de ancheta, in finalul notei, lt.maj. Parlea dispunea eliberarea lui Lassel. Este un lucru curios de vreme ce, numai pentru faptul ca Lassel era in legatura cu un ziarist american si detinea si un certificat de nastere trimis din SUA, ar fi fost motive suficiente ca autoritatile comuniste sa-l inchida pentru ani buni. A intervenit cumva vreo "intelegere de colaborare" intre cele doua parti?

"A facut propaganda dusmanoasa fata de regim", scria, in 1959, maiorul de Securitate, Bihari Emeric de la UM 0421 din Targu Mures, despre Emil Tarnovean, domiciliat in Ibanesti, fost magistrat militar regal la Galati, scos din magistratura de autoritatile comuniste imediat dupa 1945. "S-a dedat la calomnii impotriva regimului democrat-popular, impotriva organelor de partid si de stat…", mai scria Bihari in raportul sau. Suficient ca in acelasi an, Tarnovean sa fie arestat, iar Procuratura Militara din Targu Mures sa-i inainteze dosarul Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militare Cluj, cu propunerea de a fi judecat pentru "uneltire contra ordinei sociale". Pentru acelasi cap de acuzare a fost arestat si anchetat, iar ulterior condamnat, fostul preot greco-catolic Augustin Belea, care in 1959 domicilia in Gurghiu. Belea, fost membru marcant al P.N.T. Mures si un gazetar de talent in perioada interbelica, refuzase sa treaca la ortodoxie in 1948, iar la momentul cand a fost arestat, tata a 7 copii, isi intretinea numeroasa familie din munca celor 3 ha de pamant pe care le poseda. Belea a luat si el drumul Tribunalului Militar de la Cluj. Pentru cateva cuvinte spuse pe data de 30 august 1958 intr-un moment de euforie bahica, Lucian Ciobanu a fost arestat pe data de 8 decembrie 1958. Capul de acuzare formulat de Procuratura Militara: Ciobanu, aflat in Curtea Cercului Militar din Targu Mures, ar fi pronuntat o injuratura la adresa lui Stalin si a membrilor de partid ("Dumnezeii mamei voastre de comunisti cu Stalin al vostru cu tot"). Trebuie spus faptul ca Lucian Ciobanu, nascut la data de 17 octombrie 1934, in Basarabia, era in acel moment ofiter activ (locotenent veterinar) la UM 03902 Targu Mures. Gheorghe Somesan, Ioan Nicoara, plt. Paraschiv Dima si lt. Cadar Zoltan erau cei care asistasera la "explozia" nervoasa a lui Ciobanu. Unul dintre ei, dar cel mai probabil dintre ultimii doi, il denuntasera la contrainformatiile militare care, prin mijloace specifice, au extins cercetarea cazului, dupa care l-au inaintat Procuraturii Militare din Targu Mures cu propunerea de arestare. Definitivarea cercetarii a fost facuta de procurorii militari (cpt. de Justitie, Batorfi Ladislau), care, cu aprobarea comandantului unitatii unde era incadrat Ciobanu, l-au arestat pe acesta pe data de 8 decembrie 1958. In aceeasi zi, Ciobanu a fost depus in Penitenciarul din Targu Mures, acesta devenind doar un simplu numar, numarul 162. In procesul-verbal de luare in primire a detinutului Lucian Ciobanu, lt.(rz), se consemna lapidar: "S-a primit de la Ciobanu Lucian un ceas de mana <Pobeda>, un stilou si o bicicleta. Se vor preda sotiei Ciobanu Maria". Autoritatile respectau cu strictete regulile birocratice.

Rasfoind dosarele cazurilor instrumentate de Procuratura Militara din Targu Mures in intervalul de timp 1950-1965, m-a incercat o senzatie amara. De cele mai multe ori, datorita unor delatiuni ordinare, scrise chinuit de niste bieti agramati cu suflete meschine, sute, poate chiar mii de destine au fost distruse, deturnate de la cursul lor firesc. Un astfel de caz este si cel al cpt. Silvestru Ghidovet care, in 1959, fiind la un curs de comandanti de companie la Sfantu Gheorghe, a avut cateva opinii mai aparte, considerate periculoase pentru regim. A fost si el turnat la contrainformatiile militare. A avut insa sansa - dar dupa o ancheta destul de lunga si tracasanta - sa scape doar cu trecerea in rezerva, fara a fi insa arestat si condamnat. Procuratura Militara din Targu Mures, cea care a instrumentat cazul sau, a considerat ca acuzatiile care i s-au adus nu sunt decat in parte fondate. Capitanul Gheorghe Branescu, unul dintre colegii de curs ai lui Ghidovet, declara in fata organelor de ancheta: "Tovarasul Ghidovet a avut manifestari dusmanoase fata de regimul popular…a spus ca loctiitorii politici din Fortele Armate sunt niste mincinosi si in fata soldatilor, spun numai minciuni…"Un alt capitan, Gheorghe Nita, punea si el "paie pe foc", declarand: "Ghidovet a spus ca nu are incredere in presa noastra de partid si militara…el a mai spus ca toti membrii de partid vorbesc mult si plictisesc omul…" Sincer in naivitatea (sau prostia) lui, capitanul Victor Colcer declara in fata anchetatorului cpt. Teodor Buzan de la Procuratura Militara Mures, referitor la modul cum se raspandise marxismul: "Tovarasul cpt. Ghidovet ne-a povestit la mai multi ca Engels, dupa ce a murit, a fost ars in crematoriu, iar cenusa lui a fost raspandita din avion deasupra URSS. Asa spunea el (Ghidovet, n.a.) ca s-a raspandit marxismul…" Gluma lui Ghidovet era cat pe-aici sa-l coste libertatea. A scapat insa doar cu indepartarea din armata. In mod cert ca autoritatile comuniste nu aveau simtul umorului si nu gustau glumele. Mai ales pe cele de o anumita factura.

Pentru ca au ramas in viata doar o suta de mii, deci electorat neinsemnat?; sau pentru ca fiind toti trecuti bine de 80 de ani nu mai au vlaga si suflu sa-si faca simtita existenta si, cu atat mai putin, sa cerseasca dreptul la o viata decenta? Sau, si cel mai sigur, pentru ca, dupa ani de front impotriva bolsevismului, nu s-au putut inscrie imediat dupa 23 August, in armata adulatorilor si lingailor fata de cei care ne-au cotropit tara si nici n-au fraternizat cu tradatorii de tara cuibariti, in timpul razboiului, sub pulpana lui Stalin, la Moscova?

SPORT - GRUPAJ DE STIRI 

ETAPA a 30-a

Rezultate înregistrate în partidele disputate, vineri, sâmbata si duminica, în etapa a XXX-a a Ligii I:

Gloria Bistrita - Ceahlaul Piatra Neamt 0-1

A marcat: Rusmir ’61 (penalty).

(Continuare on-line la pagina Sport)

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

Mai întâi Iisus prezinta în fata multimii si a ucenicilor fatarnicia fariseilor care pun sarcini grele de purtat pe umerii oamenilor si toate faptele lor le fac ca sa fie laudati. Le spune cum le place sa stea în capul mesei la ospete si în sinagogi în bancile dintâi si sa li se plece lumea în piete si sa fie numiti: Rabi. Apoi, Iisus a zis multimii ca ei sa nu fie asa si sa nu se numeasca Rabi, pentru ca unul este Învatatorul lor: - Hristos - iar voi toti sunteti frati. Si care este mai mare între voi sa fie slujitorul vostru, caci cine se va înalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va înalta. (cf. Matei 23,1-12).

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....