Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Romania trece prin cel mai important eveniment din lunga sa istorie, cand agitata, cand linistita, dar de multe ori eroica si glorioasa, organizand summit-ul NATO, in perioada 2-4 aprilie 2008, la Bucuresti, care devine pentru cateva zile capitala planetara, unde se intalnesc cei mai puternici sefi de state si de guverne, pentru a randui treburile arzatoare ale lumii contemporane. Pentru asemenea intrunire a elitelor politice si militare ale omenirii, pregatirile calculate pe masura, au inceput din vreme si pretutindeni, cu masuri de securitate, drastice si costisitoare: in aer, pe uscat si pe mare, nu doar pe teritoriul romanesc, ci trecand si pe la vecini, fiind oglindite in mass-media si uluind pe omul de rand. Astfel, mai multe avioane ale Fortelor Aeriene Americane din Europa vor supraveghea spatiul aerian al Romaniei, pe durata Summit-ului NATO de la Bucuresti, aeronavele avand misiunea sa intre si în spatiul aerian bulgar pentru realimentare. Aceasta operatiune intitulata Noble Endeavor consta în zboruri ale avioanelor care vor patrula în perioada sosirii sefilor de state si de guverne, în România, cu scopul eliminarii oricarei posibile amenintari. Numarul avioanelor care iau parte la aceasta operatiune nu a fost facut public, din motive de securitate. Totodata si Ungaria si-a dat acordul pentru ca avioane americane sa poata folosi spatiul sau aerian, sase aeronave-cisterna aflandu-se pe aeroportul din Budapesta. In presa autohtona s-a spus ca oficialii americani au dat asigurari ca misiunea lor nu este decât una de sprijin, românii ramânând sa se ocupe de coordonarea efectiva a securitatii spatiului aerian, în perioada Summit-ului NATO. Alte sase avioane de lupta F15-Eagle au aterizat miercuri, 26 martie, la Baza Aeriana de la Câmpia Turzii. Aparatele de lupta vor asigura protectia oficialilor care vor veni în România, pe durata Summit-ului NATO. La cererea guvernului român, avioanele au fost aduse de la mai multe baze americane din Europa. Aparatele vor escorta flota care va însoti Air Force One, avionul presedintelui Statelor Unite, dar si alte aeronave prezidentiale. Pâna la începerea summit-ului, aparatele F15 vor participa la mai multe exercitii de zbor. Pe toata durata summit-ului, Aeroportul Baneasa devine inoperabil si se transforma in garaj pentru aeronavele oficiale. Dupa ce vor cobori demnitarii, fiecare aeronava, din cele 71 sosite, se va alinia in parcajul de pe Baneasa, in asa fel incat sa poata decola oricand, in caz de urgenta. Alte masuri de securitate se vor lua pentru vizita presedintelui George Bush in judetul Constanta, unde se va intalni cu presedintele Traian Basescu, la Neptun, pe 2 aprilie. Atunci va fi închis traficul naval pe Canalele Dunare-Marea Neagra si Poarta Alba-Midia Navodari. Ecluzarile se vor relua apoi în ordinea cererilor de avizare. Pâna atunci, Administratia Canalelor Navigabile a decis intensificarea controlului la intrarea în porturi, iar la ecluze, accesul se va face doar pe baza de legitimatie, angajatii companiei fiind obligati sa poarte ecusoane de identificare. De asemenea, s-a spus ca la Neptun au sosit inca din 25 martie, primii membri ai delegatiei oficiale a presedintelui Bush, care au fost cazati la Hotelul Doina, urmand sa ajunga peste 150 de persoane, pana la 1 aprilie, iar peste 2.000 de militari sunt in dispozitiv de mai multe saptamani. De mai multe ori au fost inspectate toate obiectivele care vor gazdui delegatiile straine, precum si traseele pe care acestea le au la dispozitie, pentru a parcurge drumul de la Aeroportul "Mihail Kogalniceanu" pana la Neptun, unde se va desfasura intalnirea dintre cei doi presedinti. In plus, plaja de la Neptun este periata permanent de muncitorii de la Directia Apelor, ca sa arate bine, daca oaspetii vor dori sa se plimbe pe malul marii. La Constanta s-au sudat toate capacele de canalizare de pe bulevardele care vor fi strabatute de catre inaltii oficiali. Din aceste locuri s-au ridicat si masinile abandonate, iar benzinariile situate pe aceste trasee sunt controlate periodic. Autoritatilor locale li s-a recomandat sa nu aprobe nici un fel de manifestari publice in ziua intalnirii prezidentiale din 2 aprilie. Dupa cum era de asteptat, cele mai multe masuri de securitate si actiuni de cosmetizare s-au facut la Bucuresti. Sambata, 29 martie, cand s-a desfasurat simularea generala, populatia a fost informata despre toate restrictiile care s-au impus, ca urmare a Summit-ului NATO, printr-o campanie de informare publica. Autoritatile precizeaza ca circulatia in Bucuresti nu va fi inchisa, ci vor fi impuse doar anumite restrictii in portiuni clar delimitate. Principalele restrictii se refera la culoarul unic, realizat in perioada 2 - 4 aprilie a.c., prin inchiderea circulatiei publice rutiere, pe anumite segmente de drum si securizarea traseului respectiv cu dispozitive ale SPP, MIRA si SRI. In acest sens au fost prevazute rute de ocolire si modalitatile de traversare ale culoarului unic. Culoarul unic va fi realizat de la Aeroportul International "Henri Coanda" pana la Palatul Parlamentului. Circulatia rutiera si pietonala va fi intrerupta in perimetrul Palatul Parlamentului in perioada 1- 4 aprilie. In plus, 30 de trasee ale autobuzelor si troleibuzelor RATB vor fi modificate in Capitala, din cauza instituirii masurilor de securitate pentru Summit-ul NATO. Si toate aceste masuri au fost anuntate publicului, cu mai multe zile dinaintea evenimentului. In paleta pregatirilor pentru marea intalnire istorica se includ numeroase actiuni: marirea considerabila a numarului de politisti, selectati cu atentie, incat sa aiba o infatisare placuta, dintre care unii vor împiedica aparitia sloganelor anti-NATO pe culoarul unic, inlaturarea schelelor de pe Arcul de Triumf, intrat in renovare nefinalizata, precum si plantarea de numerosi arbusti decorativi si flori pe marile bulevarde ale orasului, curatenia tuturor strazilor si parcurilor etc. Autoritatile bucurestene se straduiesc sa arate un oras curat si frumos, mai ales pe culoarul, pe care vor trece delegatiile straine. (Clipa)

Miercuri 19 martie 2008 la Luxembourg a avut loc o manifestare de protest a Sindicatului Solidaritatea Siderurugistilor din Galati si Hunedoara in fata sediului central al Companiei ARCELOR MITTAL STEEL.

Contactata fiind de Doamna prof. Ana Tutuianu pentru a da o mâna de ajutor în obtinerea autorizatiei actiunii de protest cat si in rezolvarea cazarii si hranei pentru doua zile de sejur în Luxembourg concetatenilor nostri, am raspuns afirmativ si în numele Consiliului Mondial Român mi-am adus aportul pentru buna desfasurare a acestei actiuni.

Delegatia a fost formata din 50 de persoane si a pornit o "Carvana a disperarii" de protest, luni 17 martie la Galati în fata sediului Companiei ARCELOR MITTAL apoi s-a îndreptat spre Bucuresti în fata Guvernului si AVAS dupa care a luat drumul Europei la Luxembourg si Bruxelles.

Revedincarile au cuprins probleme legate de indexarea salariilor, modalitatea de plata a orelor lucrate in regim de duminica si sarbatori legale, remunerarea pe timp de 36 de luni cu salariul de baza familiei unui muncitor decedat din culpa companiei, plati de invaliditate in caz de accident la locul de munca, asigurarea biletelor de tratament si odihna a salariatilor care solicita acest lucru sau acordarea unei subventii egale fiecarui salariat:

-Realizarea unui dialog social, real, onest si responsabil cu toate organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative din cadrul ARCELO MITTAL.

-Incetarea luptei duse de ARCELOR MITTAL impotriva Sindicatului Solidaritatea al Siderurgistilor prin renuntarea la procesele intentate liderilor acestui sindicat.

-Demiterea unor persoane din functiile pe care le detin pentru dese, grave si persistente încalcari ale drepturilor legale si morale ale salariatilor.

Actiunea de protest a durat timp de trei ore. Liderii: Presedintele executiv Dl. Tiber Gheorghe, precum si Presedintele Sindicatului "Solidaritatea" Hunedoara Dl. Mititelu Marcel, Presedintele Sindicatului "Solidaritatea" Galati D-na Diaconu Ilinca au fost primiti a-si expune revendicarile la sediul central al ARCELOR MITTAL Luxembourg, de catre D-l Benoît Jeukens responsabil cu resursele umane.

Inchei expunerea mea cu gândul la Doamna Prof. Ana Tutuianu, care pe langa munca de traducator al actelor in limba franceza cat si cea de interpret, a dat o lectie de simtire româneasca însufletind aceasta manifestare. Multumesc providentei ca mi-a oferit un drum pe care am întâlnit-o si va rog sa-mi permiteti a-i ura toate cele bune si multa sanatate !

Pastrarea identitatii culturale atunci cand viata te-a impins spre pamanturi indepartate devine o intreprindere foarte complexa. Afilierea la Societatea "Viitorul Roman", al carei scop in sine este promovarea realitatilor nationale, a traditiilor si culturii romanesti ne-a ajutat, pe mine, pe sotul si pe fetita mea de 6 ani sa descoperim o comunitate romaneasca permanent conectata spiritual la lumea de "acasa", de peste ocean.

Un moment memorabil pe agenda evenimentelor gazduite de "Viitorul Roman" l-a constituit vizita Altetelor Lor Regale, Principesa Margareta si Principele Radu ai Romaniei la Los Angeles, in perioda 21-25 martie 2008. Aceasta calatorie intreprinsa de perechea princiara se inscrie pe itinerariul asa-numitului "Friendship Tour", un turneu al prieteniei intre Romania si SUA, pe care Altetele Lor l-au initiat in 2006. Primele etape ale periplului american din 2006 si 2007 au inclus vizite complexe in statele Illinois, Massachusetts, Indiana, Michigan si Ohio.

Banchetul de Gala organizat de "Viitorul Roman" in onoarea cuplului princiar a fost gazduit, cu fast si eleganta, de Restaurantul Palladio din Glendale, California, in seara de 23 martie 2008. De la bun inceput m-au impresionat in mod placut mesele decorate cu gust si incarcate cu aperitive apetisante cu specific balcanic.

La sosirea oaspetilor de onoare, in sala au rasunat acorduri de "Traiasca Regele", urmate de imnurile nationale ale Romaniei si Statelor Unite. La masa oficiala, Principesa Margareta si Printul Radu au fost incadrati de Excelenta Sa Catalin Ghenea, Consulul General al Romaniei si doamna Georgeta Ghenea, precum si de domnul Cristian Calugarita, presedintele Societatii "Viitorul Roman" si doamna Ana Calugarita, care au facut oficiile de gazda.

Programul serii a cuprins, pe langa discursuri ale doamnei Ionela Kloes si domnului Cristian Calugarita, fostul si actualul presedinte al societatii, mesajul Excelentei Sale Catalin Ghenea, Consul General, al domnului Jon Cepoi, fost presedinte al "Viitorului Roman" si al scriitorului Petru Popescu. Vorbitorii au multumit, printre altele, inaltilor oaspeti pentru preocuparea constanta de a promova imaginea Romaniei in lumea americana. Domnul Cristian Calugarita a reamintit celor prezenti de vizite anterioare ale Familiei Regale in California. Majestatile Lor Regele Mihai si Regina Ana, Principesele Irina si Sofia au fost, de asemenea, oaspeti de seama ai "Viitorului Roman".

Principesa Margareta s-a adresat comunitatii romanesti cu multa caldura, multumind pentru primirea cordiala si amintind asistentei atat de "Friendship Tour", cat si de activitatea fructuoasa si eficienta a Fundatiei de Binefacere "Principesa Margareta a Romaniei". Infiintata cu 18 ani in urma, fundatia este rodul unei generoase initiative de reinnoire spirituala si sociala a Romaniei si are filiale in mai multe tari europene si in Statele Unite.

In discursul sau, Principele Radu, care se afla in California si in calitate de Reprezentant Special al Guvernului Romaniei, a vorbit emotionat de comunicarea spirituala dintre membrii diasporei romanesti din toata lumea si romanii de acasa, care "topeste kilometrii care ne despart". La originea Turneului Prieteniei, a mai spus Printul, se afla incercarea de a servi interesele fundamentale ale tarii, de "a pune Romania pe harta culturala si politica a Statelor Unite". Initiat in 2006, turneul a avut ca model o legendara de acum calatorie, intreprinsa de Regina Maria in SUA cu 80 de ani in urma.

La succesul Banchetului de Gala a contribuit si programul artistic inspirat selectat, asigurat de chitaristul Radu Goldis, baritonul Gabriel Vamvulescu, flautistul Ciprian Ignat si violonistul Radu Pieptea. Nu in ultimul rand, interpretul George Rotaru a propus o selectie variata de melodii antrenante.

Printul si Printesa au conversat firesc si cordial cu cei prezenti la dineu. S-au facut multe fotografii, iar fetita mea a fost profund impresionata de intalnirea cu o "printesa adevarata"…

"All in all", o seara placuta, dominata de firesc si emotie. La fel ca si Regina Maria in urma cu 80 de ani, Principesa Margareta si Printul Radu, mesageri regali intre doua continente, au provocat un "frison regalist" comunitatii romanesti din California.

Masa (agapa de post) a fost oferita de familia domnului Ion Anton, intru pomenirea eroilor neamului si membrilor familiei, trecuti la Domnul.

Au fost prezenti domnii Gabriel Bostan impreuna cu sotia, si domnul Nicolae Rusu din partea Consiliului Mondial Roman, domnul Neculai Popa impreuna cu sotia din partea Consiliului Roman American, precum si neobositul nostru coleg, domnul Dumitru Caranfil persoana de mare simtire romaneasca.

Parastasul si TE-DEUM-ul au fost slujite de Pr. Paroh Constantin Alexe ajutat de Pr. Virgil Anton , fiul domnului Ion Anton, intr-o atmosfera de mare inaltime spirituala.

Domnul Ion Anton a tinut o frumoasa cuvantare in care, cu mult suflet si competenta, a marcat etapele importante care au dus la declansarea actului de unitate nationala, dupa cum si lupta si aspiratiile generatiilor acelor timpuri ce au contribuit la implinirea nazuintelor de veacuri a romanilor basarabeni.

Si-au dat concursul de asemenea domnul Anatol Razmerita cunoscut actor basarabean care ne-a amintit prin versuri si muzica de suferintele indurate de romanii basarabeni din partea cotropitorilor sovietici precum si acordeonistul Arvat Valeriu care ne-a delectat cu muzica populara basarabeana.

In final, fetele basarabence au impartit dupa cum le este obiceiul prosoape si dulciuri celor prezenti.

Va invita sa sarbatorim impreuna Sfintele Slujbe ale Invierii Domnului 2008:

Intrarea in Ierusalim-Duminica Floriilor - Duminica 20 Aprilie, ora 12:30pm.

Denia celor 12 Evanghelii - Joi 24 Aprilie, ora 19:30pm.

Slujba Sfantului Maslu - Vineri 25 Aprilie, ora 5:00pm.

Denia Prohodului Domnului - Vineri 25 Aprilie, ora 19:30pm.

Invierea Domnului (Sfintele Pasti) - Sambata 26 Aprilie, ora 11:30pm urmata de Sfanta Liturghie Pascala si de Agapa Frateasca.

Taina Sfintei Marturisiri (Spovedania) se va face la ora 12:00 pm in fiecare Duminica inainte de inceperea Sfintei Liturghii si dupa slujbele de seara in Saptamina Patimilor (24 si 25 Aprilie).

Parastasele de Obste se pot face in fiecare Duminica pina pe 13 Aprilie.

Ii multumim Parintelui Simion Potelecan pentru acceptarea IPS de a fi co-slujitor la toate serviciile si de a ajuta la Taina Sfintei Spovedanii.

Cei doritori pot aduce pentru binecuvantare oua rosii si bucate inainte de Sfanta Slujba a Invierii, simbata 26 Aprilie.

Agapa Frateasca va fi pregatita cu traditionalele mincaruri romanesti si va avea loc in sala de mese a bisericii.

Lumea fascinanta a Indiei, mai ales prin limba ei sacra, care ne apropie de cele mai vechi timpuri ale umanitatii, ma impresioneaza prin profunzimea ei... si a noastra. De un an si ceva vreau sa demonstrez originea corecta, indoeuropeana, a termenului gând, pe care DEX-ul îl "exileaza" într-o limba ajunsa târziu în Europa. Astfel îmi îndeplinesc o datorie morala fata de un profesor de româna, el însusi afectat de etimologia data în dictionar. Nu este singurul, caci altfel nu ar fi aparut pe internet relatari în care sa se spuna ca pentru 5.000 de cuvinte din fondul lexical al limbii române se atribuie origini necunoscute, geto-dacice sunt doar 160, iar restul sunt împrumuturi. Rana-i atât de mare încât nu îndraznesc sa le citez... durerea. Prefer sa ma întorc la creatorii noului stat indian, cei care poarta numele de Gandhi, începând cu Hohandes, supranumit Mahatma. Adica Maha=mare si atma=suflet; în româneste avem mahar, pentru care DEX-ul spune ca vine din macher, care în germana înseamna facator, si face parte dintr-o familie de cuvinte legata de lucru, mache-lucratura, macherei-lucru prost. De asemenea Indira Gandhi si fiul sau Rajiv, toti ucisi. Radacina Gandhi este veche, fiind prezenta în toponimii ca: Gandhinagar, oras în India, Gandhara regiune în nord-vestul Pakistanului si estul Afganistanului, Gandja - azi în Azerbaigjan, si nu în ultimul rând "sufletul" Indiei... fluviul Gange.

Daca patrundem în trecutul îndepartat ochiul va întâlni în gradini mirifice, printre flori înmiresmate, un gânditor, fie în India fie mai "recent" în Elada - precum Thales (sec. VII îHr.), Pitagora (sec. VI îHr.), Socrate si Platon (sec. V-IV îHr.) Parfumul florilor creaza o relaxare fizica, dar si o stimulare a functiilor cerebrale. Într-un tratat de anatomie se precizeaza ca partea cea mai veche a emisferelor cerebrale(creierul) este Riencefalul. El este format din bulbul olfactiv, tractul, trigonul si tuberculul olfactiv. Bulbul olfactiv este o umflatura ovala situata pe fata inferioara a lobului frontal. La nivelul lobului frontal aparut mai târziu, în aria 44 stânga (sau emisfera dominanta) se gaseste centrul vorbirii articulate, apoi centrul scrisului, dar si a altor functii psihice cât si intelectuale considerate de cel mai înalt nivel - ariile 9, 10, 11 si 13. În concluzie as spune ca întâi a fost mirosul si apoi gândirea, ca o stimulare a functiilor cerebrale de catre stimulii olfactivi. În sanskrita termenul miros se traduce prin gandha, iar guna reprezinta cele trei aspecte ale realitatii: sattva-starea de puritate si calm a mintii, rajas- starea activa si fluctuanta a mintii si tamas-starea inerta a mintii. Revenind în lumea europeana, vom gasi gnoza=cunoastere, care nu se poate face fara un proces de gândire. Gnade, în germana înseamna gratie, har, proces care implica o gândire profunda; iar gândurile sunt însotite de cuvinte nerostite, fapt dovedit de specialisti. De aceea apare gângurit, gât, la noi si gardel=gâtlej în germana. Ca o completare, DEX-ul precizeaza ca "gât" vine din slavul glutu, când exista deglutitie, glota în limba vorbita de urmasii celtilor, francezii, iar datele arheologice ne "spun" ca acum 3.000-4.000 de ani celtii au locuit prin Ardeal, spre deosebire de slavi care au aparut în istorie acum 1.500 de ani. La fel despre gângav, vorbeste greu pentru ca gândeste încet, cica vine din slavul gongnavu. Paradoxul apare când descoperim ca gon=a merge la geto-daci si germani, englezi, români; gnavu are aceeasi radacina cu gnoza, gnoseologie, gnostici-adepti ai cunoasterii, toti termeni din greaca veche (gnosis=cunoastere, în care s-au manifestat marii filozofi ca Aristotel, Socrate sau Platon). Iata deci cum gânditorii reprezinta spiritualitatea unui popor si, poate nu întamplator, spirit si spiridus au aceeasi radacina. În lumea occidentala i se spune gnom, adica gn-om=spiridus. Nu pot încheia fara a-mi manifesta emotia pentru înalta spiritualitate hindusa, de acum cel putin 4.000-5.000 de ani, când am crede ca anatomia si patologia creierului nu era la nivelul actual; ei si stramosii nostri au constientizat relatia între simtul miros si functia sa în procesul vorbirii, adica dintre gând si grai - prin cuvântul sanscrit gandha. Oare autorii DEX-ului sufera de afazie de nu înteleg ca limba româna face parte din marea familie a limbilor indoeuropene si ca nu trebuia sa asteptam sec. X-XIII ca sa învatam sa vorbim si sa gândim prin intermediul unei limbi neindoeuropene, cum o clasifica filologii occidentali? Oare autorii DEX-ului, "slavesc" o astfel de limba pentru ca nu înteleg sau nu stiu ca din fundul Asiei pâna în Carpati traiesc urmasii popoarelor indoeuropene: sciti, parti, persi, masageti, hindusi, hititi, eleni si chiar romanii? Oare europenii sunt asa de rudimentari încât asteapta popoarele turco-mongole ca sa învete sa gândesca si sa vorbeasca? V-ati gândit vreodata ca Tara=astru, Tiras=curgere si Tatra sunt si în sanskrita? Nimic n-a reusit sa separe neamul indoeuropean, nici timpul, nici distantele; doar complexul de inferioritate al unora sau veninul rauvoitorilor ne poate frânge si izola de restul indoeuropenilor si astfel sa ajungem în cea de a doua moarte, spirituala.

De obicei nu trec nepasatoare pe lânga cei care cer tacând, cum este batrânul de la magazinul cel mare unde‑mi fac cumparaturile o data pe luna. Are un fel de a tacea sfâsietor. Nu poti sa-l privesti fara sa nu simti un nod în cosul pieptului si un val de caldura umeda ce-ti împaienjeneste ochii. Sau barbatul înca tânar care sta în praful strazii cu picioarele neputincioase adunate sub el si privirea încremenita în caldarâm. Tacerea lui e dureroasa si resemnata. Grea si profetica este si tacerea batrânului cu plete albe de apostol asezat totdeauna pe scarile dinspre piata. Ca o bubuitura de tun care ar vrea sa ne avertizeze: încotro alergati, pentru ce carati atâta când totul se poate spulbera într-o clipa? Mai am o batrânica sfrijita. Si ea tace lânga un chiosc cu marfuri universale si din când în când îsi sterge pe furis ochii cu dosul palmei. M-a facut sa ma rusinez de valoarea neînsemnata a daniei mele si sa ma gândesc cât este de usor sa fii moral când esti satul si îndestulat.

Traim, în medie, 80-90 de ani! Pâna pe la 10 ani, suntem inocenti, ne jucam, ascultam povestioare, mâncam dulciuri, ne uitam la desene animate, coloram carti, suntem ahtiati dupa jocurile de calculator, colectionam timbre filatelice, mergem la spectacole de circ, îngrijim papusi din cârpa sau suntem strategi pe câmpul de lupta, coordonând zeci de soldatei din tabla.

Pâna pe la 20 de ani, studiem, ne pegatim intens pentru viata, trecem prin mai multe forme de învatamânt: scoala primara, gimnaziala, liceala si apoi intram la facultate. Ne îndragostim pentru prima data, suferim din dragoste tot pentru prima data. Mergem cu prietenii în cluburi, în discoteci, suntem interesati de moda, de viata mondena. Cumparam CD-uri si DVD-uri cu cea mai noua muzica sau cele mai recente filme. Nu avem griji prea multe, de restul se ocupa parintii. Visam, suntem idealisti, suntem optimisti, ne facem planuri de viitor si asteptam sa ajungem pe la 30 de ani, sa fim împliniti din toate punctele de vedere.

Pe la 30 de ani suntem parinti la rândul nostru. Avem alte griji, alte prioritati, privim altfel lucrurile decât asa cum o faceam cu zece ani în urma. Suntem mai seriosi, ne preocupa soarta si viitorul copiilor. Muncim mult pentru a le asigura un viitor, un trai mai bun decât cel pe care l-am avut noi, chiar daca si al nostru a fost destul de bun!

Azi o zi, mâine o zi, ajungem la 40 de ani. Suntem oameni maturi, în floarea vârstei. Copiii sunt la vârsta la care noi mergeam în cluburi... Muncim si mai mult, pentru a-i sprijini, pentru a le cumpara o casa, o masina, pentru a le face o nunta frumoasa si ne trezim la 50 de ani, bunici... Mai avem putin si îmbatrânim! Ultimii ani de munca, ultimii ani în care avem auzul bine dezvoltat... ultimii ani în care ni se mai spune domnule sau doamna, ci nu tataie sau mamaie... 60!

Organismul slabeste. Vederea nu mai este asa de buna, purtam ochelari, parul ne albeste, muzica tare ne deranjeaza, ne dorim liniste, suntem mai calmi, mai ponderati, devenim plicticosi pentru cei tineri. Începem sa avem tabieturi. Ne plimbam cu mâinile la spate prin parcuri, nu mai bem sucuri, cafele si bauturi fine, ci ceaiuri, avem în permanenta la noi, în sacosa, o punga cu medicamente prescrise de medic, inima parca bate altfel decât batea acum câtiva ani. Depanam amintiri... retraim momente frumoase din viata noastra, regretam ca nu am profitat de sansele care ni s-au oferit pe parcursul vietii, zâmbim nostalgici si privim tristi la perechile de tineri îndragostiti, care se saruta, cu emotii, pentru prima data în viata lor si care apoi pleaca mai departe, tinându-se de mâna...

Ce zici? aaaa? Hmmm, da, am ajuns la 70 de ani. Mergem sprijinindu‑ne într-un baston. Ne târâm un picior. Suntem ursuzi, apatici. Ne îndreptam toata atentia catre Dumnezeu, catre biserica, începem sa devenim credinciosi. Ne rugam pentru iertarea pacatelor si pentru sanatatea si prosperitatea urmasilor nostri. Vizitam periodic spitalele si policlinicile, unde chiar mai si stam internati o perioada. Ne deranjeaza copiii, vrem liniste, devenim pretentiosi, suspiciosi la orice... Vai de mine, 80 de ani !!! De la vârsta asta, cam dam în mintea copiilor, poate pentru ca ne dorim sa fim în centrul atentiei tuturor, stiind ca nu mai avem mult de stat alaturi de ei. Începem sa uitam diverse lucruri. Devenim dependenti de rudele noastre. Nu ne mai putem descurca singuri, asa cum nu ne puteam descurca nici când eram mici, pâna în 10 anisori. Împlinim, 90. Nu mai asteptam un tort cu lumânari, ci mai degraba o coliva... si inevitabilul se produce... suntem la timpul trecut...

Ce ramâne în urma noastra, asta e de fapt tot ceea ce conteaza...

Am accesat un site cu posturi TV care transmit în direct, prin satelit. Nu o sa mentionez adresa, sa nu fie considerata reclama mascata. În partea de jos a paginii, un link facea trimitere catre o sumedenie de camere web amplasate în toate colturile lumii, în diverse locatii: pe bulevardele marilor orase, în diferite birouri, posturi de radio chiar, în intersectii aglomerate, în fata ambasadelor, a obiectivelor turistice importante, în parcuri, rezervatii naturale, gradini zoologice si alte locatii. Toate aceste camere transmiteau imagini în timp real. Peste tot erau oameni. La unii era dimineata, la altii zi, la altii noapte, depinde de punctul de pe glob în care se aflau... Pe chipul unora se citea fericire, pe al altora tristete sau plictiseala...

Am trait o experienta... stranie, dar placuta. Interesanta! Nu, nu am sa spun ca si Dan, personajul din "Sarmanul Dionis", al marelui nostru poet national, Mihai Eminescu, ca m-am simtit Dumnezeu, însusi Stapânul lumii, ci din contra, mi-am dat seama cât de mici, cât de ciudati si cât de... oameni suntem noi, oamenii si cât de mari si de importanti ne credem si cât de superiori tuturor celorlalte forme de viata de pe pamânt (!!!). Cum spunea Valeriu Butulescu, „...Tu esti întregul, doamne, eu fractia ta umila..."

Asa cum spuneam, avem o viata foarte scurta pe acest pamânt. Traim niste zeci de ani... cu toate astea, traim clipa de parca am fi nemuritori.

Mi-am imaginat cum priveste Dumnezeu la noi... Cât de mult ne iubeste el, daca pentru iertarea pacatelor l-a trimis pe fiul Lui pe pamânt, si stiti si voi ce s-a întâmplat cu El câtiva ani mai târziu... (!!!)

Ce greu i-o fi sa urmareasca scene în care oamenii omoara oameni! Cât s-o amarî vazând cât de mult se pot umili si înjosi oamenii pentru bani si pentru alte lucruri efemere si fara nicio valoare, acolo sus, la El! Ce greu o întelege starile de tristete si de nemultumire sufleteasca prin care trecem, râvnind la diverse bunuri materiale, placeri diverse, unele stupide si ridicole, când de fapt toate astea nu conteaza... Cât de mult si-ar dori sa ne vada traind, scurta noastra viata, în liniste, în pace si armonie... Pentru ca „Oricine poate trai dulce, rabdator, afectuos, pur, pâna la apusul soarelui. Si asta este tot ce înseamna de fapt viata" Dale Breckenridge Carnegie, scriitor si lector american (24 noiembrie 1888 – 1 noiembrie 1955), dar de unde? Teroristi kamikaze, razboaie "oficiale", prostitutie, trafic de stupefiante, sclavie, laboratoare secrete, unde se fabrica armament nuclear, invidie, ura, multa rautate, egoism absurd, o mentalitate de nemuritori, parca! Embargouri, conflicte între state, oameni prea saraci si oameni prea bogati, care nu dau din averea lor nimic, nimanui, un sistem de valori, partial incorect si nedrept... Idile si povesti de dragoste între el si alt el, sau între o ea si o alta ea... Religii noi, hilare unele dintre ele, atei de neînteles, falsi credinciosi... Ce rau s-o simti vazând oameni care îi refuza fumosul dar, viata, care se sinucid, sau care traiesc doar pentru ca nu au curajul sa se sinucida. Unii spun ca a te sinucide este o lasitate, pentru ca cei care fac acest lucru fug de niste responsabilitati, renunta sa lupte cu necazurile cu care se confrunta. Eu zic ca a te pune împotriva lui Dumnezeu si a-i da înapoi ceea ce ti-a dat cu drag, este un curaj nebun... Academicianul italian Massimo Bontepelli (12 mai 1878 – 21 iulie 1960), afirma, de altfel ca „Sinuciderea este cea mai imorala dintre crime". Ce sa mai, o lume într-o continua schimbare, de la o zi la alta, de la rau la si mai rau...

Cum spunea si scriitorul brailean Panait Istrati, (10 august 1884 – 16 aprilie 1935), parca „Fiecare natie se roaga la Dumnezeu în felul ei, dar toate îl batjocoresc la fel!"

Ce mult s-o bucura vazând însa parinti bucurându-se de venirea pe lume a unui alt om, a unui copil, ce mult i-or placea povestile adevarate de dragoste, dintre o ea si un el, când cei doi ajung sa se contopeasca unul în celalalt, formând un singur întreg, un cerc perfect! Ce drag cred ca îi este vazând oameni care ajuta alti oameni, fara sa fie rugati sa faca acest lucru, oameni care intra într-un lacas de cult, într-o biserica, moschee, nu conteaza, pentru câteva clipe de regasire si un scurt dialog intern cu Divinitatea. Cât de dragi îi sunt oamenii cu credinta! Ce înseamna sa ai credinta? Înseamna, cum afirma Martin Luther King, pastor baptist si activist politic american (15 ianuarie 1929 – 4 aprilie 1968), „sa faci primul pas, chiar daca nu vezi toata scara".

„Gânditi-va ca surzii nu pot sa auda. Dar, oare nu suntem si noi surzi? Ce simturi ne lipsesc de nu putem vedea si auzi o alta lume în jurul nostru?" Frank Herbert.

Daca oamenii la care eu ma uitam prin intermediul acelor camere web, habar nu aveau de existenta mea si de faptul ca stiu ceea ce ei fac în acele momente, pas cu pas, ei, ceilalti, noi toti stim de existenta Creatorului divin, stim ca el ne vede si ca într-un final ne va judeca pentru faptele noastre. Haideti sa încercam sa ne schimbam, haideti sa devenim cei care nu am fost pâna acum, haideti sa ne amintim ca suntem efemeri si sa ne comportam în consecinta!

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

îsi aminteste de parca ar fi fost ieri

Într-o seara, în croaziera aceea care o purtase pe valurile Mediteranei, lânga ea la bar se asezase un barbat. S-au privit scurt si ea a stiut.

El este cel pe care ea l-a asteptat.

El este cel pe care ea l-a cautat.

El este cel pe care ea îl va iubi pâna ce moartea îi va desparti. Îsi aruncase parul provocator peste umar si din greseala îi rasturnase paharul.

Asa începuse totul.

Noptile acelea în care înlantuiti pe punte asteptau beti de fericire, ca steaua polara sa paleasca. Zilele în care îsi umpleau sufletele de bucurie, privind soarele care raspândind flacari de foc se cufunda încet, încet, în albastrul nemarginit al orizontului. Zile si nopti în care nu doar corpurile lor se contopisera în marea fericirii.

Stia ca-l cheama Vergiliu.

Stia ca-l iubeste cu fiecare fibra a fiintei ei.

Stia ca va fi o poveste minunata.

Stia ca si el o iubeste în fiecare clipa, în fiecare minut.

Dar într-o zi, vaporul îsi aruncase ancora în acelasi port, din care cu doua saptamâni în urma începuse aventura pe Mediterana si ea se întrebase cu teama:

Asta sa fi fost oare tot?

Asta a fost marea dragoste?

Asta a fost clipa de fericire?

Dar el îi ceruse numarul de telefon si o invitase în aceeasi seara la un restaurant. Apoi petrecusera clipe minunate la el la podgorie la culesul viei. Ea purta o ie alba, usoara ca spuma marii si ajutase din când în când la cules. Stia ca straluceste printre culegatori, ca o raza de soare printre nori. Pozele facute de el o dovedeau cu prisosinta. Ea aplecata dupa un ciorchine, cu pieptul bogat zbatându-se sa iasa prin ie.

Ea calare pe un butoi de lemn, cu picioarele lungi si bronzate descoperite pâna peste coapsa.

Ea întinsa în hamac la umbra nucului purtând numai un slip îngust, foarte îngust. Dragostea lor se cimentase. Urmase nunta aceea ca în povesti, unde totul fusese asa de perfect, asa de elegant, asa de exclusiv. Privirile invidioase si rautatile spuse în spatele ei cu jumatate de gura, dar destul de tare ca ea sa le poata auzi, toate aceste mici neconcordante, nu-i stricasera buna dispozitie.

Doar ca copiii lui nu fusesera prezenti. Nicolae 38 de ani, cel mare, serios cu picioarele bine înfipte în viata. Mirela 35 de ani, cea mijlocie, independenta, desteapta si cu înclinatie pentru martiriu. Filip 28 de ani, cel mic, coleric, egoist si rasfatat.

Ea se aratase de ochii lumii necajita de absenta copiilor, dar el o consolase cum ca copii care merg de mult pe drumul lor, cu timpul o vor accepta.

Luna de miere o petrecusera în cazinourile din Las Vegas transpunând în viata versul: „Ei fac din noapte ziua si-al noptii ochi închid”. Poate ca totusi toata agitatia fusese prea mult pentru el, asa ca trebuisera sa se întoarca putin mai devreme acasa, unde ea îl îngrijise cu devotament si daruire.

Iar el se îngrijise de ea, desi notarul se împotrivise din rasputeri ca Vergiliu sa-si schimbe testamentul în favoarea ei. Dar acesta îsi impusese vointa si îi lasase ei toata averea, spre disperarea copiilor. Într-o dimineata el nu se mai sculase. Ramasese tintuit în pat, de stiletul care iesea din pieptul lui. Unul din stiletele aflate jos pe panoplia din holul monumental al vilei. Unul din stiletele din impresionanta lui colectie.

Unul din stiletele originale aduse de el din Yemen. Venisera cei de la politie, venisera cei de la serviciul de tehnica criminalistica, venisera cei de la institutul de medicina legala, venisera cei de la procuratura, venise inspectorul acela urâcios care murmura ceva numai pentru el si punea întrebari neplacute. Erau cu toti aici, copii, familia, prietenii, ca doar cu o seara înainte sarbatorisera ziua de nastere a lui Vergiliu care împlinise optzeci si doi de ani iar majoritatea ramasesera peste noapte la vila ca doar erau destule camere de oaspeti. Inspectorul îi luase unul câte unul, îi întrebase si-i întrebase, tot felul de lucruri neplacute, privindu-i tot timpul banuitor.Îi lasase sa se bâlbâie, sa transpire si îi facuse sa se simta mizerabil. A doua zi venise din nou si-l arestase pe Filip. Dovezile erau covârsitoare. Gasisera pe covor urme de la pantofii lui. Gasisera pe stilet un fir de par care‑i apartinea. Gasisera ca situatia lui financiara era catastrofala si avea datorii peste datorii. Gasisera la el o copie a testamentului. Gasisera stropi de sânge pe pantofii lui. E doar un cosmar, gândi ea învârtindu-se pe priciul celulei, ce o împartea cu alte trei detinute. Ea îl hranise bine.

Ea îl facuse sa se simta tânar.

Ea îi luminase zilele.

Ea fusese tot timpul alaturi de el, mai putin noaptea caci nu se putea odihni de sforaitul lui.

Ea avusese grija de inima lui bolnava. Ea îi daduse în seara aceea pilula pentru inima si o ……. Viagra.

El murise peste ea.

El murise în plina actiune.

El murise mândru de potenta lui.

El murise fericit. Ea îl culcase frumos pe spate ca si cum ar fi dormit. Ea aranjase asternuturile si-l acoperise cu grija. Ea stinsese lumina lasându-l sa se odihneasca…..pe veci. Cine dracu îl pusese pe dobitoc sa-si înjunghie tatal si sa-i încurce ei planurile? Ea, la cei 32 de ani ai ei, sa fie încurcata de asa un incompetent. Când sa se bucure si ea de milioanele mostenite, pentru care muncise din greu, venise inspectorul acela ursuz, o acuzase de crima si o arestase. Probabil din greseala îi daduse în loc de pilula pentru inima tot o pilula de …… Viagra.

Se apucasera sa-i dezgroape pe cei doi soti care o lasasera vaduva în ultimii zece ani. si gasisera ca si acolo gresise putin medicamentele, când acestia schimbasera testamentul în favoarea ei. Dar omul e supus greseli si pentru asta sa o numeasca „vaduva neagra”, nu e frumos.

Nimeni nu o credea ca nu o facuse dinadins. Toti o condamnau. Toti o numeau o ucigase cu sânge rece. Toti ziceau ca asa-i trebuie. Iar ea îi iubise sincer pe toti trei. Iar ea îi rasfatase cu mâncaruri bune.

Iar ea îi facuse sa se simta iarasi barbati. Ce vina avea ea ca inima lor cedase? Asa era ea iubea barbatii ”bine copti”, cu bani multi, cu o inima mare si ……… slaba. Iar pentru asta sa stea ea acum în puscarie o viata întreaga? Lumea asta e nedreapta , nu are suflet pentru cei ce vor binele semenilor lor.

- Fa asta noua daca te mai foiesti atâta o sa-ti dsau un toc de bataie de o sa ma pomenesti, se auzi vocea ragusita de alcool si tabac a balabustei care era pe priciul de deasupra ei si era sefa necontestata a celulei.

- Cum poti sa-mi ceri asa ceva într-un asemenea moment?

- Te rog în fata copiilor. Tin foarte mult la asta. Te rog, îmi închipui cum te simti, dar îmi doresc sa fii cu mine.

Toma o priveste lung si îi raspunde:

- Vivi, e inutil sa ne prefacem ca suntem o pereche unita.

- Te rog, Toma. Îti cer doar putin timp. Vei vedea ca voi reusi sa ma fac iertata.

- Dupa cum au decurs lucrurile nu mai putem astepta. Trebuie sa ne despartim imediat. Am hotarât si...

- Nu suport situatia asta. Nu se poate...

- Stiu ca ti-e greu sa accepti, tu care gasesti un remediu la toate... Uneori, se întâmpla lucruri ce nu pot fi reparate. Chiar mâine, voi vorbi cu un avocat. Si ar fi bine sa faci la fel.

- Cum poti spune asta. Ti-am cerut scuze în toate felurile. Stiu ca am facut o gresala mare, dar, te rog, sa te mai gândesti. Nu putem arunca treizeci de ani din viata noastra!

- Nu eu sunt responsabil de ceea ce s-a întâmplat între noi.

- Ce se va alege de tot ce-am construit împreuna? Casa asta frumoasa, familia noastra...

- La asta trebuia sa te gândesti înainte de a face ceea ce ai facut. Dar stai linistita. Nu intentionez sa te gonesc din frumoasa vila Dragnea. O sa plec eu.

Elvira îl priveste pe fiul ei, - pe care l-a scos de atâtea ori din numeroasele prostii pe care le-a facut, - ca si cum i-ar cere ajutorul.

- Ce e, mama? Scuza-ma, mereu am fost complici dar acum nu stiu cum sa te ajut. Problema asta trebuie s-o rezolvi tu si tata. Noi nu putem face nimic, îmi pare rau, îi spune Anton.

- Din pacate, nimeni nu ma poate ajuta. Numai tu Toma daca...

- Te înseli crunt, Vivi. Voi intenta divort. Ti-am spus‑o si îti repet.

- Nu, nu cred ca asta e o solutie.

- Ce? Nu crezi ca asta e solutia?! De parca te-as întreba.

- Da, nu intentionez sa-ti acord divortul.

- Cu tot respectul, nu-mi pasa de intentiile tale. Am terminat.

* * *

A mai trecut o saptamna. Dupa ce se îmbraca, Elvira se priveste în oglinda. Ultimele luni au schimbat-o enorm.

Pentru anumite suflete, curajul apare numai în anumite situatii; unii râd în fata gloantelor si tremura în întuneric sau pe marginea unei prapastii, altii înfrunta în fiecare zi fiarele salbatice, trec peste o prapastie dintr-o saritura, dar vor fugi din fata unei salve de artilerie. Astfel, îndrazneala nu este adesea decât obisnuinta si nu înseamna ca te temi de moarte daca te-ai obisnuit s-o dispretuiesti sub o anumita înfatisare. Sa te salvezi tocmai prin ceea ce te-a pierdut, asta e mestesugul oamenilor tari.

„Cu cât fericirea ne paraseste, cu atât inima trebuie sa fie mai curajoasa", îsi spune ea, si mai da o data cu piaptanul prin par.

- Buna, mama! Se poate? Te deranjez?

- Intra! Chiar voiam sa te vad, Adina.

- Ti-am adus o scrisoare. Era jos în cutia de posta.

- Multumesc. Stai putin cu mine...

- Ce faci? Ai reusit sa vorbesti cu tata?

- A fost imposibil. Nu stiu cum sa fac, tatal tau nu ma asculta, nu-mi vorbeste. Mi-a dat de înteles foarte clar ca nu vrea sa mai stie de mine si pace.

- Nu se poate! Tata te iubeste mult înca, altfel n-ar suferi asa.

- Dar l-am dezamagit profund.

- Toti gresim în viata. Sunt sigura ca, pâna la urma, va întelege.

- Nu stiu. Mi se pare un alt om. E închis în el, trist. S-a hotarât sa traiasca fara mine si nu se va razgândi. Mi-e teama ca-l voi pierde.

- Iarta-ma ca-ti spun, dar si tu pari de nerecunoscut. De obicei, nu te dai batuta. Ma asculti? O întreaba ea vazând ca mama ei e cu gândul în alta parte.

- În toata povestea asta, am înteles ceva: Toma e prea important pentru mine. Nu vreau sa-l pierd.

* * *

Elvira coboara în sufragerie si îl gaseste pe sotul ei gata de plecare.

- Buna... Am auzit ca pleci. Afaceri neprevazute?

- Nu, m-am hotarât sa plec azi.

- Ce?

- Relatia noastra a fost un blestem. Asta ma raneste si mai mult. Daca te-ai fi îndragostit de altul poate as fi acceptat mai usor.

- Nu ma poti condamna pentru un moment de slabiciune.

- Nu pe tine te condamn, ci mariajul nostru. Se terminase de mult si eu nu mi-am dat seama.

- Nu-i adevarat, eu te iubesc!

- În ultimul timp evitai si cel mai nesemnificativ gest de iubire.

- Asa sunt facuta. Nu stiu sa-mi arat sentimentele, e peste puterile mele. Te rog, nu pleca. O sa învat sa-ti arat cât te iubesc... Prin gesturi, cuvinte... Vei vedea, ma voi schimba.

- Acum? Daca n-ai învatat în treizeci de ani, m-as mira. Ne-am ignorat atâtia ani, am trait împreuna în aceeasi casa, dar fiecare cu viata lui, si nu din vina mea.

- Promit sa încep o viata noua, vom fi din nou sot si sotie, de data asta, cu adevarat. Te rog, Toma.

- S-a rupt ceva în mine, nu mai am puterea sa cred în nimic.

- Daca nu vrei s-o faci pentru mine, fa-o pentru copiii nostri.

- Nu mai sunt mici, vor întelege. Nu-i abandonez, voi fi mereu lânga ei. Vreau sa stau departe de tine, îi spune Toma si pleaca.

Nervoasa ca planul ei a dat gres si de data asta, Elvira îsi aprinde o tigara. Anton o vede, se apropie de ea si o întreaba:

- Ce e mama? N-a acceptat? Îti spun eu ca e inutil sa salvam aparentele.

- Ce-mi pasa de aparente! Nu vreau sa-l pierd pe tatal tau.

- Nu puteai sa te gândesti mai devreme?

- Ai dreptate... Îmi dau seama ca nu pot fara el. Vorbeste cu el! Vrea sa plece chiar azi.

- Daca nu l-ai convins tu, cum s-o fac eu?

- Îmi poarta pica si nu ma asculta. Sunt sigura ca daca depasim criza, vom fi uniti ca înainte. Ba mai mult. Fa‑o pentru mine. Încearca, cel putin. Stii ca eu ti-am luat apararea de nenumarate...

- Bine, daca insisti vorbesc cu el, chiar daca sunt sigur ca nu va servi la nimic. O sa încerc.

- Multumesc.

* * *

Anton se îndreapta spre camera în care tatal sau îsi face bagajul.

- Intra! Voiam sa vorbesc cu tine...

- Mi-a spus mama ca pleci. Ai gasit un apartament?

- Deocamdata ma duc la familia Muresan.

- O idee buna. Tot la tine acasa esti. Casa e a bunicilor tai.

- Da, dar le-am dat-o lor. Important e sa plec de aici. Asta e si va fi mereu casa Elvirei Dragnea. Eu am terminat-o cu Elvira.

- Stiu ca n-ar trebui sa ma bag, dar n-am mai vazut-o pe mama atât de distrusa. Cred ca se caieste pentru tot ce-a facut.

- Anton nu asta e problema, nu o iau ca pe o chestiune de onoare. „Gestul" ei a declansat o criza care exista de multi ani.

- Tata, nu-i asa drastic!

- Sunt doar realist. Eu si mama ta stateam împreuna din obisnuinta si ceea ce s-a întâmplat m-a trezit la realitate.

- Nu înteleg de ce trebuie sa pleci. Casa e mare, ai putea lua camerele din spate, intri pe la mine...

- Nu, am nevoie de ceva drastic.

- Excluzi orice posibilitate de a te împaca cu mama?

- Daca relatia noastra n-a mers pâna acum nu vad cum s-ar putea schimba cu timpul.

- Poate se va schimba mama în viitor.

- Stiu ca e greu de acceptat, dar nici mie nu mi-e usor, crede-ma...

- Te înteleg, dar sunt plin de contradictii. Ca fiu, as vrea sa va împacati dar ca barbat, as face acelasi lucru.

Anton priveste fotografia în care mama si tatal lui se îmbratiseaza pe malul marii.

- Numai ca aceste amintiri... îi arata el fotografia de pe noptiera.

- În ciuda acestui gen de amintiri, prefer sa plec. Ai tu grija de firma în zilele astea, eu am altele pe cap.

- Stai linistit, îi raspunde Anton si îl ajuta sa duca bagajele.

- Buna, iubito! Ce citesti?

- Am gasit-o printre cartile tale. Nu pot s-o las...

- A Sienkiewicz si mie mi-a placut.

- Atunci nu citesti doar cataloagele de...

- Nu. Mi-a daruit-o cineva anul trecut. Voia sa redescopar cititul.

- Pot sa stau putin? Vino încoace... Trebuie sa-ti spun ceva. Plec. Ma mut la familia Muresan.

- Te-ai hotarât?

- Eu si mama ta am înteles ca nu mai putem sta împreuna.

- Nu pleca. Poate te muti în alta parte a casei, e asa mare.

SPORT - GRUPAJ DE STIRI 

ETAPA a 26-a

Rezultate si marcatori:

"U" Cluj – Otelul 2-1. Au marcat: Goga (59), Silvasan (66), Jelev (18).

Gloria Bistrita - Poli Timisoara 0-0.

(Continuare on-line la pagina Sport)

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

Asa cum ai vazut pana acum, Dumnezeu uraste pacatul, iar oamenii nu sunt in stare sa faca nimic bun in acest sens datorita starii inimii lor. De fapt Biblia spune ca omul este mort in pacatele sale (Efeseni 2:1-3 Voi erati morti în greselile si în pacatele voastre, în cari traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum în fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cînd traiam în poftele firii noastre pamîntesti, cînd faceam voile firii pamîntesti si ale gîndurilor noastre, si eram din fire copii ai mîniei, ca si ceilalti) si ca este subiectul maniei divine (Romani 1:18 Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si împotriva oricarei nelegiuri a oamenilor, cari înaduse adevarul în nelegiuirea lor). Omul nu poate face nimic sa rezolve ceea ce a facut Adam. Sunt unii care cred ca il pot cumpara pe Dumnezeu cu generozitatea lor, ori cu bunele lor intentii, cu principii morale sau cu prezenta lor la intalnirile Bisericii.

Nu conteaza cat de rebel esti, sau "bun"... salvarea nu poate fi cumparata. De aceea ti-am spus ca urasc religia, deoarece religia este efortul omului de a face ceva pentru a obtine salvarea. In Predica de pe Munte, Isus a spus ca la sfarsit vor veni multi oameni de felul acesta, dar El le va raspunde: "Niciodata nu v’am cunoscut; departati-va dela Mine, voi toti cari lucrati faradelege." (Matei 7:23). Faptele lor vor fi irelevante deoarece faptele nu au nici un impact asupra salvarii. Isus nu spune ca nu este constient de existenta lor, ci doar ca momentul cunoasterii intime este momentul in care omul primeste salvarea. Toate intentiile si faptele bune sunt pentru Dumnezeu doar haine murdare cand vine vorba de salvare (Isaia 64:6-7 Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sînt ca o haina mînjita. Toti sîntem ofiliti ca o frunza, si nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fata Ta, si ne lasi sa pierim din pricina nelegiuirilor noastre"). Faptele tale bune in procesul salvarii au valoarea unei panze albe care a fost infasurata in jurul trupului unui bolnav de lepra, plin de rani sangerande si pline de puroi, dupa care a fost desfasurata si expusa in lumina stralucitoare a soarelui. Dumnezeu nu este impresionat de faptele noastre bune deoarece salvarea prin fapte si intentii bune este imposibila. Este nevoie de o schimbare radicala de paradigma. Neprihanirea nu este ceea ce faci tu, ci ceea ce Dumnezeu ofera. (Tit 3:5 El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, facute de noi în neprihanire, ci pentru îndurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin înoirea facuta de Duhul Sfînt)!

Dumnezeu a pregatit salvarea din pacat pentru cei ce cred in Isus Cristos, unicul Sau Fiu. Sunt multe pareri despre cine a fost Isus, dar una singura are autoritate, cea din Cuvantul inspirat de Dumnezeu. Isus a declarat despre Sine ca este una cu Tatal (Ioan 10:30 Eu si Tatal una sîntem). Isus nu a fost una cu Tatal in intentii, ci El a declarat ca este partas in esenta cu Dumnezeu, ceea ce-L facea si pe El divin. Din aceasta cauza contemporanii Sai au incercat sa-l ucida pe Isus, datorita acestei declaratii pe care ei o considerau o blasfemie. Isus este om 100% si Dumnezeu 100%, a venit pe pamant pentru a muri pentru si in locul pacatosilor ca ispasire pentru pacate. Isus a fost nascut in lumea noastra si a trait o viata umana. Craciunul a fost posibil doar datorita Invierii, momentul bucuriei a fost posibil datorita momentului de disperare de pe cruce.

Isus a fost Dumnezeu printre noi, invatandu-ne ce gandeste Dumnezeu despre depravarea umana si despre ce inseamna ascultarea de Dumnezeu. Isus a fost ispitit ca oricare dintre noi, dar nu a pacatuit (Evrei 4:15 Caci n’avem un Mare Preot, care sa n’aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat), de aceea suntem plini de incredere ca ne intelege in slabiciunile noastre. Isus a murit pe cruce pentru a plati pretul pentru pacatul nostru, plata pe care noi trebuia s-o platim. Scopul lui Cristos a fost sa moara pentru pacatosi, sa moara pentru tine! Daca pacatul tau nu era asa de important si grav, sunt convins ca Dumnezeu nu avea nici un motiv sa isi trimita unicul Sau Fiu pentru a muri.

Comentand moartea lui Cristos, Apostolul Pavel spunea: „pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu în El (2Corinteni 5:21). Ceea ce vroia sa transmita Pavel este ca Dumnezeu uitandu-se la Isus, ne vedea pe noi pe acea cruce. Isus a platit rasplata pentru pacatul meu la cruce. Isus Cristos este o demonstratie a dragostei lui Dumnezeu pentru mine si pentru tine (Romani 5:8 Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cînd eram noi înca pacatosi, Hristos a murit pentru noi), o dragoste aratata nu numai in cuvinte, dar si in actiune. Placerea pe care a avut-o Dumnezeu sa-l zdrobeasca pe Isus pe cruce (Isaia 53:10 Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta...) ar fi trebuit sa fie placerea de a ma zdrobi pe mine si pe tine datorita incapatanarii si revoltei noastre!

Dar povestea nu se termina aici, pentru ca dupa trei zile conform Scripturilor, Isus Cristos a inviat (1Corinteni 15:3-4 V-am învatat înainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost îngropat si a înviat a treia zi, dupa Scripturi). Acesta este punctul culminant al istoriei umane, punctul culminant al Evangheliei! Daca Isus nu ar fi inviat dintre cei morti, totul ar fi fost doar o miniciuna gogonata si noi nu am mai fi avut despre ce sa vorbim acum! Datorita Invierii sunt tot felul de implicatii: putem avea speranta pentru viata eterna (Coloseni 3:1 Daca deci ati înviat împreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu), El este Mediatorul dintre noi si Dumnezeu (1Timotei 2:5 Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos), iar frica de moarte a disparut (1Corinteni 15:55 Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?"). De multe ori in timpul vietii Sale pamantene Isus a spus ucenicilor Sai modul in care va muri, iar aceasta moarte va dovedi faptul ca este Fiul lui Dumnezeu, dar Invierea a expus si mai mult acest adevar. Invierea este motivul inchinarii noastre, deoarece EL a cucerit moartea.

Intelegi ca simpla cunoastere a acestor informatii nu te poate salva? Doar o cunoastere intelectuala a acestor date nu iti poate obtine viata eterna in prezenta lui Dumnezeu. Este ca si cum ai incerca sa te salvezi de la inec prin simpla cunoastere a urmatoarelor date ale problemei: nu stiu sa inot, sunt mai greu decat apa, iar o data ce sunt sub apa nu voi mai reveni la suprafata in viata... toate acestea sunt nefolositoare pentru a te salva. Ceea ce trebuie sa faci este sa iei o decizie!

Provocarea este sa te pocaiesti si sa crezi. Intelesul cuvantului pocainta este „sa gandesti dupa" adica a te mai gandi inca o data, si a-ti schimba modul de gandire. Cel mai bun exemplu in Scriptura despre pocainta este prezentat de Domnul Isus in pilda Fiului Risipitor (Luca 15.17-22). Cerandu-si partea de avere acest fiu a fost atat de insensibil incat a risipit-o cu „prietenii" sai. Dupa o vreme cand resursele au disparut, iar o data cu ele si „prietenii" angajandu-se ca porcar, nu i s-a dat voie nici macar sa manance mancarea porcilor. Realizand starea nenorocita in care se afla, acest fiu decide sa se reintoarca acasa. Luand aceasta decizie, el de fapt recunoaste falimentul sau, iar coruptia inimii sale o rezolva prin petitia iertarii. Isus il prezinta pe acest fiu intorcandu-se acasa fara justificari, fara retineri, ci doar cu un singur gand: trebuie sa obtin iertarea tatalui. Rezultatul a fost ca tatal l-a acceptat inapoi acasa cu urmatoarele cuvinte: „acest fiu al meu era mort, si a înviat; era pierdut, si a fost gasit". Luca 15:24.

Biblia prezinta cu claritate faptul ca pentru a primi ietare si curatire de pacate, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa fim iertati (Fapte 8:22 Pocaieste-te dar de aceasta rautate a ta, si roaga-te Domnului sa ti se ierte gîndul acesta al inimii tale, daca este cu putinta), iar supararea evlavioasa va aduce pocainta ce duce la salvare (2Corinteni 7:10 In adevar, cînd întristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mîntuire, si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cînd întristarea lumii aduce moartea). Pentru a putea sta in prezenta lui Dumnezeu noi trebuie sa fim curatiti de pacatele noastre. Isus este singurul ce ne poate prezenta inaintea Tatalui curati si fara pata. Dupa ce am recunoscut falimentul, trebuie sa ne punem increderea in meritele lui Isus in salvarea noastra, merite castigate pe cruce prin purtarea pacatelor si necuratiilor noastre.

Provocarea este sa te pocaiesti si sa te increzi in Cristos Stapanul nostru, dar aceasta provocare nu suporta intarziere. Urgenta provocarii este atat de frumos creionata in Isaia 55.6,7 „Cautati pe Domnul cîta vreme se poate gasi; chemati-L, cîta vreme este aproape. Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gîndurile lui, sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertînd."

Chiar acum Dumnezeu poate fi gasit, iar provocarea nu vine de la mine, ci de la Dumnezeu insusi. Pocainta si credinta implica si renuntarea la increderea pe care o ai in abilitatile si eforturile tale in vederea salvarii, si plasarea acestei increderi numai in Isus Cristos, Mantuitorul si Stapanul! In aceasta provocare este si un cost implicat. Costul este ca trebuie sa il urmezi pe Isus acceptand voia Sa, traind zi de zi moartea Sa pentru a trai vesnic. Este principiul renuntarii pentru un castig mai mare! Acest principiu este folosit pe scara larga in sport, muzica, armata, sau balet, dar cand este vorba despre domeniul spiritual ni se pare ca ni se cuvine totul fara ca noi sa renuntam la nimic!

Bazat pe ceea ce ai citit pana acum despre caracterul lui Dumnezeu si despre falimentul uman, despre providenta lui Dumnezeu in oferirea salvarii, coroborat cu realitatea ca Isus este viu astazi, Dumnezeu iti porunceste sa schimbi radical stilul de viata pe care-l duci. Daca si tu recunosti ca ai actionat in neascultare pana acum de voia lui Dumnezeu si astfel meriti condamnarea pentru acestea, mai vrei sa continui asa?

Cel mai istet lucru pe care cineva poate sa-l faca, este sa se roage si sa confeseze direct lui Dumnezeu pacatul comis pentru a obtine iertarea. Este important sa ii spui lui Dumnezeu in rugaciune tot ceea ce ai invatat despre El, despre coruptia inimii tale, despre incercarea de a cumpara cumva salvarea Sa, despre sacrificiul lui Isus si despre decizia ta de a asculta de voia Sa toata viata. Foloseste cuvinte obisnuite, vorbeste cu Dumnezeu ca si cum ai vorbi cu tatal tau, plin de pasiune si respect. Aceasta rugaciune nu are nimic magic in ea, deoarece salvarea din pacat vine prin pocainta si credinta, dar rugaciunea aceasta inseamna ca si tu recunosti starea in care esti.

Fa aceasta pentru gloria lui Dumnezeu si vei fi salvat!

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647