Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, isi nuanteaza in mod constant situatiile conflictuale, oferind argumente adversarilor sai politici, apoi teme "de lucru" jurnalistilor si multa nedumerire cetatenilor de rand. Pe langa conflictul cu premierul Calin Popescu Tariceanu, ramas deschis pana la sfarsit, ori cel cu cei 322 de parlamentari, care i-au votat anul trecut suspendarea, acum presedintele a deschis o noua linie a frontului, "intr-un razboi" cu presa, care il tine permanent "in vizor". Atacul a inceput vineri, 14 martie 2008, cand seful statului a lansat acuzatii la adresa trusturilor de presa, care-l critica atat pe domnia sa, cat si pe membrii familiei sale, avertizand ca, in calitate de sot si de tata va reactiona la "toate mizeriile" care-i vizeaza familia. Aflandu-se pe Aeroportul de la Otopeni, la intoarcerea de la Bruxelles, presedintele Romaniei a spus ca doreste sa faca o declaratie "nu neaparat în calitate de sef al statului, ci în calitatea de membru al unei familii numite Basescu". Referindu-se la un articol aparut în "Jurnalul National", în care era acuzat ca, printr-o ordonanta de urgenta, si-a sters o datorie pe care o avea la o banca, Traian Basescu a tinut sa sublinieze ca acest ziar apartine "trustului lui Felix Motanul, dovedit turnator", respectiv Dan Voiculescu, liderul Partidului Conservator. Presedintele a spus ca articolul, "semnat de ziaristul Badin", are ca efect o manipulare, dat fiind faptul ca el nu a contractat credite, iar ca ministru al Transporturilor nu a fost în postura de a emite ordonante referitoare la stergerea unor datorii catre banci. Presedintele a explicat ca nici el, nici sotia sa si nici fiicele sale nu au luat credite de la banci, dar a confirmat ca fratele sau, Mircea Basescu, a luat un credit în 1994, de 158.000 de dolari, cu termen de rambursare de 5 ani, pe care l-a achitat integral, avand si documente care sa ateste acest lucru. Totodata, Traian Basescu s-a referit si la "campania" îndreptata împotriva fiicei sale mai mici, Elena, despre care a spus ca este "un copil inocent", acuzându-i pe "barbatii din presa" ca se iau "la trânta dreapta" cu ea. Aceasta era o aluzie la numeroasele critici aparute dupa alegerea Elenei Basescu in functia de secretar general al Organizatiei de Tineret a PD-L si dupa ce fiica aleasa si-a balbait discursul si interviurile. In opinia presedintelui, ceea ce face "trustul lui Felix" acum este sa apere interesele unor politicieni, procurori, ziaristi si politisti, care au fost implicati în devalizarea unor banci precum Bancorex si Banca Agricola si ale sistemului politic autohton, care, prin legile date, a dezincriminat fraudele legate de credite. Presedintele Romaniei n-a acuzat doar trustul de presa detinut de Dan Voiculescu, ci si pe cele detinute de Sorin Ovidiu Vântu si de Adrian Sârbu, precum si Televiziunea publica. "Stiu care este furia sistemului mafiot zdruncinat. Stiu ca nu numai trustul lui Felix are ziaristi si analisti tonomate în euro, Televiziunea Româna se apropie si ea, ca si-a recrutat niste buni recitatori. Nu se lasa mai prejos nici Sârbu în ultima vreme si vad ca si l-a revitalizat pe defunctul Calinescu, lucrurile merg înainte", a spus presedintele. Traian Basescu i-a acuzat pe unii ziaristi, nume grele din presa romaneasca, precum Cornel Nistorescu, fostul director al cotidianului "Evenimentul Zilei" sau Victor Ciutacu, redactor-sef la "Jurnalul National", ca sustin aceste campanii pe bani, numindu-i "tonomate cu euro", anuntand ca va riposta la oricare atacuri indreptate impotriva sa si a familiei sale si ca nu va face niciodata compromisuri cu mogulii de presa. "Nu în calitate de presedinte, ci în calitate de sot si tata care are obligatia sa-si apere onoarea familiei si onoarea lui", a precizat seful statului. Trusturile media au raspuns cu promptitudine la acuzatiile presedintelui Basescu. Reprezentantii Postului PRO TV, care difuzeaza serialul "Anticamera", cu Florin Calinescu în rolul unui sef de stat, au declarat, referitor la afirmatiile lui Traian Basescu, ca acest serial "este un program de fictiune, pe care fiecare telespectator are libertatea sa-l descifreze asa cum vrea", iar postul nu se ocupa cu discreditarea si compromiterea nimanui. Sorin Oancea, vicepresedinte la Antena 1 si director general la Antena 3, a spus ca "nu-i nimic nou" în ultimele acuzatii ale presedintelui Traian Basescu, ca ii intelege supararea fata de materialele scrise despre fiica sa, dar a explicat ca "Abordarea noastra a fost legata de secretarul general al tineretului PDL, nu de fiica presedintelui Basescu". Liderul Agentiei de Monitorizare a Presei, Mircea Toma, apreciaza ca Traian Basescu nu poate vorbi ca persoana privata cât este presedinte, invitându-l sa-i dea în judecata pe cei care-l nedreptatesc. "Cât timp este presedinte, domnul Traian Basescu nu poate vorbi ca persoana privata, nici macar în calitate de cap de familie, pentru ca orice spune este interpretat ca ramânând un punct de vedere al sefului statului. Incriminarea întregii mass-media, nediscriminat, are efecte grave asupra conditiei jurnalistului din România". Ziaristul Cornel Nistorescu a spus ca presedintele l-a confundat, intrucat el n-a scris nimic despre fiica sa, adaugând: "Nu pentru ca n-as avea pareri, ci pentru ca mi-a fost jena de situatia catastrofala în care se afla fiica sa si pe care nu e-n stare sa si-o tina acasa". În schimb, Cornel Nistorescu, un vehement critic al presedintelui, a afirmat ca are multe de spus despre calitatea de presedinte a lui Traian Basescu, pentru ca, în opinia sa, este "un presedinte care a întors România pe dos". Alte replici ironice, chiar acide la adresa presedintelui au venit din toate partile domeniului jurnalistic. "Domnul Basescu a comis un abuz grav folosind salonul de protocol al Aeroportului Otopeni, unde se întorcea de la Bruxelles mandatat sa discute acolo problemele României, în scopul unei rafuieli personale cu presa", a declarat renumitul ziarist Cristian Tudor Popescu. Iar, pentru ca situatia conflictuala sa nu se inflameze prea mult, presedintele interimar al Clubului Român de Presa, Indira Crasnea, a facut un apel ca ambele parti sa dovedeasca ratiune si profesionalism, ceea ce este mai greu de realizat acum, in Romania. (Clipa)

In attachement aveti doua imagini din Orheiul Vechi de la sarbatorirea aniversarii de 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara Mama. Va informez ca pe tot cuprinsul Basarabiei au avut loc adunari festive foarte inflacarate organizate de FDRM (Forul Democrat al Romanilor din R. Moldova).

In fotografia grup, il vedeti pe neobositul si extraordinarul roman, Andrei Vartic, cel cu barba inspicata.

Acum cateva zile a avut loc o adunare entuziasta in biblioteca Universitatii de Stat Alecu Russo din Balti. Va informez ca Balti este cel mai rusificat si comunizat oras din tara. Primarul e communist.

Fratii nostri basarabeni sunt mai activi decat romanii din dreapta Prutului (din pacate).

Cinste celor ce cinstesc istoria Tarii!!

Ei ne sperie anume cu trasnistrizarea în preajma aniversarii a 90 de ani de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România. Degeaba. Fiindca ei au fost, sunt si vor ramâne ocupanti si calai. Iar Basarabia a fost, este si va fi pamânt românesc. Si chiar daca ne-au bagat pe gât un presedinte comunist arogant, chiar daca majoritatea politicienilor de azi de la Bucuresti si Chisinau si-au pus la vedere coada între vine, ei nu pot scoate din istorie votul Sfatului tarii prin care Basarabia „de azi înainte si pentru totdeauna se uneste cu muma sa, România". Cum sa scoti de pe axa timpului acest magnific „pentru totdeauna"? Cum sa nu ne cerem drepturile de cetateni români consfintite prin Actul Unirii? Cum sa uite Basarabia de „muma sa, România"? Cum sa uite România de fiica sa, Basarabia?

Ei urasc Actul Unirii. Daca ar putea ei ar sterge ziua de 27 martie din calendar. Ei au explodat Senatul României, au facut RASSM, RSSM si RM, s-au înfratit cu Hitler la 23 august 1939, au format ilegal în România Mare una din cele mai mari organizatii teroriste din lume pe care au activat-o la 26 iunie 1940, ei ne-au distrus bisericile si au ucis preoti si calugari. Ei au ucis sute de mii de oameni nevinovati, inclusiv copii, doar ca sa le impuna basarabenilor alta istorie decât cea adevarata, alt destin decât cel crestin, românesc si european. Dar cum sa lupti cu voia lui Dumnezeu, care a daruit poporului român crestinismul nativ, împamântenit de Apostolul Andrei?

Pentru a lupta cu Actul Unirii ei au clocit si dupa 1989 razboaie geopolitice si epurari etnice, au distrus si furat economia R M si au provocat alungarea peste hotare a peste un milion de cetateni, au fondat posturi de radio si TV, ziare si reviste, fundatii si ONG-uri antiromânesti, au editat manuale de istorie falsificata, au distrus institutele academice de cercetare a istoriei si culturii, au impus politicieni corupti în partidele de opozitie. Dar cum sa corupi inima mamei care plânge de dorul fiului alungat anume de ei la munci umilitoare peste hotare?

Genocidul din anii 1940-1952 si confiscarea prin teroare a averii cetatenilor, fortarea metisajului etnic sau batjocorirea Declaratiei de Independenta a RM - care a reconfirmat votul politicienilor de la 27 martie 1918 si a condamnat pactul dintre Hitler si Stalin -, sunt folosite de ei si în primavara anului 2008 pentru a ascunde arhetipul reunirii poporului român votat la 27 martie 1918 anume în Basarabia. Visat dupa 1812, spiritualizat de concertele lui George Enescu, sfintit de Gurie Grosu, Actul Unirii este unul din fundamentele naturale ale Europei. Cum sa ni-l anihilam? Cum sa taiem creanga viitorului european de sub picioarele copiilor nostri?

Ei încearca sa-i convinga „democratic" pe românii din Basarabia „sa îmbratiseze orice identitate etnica sau nationala", numai nu pe cea româna. Ignoranta si lichelismul ciocoimii autohtone face parte din acest razboi mincinos dus de ei împotriva Actului Unirii. Ruperea prin razboi a micii creaturi geopolitice RM în alte mici state înca din anul 1990 face parte anume din acest scenariu. Razboiul este arta lor. Unirea, însa, a fost, este si va fi a noastra pentru totdeauna.

În aceasta zi de doliu national, scriitorii români trimit cuvântul lor lumii si tarii:

Sfâsierea patriei noastre, prin ocuparea de catre straini a Basarabiei si a Bucovinei de Nord, ne-a umplut de durere si de revolta.

Pamânturile ocupate au fost din totdeauna locuite de români. De sute de ani încoace, documentele arata stapânirea voievozilor nostri asupra lor. Din al XV-lea secol, voievodul român Stefan cel Mare, stapânitor al întregii Moldove, lupta pe Nistru si pe Dunare împotriva tatarilor si a turcilor. El era socotit de lumea apuseana, pe care o apara cu ostile lui, „sabia crestinatatii" si „atletul lui Hristos", asa cum l-a denumit Papa Pius al II-lea.

Pe atunci, poporul rus, aflat sub dominatie tatareasca, nu vazuse niciodata Nistrul. Acest popor a trait pâna în veacul al XVII-lea, despartit de al nostru prin populatii si state straine. Tinuturile rupte românismului au fost întotdeauna un singur trup cu MOLDOVA; chiar numele de Basarabia si Bucovina au fost puse în circulatie mai cu deosebire de oportunismul politic al rapitorilor de la 1775 si 1812: bastinasii n-au încetat pâna astazi de a-si spune MOLDOVENI.

Învatatii straini, statistici rusesti si austriece afirma covârsitoarea si permanenta majoritate a românilor în Basarabia si in Bucovina. În vremea cât teritoriile rapite au stat sub stapânire straina, s-au încercat asupra lor, fara nici o izbânda, toate metodele de deznationalizare.

Dupa Marele Razboi dintre 1914 si 1918, atât Basarabia, cât si Bucovina s-au reîntors, prin libera lor vointa, la statul românesc, pe temeiul principiilor de autodeterminare, care a fost si lozinca Uniunii Sovietice. Prin urmare, nici drepturile etnice, nici cele istorice nu îndreptatesc repetarea samavolniciei. Întemeiata noastra durere si revolta o însotim de un protest pe care îl îndreptam catre întreaga lume civilizata, catre toate constiintele ce mai pretuiesc justitia pe pamânt, chiar catre conducatorii vecinului care întrebuinteaza forta împotriva noastra, cu mii de avioane si de tancuri. Poporul nostru greu încercat nu a meritat aceasta cruda lovitura. Noi stim prea bine ca poporul român este ireductibil ca suflet. Dar tocmai de aceea ridicam protestul nostru: fiindca abia ajuns la întregirea sa etnica si abia pornit catre desfasurarea civilizatiei sale, neamul nostru este din nou lovit cu brutalitate si întors de la o dezvoltare fireasca.

Nimeni, nici chiar dusmanii nostri cei mai crânceni, nu ne pot tagadui dreptul la viata libera, unitara, nationala. Mormintele vechilor luptatori, ctitoriile cucernice ale voievozilor nostri, ca si silintele creatoare ale generatiei de azi, marturisesc credinta în idealul românesc al sirurilor de oameni vrednici care au trait pe aceste pamânturi.

Asadar, mutilarea de astazi este o nedreptate atât de strigatoare, încât nu se poate crede ca va ramâne definitiva.

Iubitilor frati din vechea Moldova de Nord si din Moldova de peste Prut, noi, scriitorii, care ne simtim glas si inima a Neamului, va îndemnam sa fiti tari în nadejdea voastra. La încercari asemanatoare, parintii nostri si-au pus credinta în Domnul nostru Iisus Hristos si nu s-au îndoit ca dupa noaptea rastignirii, vine Lumina Învierii!

În aceasta zi de mahnire si de înfrângere, sa nadajduim si noi asa cum au nadajduit si ei.

Acest cuvânt alcatuit de Comitetul de Conducere al Societatii Scriitorilor Români, ajutat de sfatul si de colaborarea domnilor Mihail Sadoveanu si Liviu Rebreanu, fosti presedinti ai Societatii si Ion Minulescu si Ludovic Dans, membri fondatori, ca reprezentanti ai întemeietorilor ei; Ionel Teodoreanu si Radu Gyr, ca reprezentanti ai generatiei tinere, este trimis fratilor din MOLDOVA de NORD si din MOLDOVA de peste PRUT, ca si constiintelor luminate din lumea întreaga, în numele tuturor scriitorilor români.

 Prin prezenta, va aducem la cunostinta ca Biblioteca Judeteana "Nicolae Milescu Spatarul" Vaslui si-a propus sa editeze un Dictionar al personalitatilor vasluiene care au ales sa traiasca si sa se împlineasca pe plan profesional, cultural-spiritual, stiintific, artistic, sportiv, economic, etc. în alte state, facând parte din ceea ce se cheama, diaspora româneasca.

În conditiile integrarii europene si  globalizarii, pe de o parte, suntem mândri de acesti confrati ai nostri care sunt purtatorii de cuvânt ai intelectualitatii, culturii si spiritualitatii românesti, mesagerii românilor si românismului în lume, iar pe de alta parte, ne simtim datori sa le recunoastem meritele si sa le facem cunoscute, astfel putând deveni modele, de azi si de mâine, pentru copiii si tinerii nostri.

Daca nu detineti asemenea informatii, va rugam sa ne dati alte sugestii, unde putem apela pentru a ne atinge scopul propus.

Va rugam sa ne raspundeti, indiferent, daca ne puteti da, sau nu, informatiile pe care le-am solicitat.

Va multumim anticipat si suntem încrezatori ca prin raspunsul dumneavoastra, vom reusi sa realizam o lucrare interesanta despre ROMÂNII VASLUIENI care, cu siguranta, se confrunta cu dorul de tara si locurile natale.

Cu respect, rugam persoanele care s-au nascut, au trait, au învatat ori au muncit o perioada pe raza judetului Vaslui sa ne trimita, cât se poate de repede, fisa biobibliografica completata dupa modelul de mai jos.

De asemenea, rugam familiile, rudele, prietenii, celor care, din pacate, nu mai sunt printre noi si corespund criteriilor de mai jos, sa ne trimiteti informatiile din fisa biobibliografica. Ar fi un gest de mare noblete în memoria lor.

Multumim anticipat! 

FISA  BIOBIBLIOGRAFICA

1. Date personale

Nume

Prenume

PseudonimiPorecla

Data si locul nasterii

Data si locul decesului

Nume, prenume parinti

Stare civila (copii)

Data emigrarii

Nationalitatea

Cetatenie

Profesia (domeniu de afirmare, pozitia. ex. conferentiar, profesor universitar, manager... )

Adresa

Telifax

E-mail

WebPage

2. Studii

Cursurile primare si gimnaziale

Liceul

Studii superioare

Masterat, alte studii

Doctorat

3. Limbi vorbite

4. Activitate profesionala (pe perioade de ani la un loc de munca)

5. Experienta în cercetare

6. Experienta artistica

7. Experienta sportiva de performanta

8. Titluri stiintifice / Titluri onorifice (cronologic)

9. Carti editate - personale / colaborare (mentionati debutul)

10. Lucrari stiintifice (comunicari, articole) - personale / colaborare (debut)

11. Publicistica (titlul publicatiilor: ziare, reviste - mentionati debutul)

12. Expozitii personaleicolective  (debut)

13. Performante

14. DistinctiiiDecoratii/Premii

15. Afiliatii (membru asociatiiifundatii, societati)

16. Experienta administrativa

17. Activitate caritabila

18. Pasiuni (hobby)

19. FOTOGRAFIE

(Continuare din numarul precedent)

Într-o seara, cînd ieseam totusi bine dispusi din local, la garderoba, o doamna trecuta de mult de tinerete, ne-a întrebat în cea mai frumoasa limba româneasca: „De unde sunteti, domnilor, ca înjurati atît de pitoresc româneste?!" La rîndu-ne, am întrebat-o de unde stie dînsa atît de bine limba noastra. „Ah, cum sa nu stiu, cum sa nu vorbesc limba noastra – cînd „mult e dulce si frumoasa"! a exclamat doamna. Doar am facut liceul românesc! Chiar daca multi considerau ca e mai prestigios sa mergi la un liceu german!...". „Înseamna ca erau în România Mare, la Cernauti – functionau si licee germane, ca pe timpul lui Eminescu?", am întrebat-o. „Era chiar si liceul în care a învatat Mihai Eminescu, am fost cu toata clasa în excursie, acolo... Dar erau scoli de tot felul: si germane, si polone, si rutene, si evreiesti, si rusesti, ba chiar si un liceu armenesc functiona. Numai liceu tatarasc nu am auzit sa fi fost! Tata însa, chiar daca era coborîtor din Galitia, a decis sa ne dea la Hurmuzachi, la liceu românesc - si pe sora mai mare, si pe mine. Si ce liceu era, Doamne, ce profesori ne învatau carte! Chiar si parintele Nicolae Grigorescu – da, era tizul total al marelui pictor! - daca eu stiam bine si religia, îmi dadea numai nota 10, nu-l deranja ca eu sunt de cult mozaic!". Am mai întrebat-o daca pe atunci, pîna la 1940, la Cernauti, se vorbea numai româneste. „Ei, sigur ca se vorbea numai româneste – în orice institutie de stat! Da, si în strada, dar în strada se vorbea în tot felul, fiecare cum dorea: toti stiau, pe lînga româna, si ceva nemteste, si ceva în polona, si în ruteana ceva, ba chiar si evreieste o rupeau unii, fie români, fie ruteni, fie poloni... Ne-evrei, dar nu se scîrbeau de limba idis, evreiasca! Pentru ca si noi le respectam limbile, obiceiurile... Acum... acum, iata... nu se stie cine si ce mai respecta...". „Deci, era bine „la români", se respectau drepturile minoritatilor conlocuitoare?...", am provocat-o noi. „Cum sa nu fi fost bine... Tata avea patru pravalii, una lînga alta, chiar pe strada Regina Elisabeta... si eu eram pe atunci Ester, exact ca acea Ester din Biblie, salvatoarea noastra de nimicirea pusa la cale de regele persilor... Iar cînd au venit rusii, „m-au facut" peste noapte Fira... Rîdea de mine rabi Leibowitz, la sarbatoarea noastra de Purim: „Cum ai devenit, copila, din Ester – Fir-a-i... sa fii?!...". Pe urma l-au deportat si pe bunul nostru rabin, ca si pe tata, iar sinagogile le-au închis, toate – 30! Au lasat deschisa numai una, ia asa, de ochii lumii au lasat-o...". Cînd a rostit „de ochii lumii", ochii mari ai acestei femei cu nume biblic, stricat si numele acesta de ocupanti, s-au împînzit de lacrimi...

În conditiile unei atît de bizare multiculturalitati, „în stil ucrainean", astazi, la Cernauti, în afara bibliotecilor ucrainene, se mai afla cîteva rusesti, semioficiale, caci nu au statutul respectiv, si una evreiasca, gestionata de Societatea culturala a evreilor locali, de fapt – de Joint sau alta organizatie sionista de calibru mondial. Nici vorba de vreo biblioteca austriaca, germana sau polona, cu atît mai putin – româneasca. Mai mult înca. În anii de ocupatie sovietica, în centrul acestui oras, în chiar Piata Primariei, daca nu ma însel, functiona o librarie numita Mîstettvo (Arte frumoase), dar pe care noi, basarabenii, o numeam „libraria româneasca". Aici ne completam fericit, cu carte româneasca, bibliotecile personale, vizitînd-o adeseori – orice s-ar spune, Cernautii ne este si geografic mai aproape decît Kievul, Moscova, Petersburgul sau Novosibirskul, pe unde existau de asemenea librarii cu raioane de carte româneasca. Astazi, acea librarie, aducatoare noua, cîndva, de mari bucurii pentru suflet, se numeste, parca sfidator, Ukrainska knîha... În aceeasi piata centrala a Cernautilor mai functiona, pîna prin 1991, o librarie numita chiar româneste – Luceafarul! – în care se comercializau carti editate la Chisinau. Acum, în localul acelei librarii e un centru comercial, specializat în vinderea cosmeticalelor, a bijuteriilor si a altor obiecte de lux... Cele cîteva ziare si reviste de limba româna: Zorile Bucovinei, Plai românesc, Arcasul, Septentrion literar, si chiar Concordia, gazeta oficiala - , o duc de azi pe mîine, apar mai mult gratie elanului unor intelectuali patrioti, dar ce e si mai grav – nu pot fi gasite nici cu lumînarea prin chioscurile de tipul Presa, de la noi. Si doar atîtia români din Nordul Bucovinei duc dorul cartii, presei în limba româna... Nu stiu ce ar putea face Uniunea Scriitorilor din Moldova, cu multi membri de obîrsie nord-bucovineana - în sensul difuzarii la Cernauti si în regiune, a cartii si presei de limba româna. Poate ca problema aceasta, acuta, grava, tragica, ar putea fi solutionata mai norocos de catre Departamentul Cultura al Primariei Chisinaului, în noua ei alcatuire, prin semnarea unui acord de intentii, de conlucrare pe tarîm spiritual, cu autoritatile de la Cernauti?

Parasim orasul ce a auzit pasii lui Eminescu coplesiti de sentimente dintre cele mai contradictorii. Si abia cînd ajungem la vama „ucraineano-moldava", la Mamaliga-Criva, realizam ca asa cum am plecat spre Cernauti mînati de dor pentru fratii nostri, pentru niste locuri sacre ale istoriei si culturii noastre, tot asa, aceleasi sentimente, ne vor mai conduce iarasi si iarasi spre Nordul Bucovinei. Tristetea e trecatoare, pe cînd valorile nationale, cele ale sufletului, sfideaza si timpul, si regimurile, si frontierele.

Ali Ahmed Bendeburosu Behmet Memet Mehret Cali Afrim Salam Bair, un tânar musulman dintr-o organizatie terorista extrem de periculoasa, un îndoctrinat gata oricând sa moara pentru ducerea la bun sfârsit a ordinelor superiorilor sai, se afla în prima sa misiune secreta. Daca nu da gres, si ultima! De fapt si daca da gres, tot ultima este, pentru ca superiorii lui nu tolereaza greselile.

Se afla în avion. O stewardesa înalta, blonda, cu niste forme perfecte, asa cum vazuse el într-o revista americana pentru adulti, pe care-o frunzarise pe ascuns, la o ora la care stia ca Alah era prea ocupat ca sa-l poata surprinde, îi spuse, cu un glas calm si suav, sa-si puna centura de siguranta, pentru ca aeronava urmeaza sa aterizeze, în câteva minute, în România.

Va termina cu pacatosii europeni din aceasta tara micuta si va ajunge la Alah, care-l va ierta pentru toate pacatele, inclusiv pentru frunzarirea acelei reviste, ba chiar mai mult, îl va lasa sa stea alaturi de el si de ceilalti mari eroi ai poporului sau... Ce mândru si fericit va fi atunci!!!

Un gol de aer, un impact dur cu solul, un scârtâit lung de roti si avionul se opri într-un final. Ajunsese la destinatie!

Coborî.

Ah barbuy, barad berid, aljurbada zaid, îtru haid mamet zgurdabalid, praful se va alege de natia asta, le va da el o lectie pacatosilor..., îsi spuse musulmanul, plin de optimism, nestiind ce avea sa-l astepte...

Era bucuros, cea mai grea parte a misiunii trecuse. Reusise sa treaca cu bine de controlul de la aeroport, lucratorii de acolo verificându-i superficial bagajele. Lua un taxi, ca sa ajunga la omul lui de legatura, un patiser musulman ce avea o mica afacere aici, ce-i conferea acoperirea de care avea nevoie pentru a ajuta, din umbra, organizatia.

Învatase limba româna si de cum ateriza avea instructiuni sa vorbeasca numai în româna.

* Jefu’, eu vrut ajung am la adresu acestu!

Si-i înmâna taximetristului un biletel mototolit, pe care era trecut locul unde trebuia sa ajunga prima data.

Din acel moment începu calvarul.

Taximestristul îi lua pentru cursa efectuata, jumatate din banii pe care‑i avea asupra sa. Degeaba protesta si ridica tonul, soferul nu vroia sa ia mai putin si pace. Pace, pace!!!

* No pace la Romania, de-acum, Ali Ahmed Bendeburosu Behmet Memet Mehret Cali Afrim Salam Bair sosita aici, îsi spuse arabul, zâmbind cu toata gura.

Coborî la metrou. Ca sa nu fie urmarit, trebuia sa mearga trei statii cu metroul.

Se mira, nu era lume, numai el si câtiva boschetari. Aseza geamantanele lânga el si astepa sa vina metroul. 5 minute... 10 minute... musulmanul deveni nervos.

* Nicia metroul nicia oamenii. Ude-or fi cu totia???

Un aurolac trecu în fuga pe lânga el si-i tipa în ureche, cât putu el de tare:

* Ba, turcule, e greva, dute-n...

"Greva, greva", asta nu stia ce‑nsemna... dar îsi dadu seama ca este ceva de la care nu merge metroul, asa ca se hotarî sa mearga pe jos, abia avea sa cunoasca orasul mai bine.

Când sa ridice geamantanele, observa ca-i lipseste o geanta mai mica, în care tinea banii, actele false si hartile orasului.

* Bardabuh meil kahil yashmin curduh îh în kukil!!!

Ce fericit va fi când îi va arunca în aer pe nenorocitii astia!!!

Afara era cald, de la atâta mers pe jos îl trecusera toate apele. Se opri si cumpara, cu ultimii bani din buzunar, un suc, de la o toneta amplasata în mijlocul trotuarului. Bau cu pofta.

La nici cinci minute dupa ce sorbi si ultima înghititura... crampele nu‑i mai dadeau pace. Nu observase ca sucul avea termenul de valabilitate expirat...

Cu greu gasi o toaleta. Când sa iasa îi bloca calea un barbat musculos, la fel de brunet ca si el, cu mustata si o palarie neagra ornata cu o floricica rosie.

* Ia zi, domnu, vrei o fata, ceva, ca te vad de la drum?

* No, no fata, multomesc, dar eu grabesc tare!

* Cum, ba, tu ma refuzi pe mine? Vrei, fata, nu vrei, acum trebuie sa‑mi platesti, oricum!

Si-i flutura pe la beregata ditamai cutitul. Uite-asa ramase musulmanul fara cea dea doua geanta...

Dupa câteva ore, gasi cu greu patiseria omului de afaceri arab. Îi povesti repede prin ce trecu:

* Bhî î curbu li dadan curgu il pahuli babac durlu.

S-i ceru sa-l cazeze, sa faca un dus, sa se odihneasca putin si a doua zi, dis de dimineata, sa duca la bun sfârsit ceea ce avea de facut.

Primi cheia de la apartamentul omului de afaceri si instructiunile necesare pentru a ajunge acolo. Era în imediata apropiere a magazinului. Gasi scara. Chema liftul, dar acesta nu functiona, asa ca urca cele 10 nivele ale blocului, suflând din greu.

Vru sa aprinda lumina. No corent! O pana a companiei Electrica...

Vru sa faca dus. No apa! O avarie a regiei de apa...

Enervat la culme vru sa-l sune pe amicul sau si sa-i spuna ce necazuri are. No ton! Romtelecomul era în revizie tehnica.

Vru sa-si faca un ceai. No gaze! O conducta sparta la Distrigaz...

* Bahalahala îr Alah medeza bura cîr ciordaka li o îo bîr dulah, o o!

Se resemna, se aseza pe canapea si începu sa citeasca niste ziare, pe care le gasi pe o masuta din sticla, alaturi de o tavita cu prajituri, cadou de bun venit de la amicul patiser... cât mai era lumina afara si se mai vedea...

Titluri cu litere de-o schioapa îl bulversara pe terorist: "Batrân, gasit mort de foame în casa", "Înjunghiat pentru un telefon mobil", "Profesoara batuta de elevii sai", "Grav accident rutier pe DN11, din cauza unei gropi neastupate", "Mii de disponibilizari", "Coruptie la nivel înalt“, "Basescu se cearta cu Tariceanu“, "Elena Udrea...“, "Copiii orfani nu mai au ce mânca“, "Se scumpeste pâinea! “, "Cresc accizele“, "Sute de copii au abandonat scoala“.

* Ah, ah, ah, molte problem la Romania, cîr buta hugîr narod budu îh ali somer jili kobida!

* Ce naiba mai sa pun si eu bomba, ca astia oricum moare singuri?!?

Se înserase! Iesi pe balcon sa priveasca luminile orasului, daca la el în camera tot nu venise curentul electric... altceva nu avea ce face.

Îi placea apartamentul. Era nou, abia îl dadusera în folosinta de câteva zile. Prietenul sau avea si afaceri imobiliare, asa ca-l cumparase imediat, pentru a-l vinde, când preturile aveau sa mai creasca.

Se sprijini de balustrada. De unde avea sa stie ca cei care-o montasera furasera din materiale si o fixasera numai de forma?

* Auuuuuuuuuuuu, Alah, Alah... bur îk jurab mudaf ujika lipa....

Buffff!

Fara alte comentarii!!!

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

Când o sa înceteze o data?

Totul pornise asa de bine.

Ferma de porci a lui Ion era mare, bine îngrijita si aducea venituri frumoase.

Pe ea, Ion o luase din dragoste, desi nu avea nimic „nici pi cap, nici pi cur" cum spunea Silvia.

Silvia mama lui, care îi amarâse viata si înainte de a fi nevasta lui Ion.

Cea care o cicalea de dimineata pâna seara.

Cea care gasea ca nu e buna de nimic, oricât muncea si oricât se straduia.

Cea care arunca cu reteveiul dupa ea.

Cea care o facea vesnic, proasta, toanta si lenesa fata de lume.

Tatal lui Ion, unul din fruntasii satului nu i-ar fi permis nici o data sa o ia pe ea, o „sarantoaca".

Pe ea care era doar o sluga, la ferma lor.

Pe ea care era buna dupa parerea lor doar sa îngrijeasca porcii.

Pe ea care avea doar patru clase.

Pe ea care nu avea nici macar o ie mai de doamne ajuta ca sa poata merge la hora.

Pe ea care traia într-o cocioaba cu un tata bolnav si patru frati mai mici.

Ion se purtase întodeauna frumos cu ea.

Ion o aparase de gura satului, pe cât se putea.

Ion îi dadea din când în când pe ascuns bani pentru familie.

Ion se întâlnea cu ea când putea, pe ascuns.

Ion se îndragostise de ea.

Ea îl considerase la început ca pe un frate mai mare.

Ea îsi daduse în curând seama ca el e speranta într-o viata mai buna.

Ea i se daruise într-o seara în sura si stiuse sa-l lege de ea.

Dar batrânul lui murise si atunci drumul dragostei lor fusese liber.

Putin dupa ce batrânul îsi daduse obstescul sfârsit ei doi se luasera.

Totul ar fi fost perfect daca nu ar fi fost Silvia.

Silvia care era înca în putere si nu avea de gând sa moara.

Silvia care nu vroia sa accepte ca ea e de acuma numarul unu în casa.

Silvia care o bârfea în tot satul ca o tine ca pe o servitoare.

Silvia, scorpia care nu vroia sa priceapa ca roata se învârtise.

Silvia care îl asmutea pe Ion împotriva ei.

Silvia care turnase pe ascuns o lingura mare de sare în ciorba de pe plita.

Silvia care taiase nasturii de la haina de sarbatoare a lui Ion înainte ca el sa o îmbrace.

Silvia care scapase „din greseala", ulciorul mare plin cu untura, pe piciorul ei.

Trecuse de acum un an de când erau casatoriti.

Ea tot sperase ca Silvia o sa oboseasca, sa o urasca. Dar nu fusese asa.

Ba si Ion începuse sa o certe si sa-i dea tot mai des dreptate lui Silvia.

Ba într-o zi o plesnise si o numise „curva".

Ce nu functionase în relatia lor?

Veninul varsat de Silvia zi de zi îl otravise pe Ion.

Singurii care o întelegeau erau porcii ei.

De fiecare data în toamna când trebuiau sa-i vânda o apuca plânsul.

Pe cei mai multi îi stia de mici de când sugeau la scroafa, îi botezase si-i stia dupa nume.

Dar apoi cresteau se faceau frumosi si mari si grasi si atunci trebuia sa se desparta de ei.

Doar Vasile, vierul era de acuma batrân si ramasese la ferma.

Era o mândreata de porc, alb cu negru, o mangalita care facea cinste rasei.

Mama lui murise la scurt timp dupa fatare.

Cei opt purcei fusesera dati la alte scroafe si trei dintre ei supravietuisera.

Ea îl luase pe Vasile si-l crescuse cu drag.

Vasile fusese si el o data un purcelus, rozaliu rotofei si dragalas.

Lui i se plângea când era necajita.

Lui îi povestea de problemele ei.

Lui îi spunea tot ce planuia.

Lui îi încredintase visele ei.

Vasile nu o contrazicea nici o data.

Vasile o asculta si nu o întrerupea.

Vasile o facea sa se simta înteleasa.

Vasile era singurul ei prieten.

Vasile nu o suferea pe Silvia si asta nu era doar o închipuire.

Vasile o muscase într-o zi de deget si daca nu ar fi fost premiat la mai multe concursuri, atunci asta ar fi fost ultima lui actiune înainte de a fi transformat în gratare, caltabosi si sângerete.

În fond asta era toata istoria.

Pe Silvia o lovise cu satârul pe când varsa uitura în trocul porcilor.

Apoi plecase în casa îsi facuse o cafea si o bause pentru prima data în liniste.

Era sigura ca Vasile si cu ceilalti companioni vor rezolva treaba.

Silvia trebuia oricum sa plece astazi la cura pentru „romantismele" ei.

Îi daduse o mâna de ajutor, o scapase de durerile ei închipuite.

Se dusese la Silvia în camera îi pusese hainele în geamantan, apoi avusese grija sa-i împacheteze toate smacurile, obiectele de toaleta si medicamentele în sacosa.

Le luase si le duse la cuptorul de pâine.

Facuse aluatul si când pâinea fusese gata aprinsese focul, pusese geamantanul si sacosa pe foc iar apoi statuse acolo pâna ce totul se transformase în cenuse. Apoi luase ce ramasese în cenuse si aruncase totul în latrina veche din gradina pe care nu o mai folosea nimeni de multa vreme.

De acum va avea liniste.

Ion era plecat la Bucuresti unde avea un proces pentru islazul satului împreuna cu primarul si pâna ce cineva va observa ca Silvia nu se întoarce de la cura mai dureaza.

Se dusese la porci si vazu ca Vasile îsi facuse treaba bine si curat .

Silvia disparuse, luase ce mai ramasese din hainele ei si facu curat.

Dupa ce aruncase în latrina ultimele urme care vorbeau de o Silvia, se dusese sa se culce.

Pentru prima data dormise toata noaptea linistita ca un prunc nou nascut.

Venise Ion, Silvia nu venise si dupa un timp cei de la „criminala" începusera sa o caute.

Apoi gasisera la porci un cercel, care se îngropase în namol.

Taiasera toti porcii din staloaga si e de mirare ce poate descoperi stiinta din ziua de azi.

I-au dovedit ca ea o omorâse pe Silvia, soacra ei.

Ba se apucasera sa reconstruiasca moartea batrânului, tatal lui Ion.

Dovedisera cu stiinta lor, ca tractorul care trecuse peste el nu putuse sa o ia singur pe panta în jos si sa treaca peste el.

Gasisera si martori care puteau sa jure ca în ziua aceea ea cu batrânul fusesera singuri în ferma.

Nimeni nu stia ca batrânul de fiecare data când ramâneau singuri la ferma o trântea în fân ca sa-si faca poftele cu ea.

Cine stie cât poate duce o fata simpla? Poate legea?

Când o sa înceteze o data muierea asta din celula vecina sa mai tipe.

* * *

Zilele trec greu iar noptile si mai greu. Dupa un proces pe care l-a avut la Oradea, aproape de miezul noptii, Adina ajunge acasa. Mama ei nu dorme si o asteapta pe terasa.

- Ce bine ca esti aici, Adina.

- Buna, mama! Ce-i cu tine? Ce s-a mai întâmplat?

- Tatal tau... Am descoperit ca nu a venit sa doarma acasa. M-am uitat în camera si patul e neatins.

- Ai sunat la birou?

- Nu l-au vazut. Sunt asa îngrijorata. N-as vrea sa fii avut un accident.

- Nu, probabil s-a hotarât în ultima clipa sa nu vina acasa. N-a sunat ca sa nu ne trezeasca. Nu-ti amintesti când a ramas la familia Muresan?

- Exact, atunci a sunat. Nu s-a întâmplat pâna acum sa nu anunte. Eu chem politia.

- Calmeaza-te, nu te agita, îi spune Anton care îsi face si el aparitia. De ce sa chemi politia? Tata stie sa aiba grija de el.

- Stii cumva unde e? Spune, nu ne mai tine pe jar.

- Sigur. L-am sfatuit sa-si ia câteva zile libere. Avea nevoie.

- Unde s-a dus?

- La munte. La cabana noastra, le spune el si abia dupa ce scoate perla din gura îsi da seama ca i-a promis în mod solemn tatalui sau ca va pastra secretul.

- De ce trebuia sa fuga asa, ca un hot? Nu trebuia sa ceara voie ci doar sa anunte.

- Daca vrei sa stii, a plecat ca sa stea linistit. Departe de bârfele orasului si, mai ales, de companii indesirabile.

* * *

Desi Adina a insistat sa nu se duca acolo, dis de dimineata, mama ei pleaca la cabana, în speranta ca îl va convinge pe Toma sa revina asupra hotarîrii lui de a divorta.

La prânz ca de obicei, Adina îl întâlneste pe fratele ei si pentru ca e sigura ca el stie ceva îl întreaba:

- Anton, ai reusit sa vorbesti cu tata?

- Da. Mai înainte.

- Si ce ti-a zis?

- Prost. Se întoarce acasa.

- Ti-a spus ce s-a întâmplat, ce au vorbit?

- Nu mi-a zis mare lucru. Avea o voce suparata. Cred ca mama a gresit ca s-a dus dupa el la cabana. Trebuia sa-l lase mai mult timp singur. Asta e parerea mea.

- Dumnezeule! Nu suport ideea ca se vor desparti, ofteaza Adina.

- Cred ca ar trebui sa ne obisnuim cu gândul. Anumite lucruri nu se uita asa usor.

- Tata e o persoana întelegatoare. Pâna la urma, o va ierta. Se vede ca nu-l cunosti bine.

- În anumite privinte, e implacabil, la fel ca tine.

- Ce legatura am eu cu asta?

- Te-ai despartit de Alin de mult timp, nu-i asa? Si totusi, dupa atâta vreme, te preocupa ce face logodnica lui. Cet încapatânata poti sa fii!

- Prefer sa schimbam subiectul.

- Bine, cum vrei, dar de data asta, trebuie sa-ti spun. Nu înteleg de ce te obsedeaza relatia asta care s-a terminat. Sunt atâtia baieti frumosi si mult mai buni decât Alinutul tau.

- Sigur ca da. Când iubesti mult o persoana e greu s‑o uiti.

- Te rog, Adina! De ce nu încerci sa vezi viata altfel? Traieste clipa. Distreaza-te. Esti mereu asa serioasa!

- Vrei sa iau exemplu de la tine?

- Bravo! De ce nu? În seara asta am un program deosebit. Vreau sa-ti prezint un prieten. Vii cu noi?

- Nu, multumesc. Am alta treaba de facut.

- Da! Bine. Renunt! Stiu ca tii la Alin. Pot sa-ti dau un ultim sfat? Uita-l! îi spune nervos Anton si pleaca.

* * *

Sotii Dragnea se întorc de la cabana. Elvira se apropie de sotul ei, care de când a intrat în casa s-a asezat în fata televizorului fara sa-l deschida.

- Ce ai, Toma, nu te simti bine? Vrei sa-ti aduc ceva, un pahar cu lapte, o cafea, un ceai? Raspunde-mi, ce e cu tine?

- N-am nevoie de nimic, multumesc.

- De dimineata n-ai mâncat nimic. Nu e bine.

- Buna seara. Bine ati venit. Cum a fost la cabana? V-ati odihnit?

- Putin, Adina, îi raspunde tata.

- Eu sunt foarte obosita. Ma duc sa ma culc, le spune Elvira si se retrage urmata de Adina, care îsi da seama ca tatal ei nu e dispus sa-i vorbeasca.

* * *

A doua zi, directorul Dragnea, se întoarce acasa. Dupa ce îsi lasa geanta diplomat în hol, se îndreapta spre sufragerie unde Anton citeste ziarul si soarbe din paharul cu wisiky.

- Buna, Anton.

- Buna, tata.

Nici nu apuca sa se aseze în fotoliu ca o aude pe Adina:

- Ia te uita. Ati venit si voi acasa la timp, se minuneaza ea.

- Vino, Adina. Stati jos. Vreau sa vorbesc cu voi. Ultimul lucru pe care l-as fi vrut în viata mea era sa nu va fac sa suferiti. Si, totusi, stiti foarte bine ce se întâmpla în familia noastra.

- Cred ca nu-i un secret pentru nimeni si ne pare rau pentru tine tata, sare în apararea lui Anton.

- Stiu ca-mi sunteti alaturi si va multumesc. Dar simt ca n-am puterea sa mai continuu astfel si m-am hotarât sa cer divortul.

În timp ce ochii Adinei se umplu de lacrimi, Anton îl aproba:

- Corect, tata. Hotarârea ta mi se pare logica.

- Înteleg ceea ce simti, tati, dar nu poti sa te mai gândesti putin? îl întreaba Adina.

- Crede-ma, m-am gândit mult înainte sa iau aceasta hotarâre.

- Ce se va întâmpla cu familia noastra?

- Fii linistita, comoara mea, si eu si mama voastra va vom iubi la fel ca pâna acum.

- Si tu? Ce-o sa faci? O sa pleci?

- Cred ca da. Dar oricând vei avea nevoie de mine te voi ajuta.

În sufragerie intra Elvira, cu ochii cufundati în orbite.

- Ce bine ca sunteti toti. Voiam sa va vorbesc. În seara asta, are loc decernarea premiului...

- Mama, nu cred ca e cazul... sare ca ars Anton.

- Ce e?

- Tata ne vorbea despre altceva.

- Îmi închipui despre ce.

- Daca nu te superi, as vrea sa termin cu ceea ce am început.

- Bine, Toma. As vrea doar sa vii cu mine în seara asta chiar daca va fi pentru ultima oara.

De ani buni, se incearca reabilitarea postuma a lui Wass Albert. Cu o perseverenta aproape diabolica. Demersuri mai mult sau mai putin facile, mai mult sau mai putin patetice si lacrimogene sunt dedicate acestui scop. Memoria unui criminal de razboi - judecat si condamnat in contumacie de un tribunal legal constituit si recunoscut international - se incearca a fi reconsiderata si "recreata". Demersul initiat si sustinut deopotriva de descendentii familiei Wass, dar si de nationalistii extremisti maghiari va alimenta, pe cale de consecinta, incercarile nationalistilor extremisti romani de reabilitare postuma a lui Ion Antonescu, fost conducator al statului roman. De aici intrebarea fireasca: cui folosesc toate acestea?

Analizand atent evenimentele care au condus la caderea sistemului comunist european - fapt ce-a antrenat si o noua configuratie geopolitica în zona adiacenta Ungariei - vom observa, între altele, aspecte care conduc la ideea ca revizionismul ungar a încercat si continua cu perseverenta o resuscitare in conjunctura creata de destramarea fostei Iugoslavii si a fostei Cehoslovacii, precum si de evenimentele din România. În contextul acestor procese, rolul de formatori de opinie si l-au asumat reprezentantii cultelor si intelectualii, in fapt lideri ai intereselor locale, în zonele cu majoritate maghiara, tot ei fiind si cei care au diseminat idei separatiste pe criterii etnice, initiind insa in acelasi timp si o reconsiderare si rescriere a istoriei in acord cu scopul urmarit. Privite in acest context complex, vom descoperi faptul ca incercarile de reabilitare postuma a lui Wass Albert nu sunt intamplatoare si nici singulare. Ele sunt parte dintr-un plan diabolic, conceput pe etape, cu obiective determinate si bine sustinute financiar. Cu toate ca prin Ordonanta nr. 31 din 2002 este interzis cultul criminalilor de razboi, indiferent de apartenenta lor nationala, cultul lui Wass Albert se propaga in continuare. Iar acest cult al unui criminal de razboi - parte dintr-un imens puzzle - se recompune treptat, incet, dar sigur, sub privirile stupefiant de blande (si incapabile) ale autoritatilor romane. Din cand in cand, sporadic si poate selectiv uneori, societatea civila isi mai face auzit glasul in demersuri - din pacate - lipsite de consistenta necesara.

Nascut in 1908, intr-o familie nobiliara ce poseda intinse domenii in Ardeal, Wass Albert a dovedit de tanar inclinare catre arta, in special poezie, fiind autor al mai multor scrieri. In 1944, odata cu retragerea armatei hortyste din Ardeal, el s-a refugiat initial in Germania, iar ulterior s-a stabilit in SUA (Florida). Prin Hotararea nr. 1 din 13 martie 1946, a fost condamnat la moarte (in contumacie) pentru crime de razboi, de catre Tribunalul Poporului din Cluj, sentinta fiind confirmata in 1947 si de Tribunalul International pentru Crime de Razboi. Acelasi Tribunal al Poporului din Cluj, a stabilit faptele petrecute (epurare etnica - n.a.) in perioada ocupatiei maghiare hortyste, in 16 localitati romanesti din nordul Transilvaniei. Pe baza probatoriului administrat, Tribunalul stabilea faptul ca, urmare a unei propagande sovine antiromanesti cu efecte foarte nocive, s-au comis mai multe asasinate individuale si colective, victimele fiind romani si evrei. Pe baza unor probe idubitabile - inclusiv un raport al Grupului 2 al Jandarmeriei Regale Ungare din Cluj, din 5 octombrie 1940 - s-a putut stabili vinovatia efectiva a lui Wass Albert si a tatalui sau, Wass Andrei in cazul asasinatelor comise - victime 14 romani si evrei - in comuna Sucutard, judetul Somes si comuna Muresenii de Campie, judetul Cluj. De mentionat este si faptul ca Wass Albert a fost condamnat la inchisoare pe viata si in Ungaria. Bantuit probabil de remuscari, in 1998, Wass Albert a sfarsit lamentabil sinucigandu-se. In fata unor grosolane manipulari ale constiintei colective la care asistam pasivi de cativa ani incoace - este vorba de recitalurile maraton din poezia lui Wass Albert si ridicarea unor busturi ale sale - cu detasare, curaj si responsabilitate, Horvath Dezideriu, scriitor maghiar din Romania, a avut curajul sa spuna adevarul. A facut-o cu multa onestitate, prin cartea sa intitulata "Wass Albert - portret neretusat", publicata de Editura "Contrast", in anul 2005.

Intr-un articol publicat de ziarul "Ziua", in 5 aprilie 2006, se arata faptul ca si Institutul Elie Wiesel s-a autosesizat vis-à-vis de promovarea cultului personalitatii lui Wass Albert. "Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania Elie Wiesel (INSHREW) si-a manifestat ingrijorarea fata de faptul ca statui ale lui Wass Albert, criminal de razboi condamnat in contumacie in 1946, sunt amplasate in institutii publice ale statului sau pe spatii cu acces public", se arata in comunicatul remis autoritatilor romane de acest institut. In acelasi sens s-a pronuntat de altfel si Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din Romania (MCA), afiliat la Anti Defamation League (ADL - B’nai B’rith) care inaintase in anul 2006, lui Ilie Botos, procurorul general al Romaniei, o plangere fata de existenta mai multor statui ale criminalului de razboi Wass Albert, in diverse localitati din Transilvania. In cuprinsul plangerii se mentiona: "Cu deosebita ingrijorare am luat cunostinta de faptul ca statui ale lui Wass Albert, criminal de razboi condamnat in contumacie in 1946, sunt amplasate in institutii publice sau pe spatii cu acces public. Consideram ca amplasarea de statui ale criminalilor de razboi, prin simbol si mesaj, aduce grave prejudicii educatiei in spiritul valorilor democratiei, tolerantei si intelegerii intre cetateni. Asa cum am procedat si in cazul bustului lui Ion Antonescu si a altor manifestari cu caracter negationist privind Holocaustul evreilor din Romania, avand in vedere prevederile Ordonantei de Urgenta nr. 31i2002 va solicitam sa evaluati si sa implementati masurile care se impun in conformitate cu legislatia in vigoare". Reactia autoritatilor romane a fost insa una palida si fara urmari concrete. Si asta, in timp ce, spre exemplu, la Debrecen, in Ungaria, peste o suta de intelectuali maghiari au protestat - pe o lista deschisa si in prezent - in luna februarie a.c. impotriva intentiei municipalitatii de a ridica o statuie lui Wass Albert in acel oras.

Un promotor fidel al cultului lui Wass Albert a fost si a ramas in continuare preotul reformat Bartha Jozsef din localitatea Lunca Muresului. Avertizat verbal si ulterior printr-o instiintare a prefectului judetului Mures, prin care i se cerea sa dezafecteze statuia din curtea bisericii, preotul s-ar fi opus, iar ulterior a mutat-o in biserica. Reporterul Olah Gall Elvira, intr-o emisiune difuzata de Radio Kossuth si citata de Ziarul "Ziua", arata ca preotul mai sus mentionat, ar fi declarat: "…Biserica are un sfant. Cine respecta legile bisericii nu poate fi afectat de nimic. Conform legilor confesionale, noi avem autonomie, iar in biserica, dupa Dumnezeu, preotul este suveran. Am fost incurajat si sprijinit de episcopul Papp Geza (al Eparhiei Reformate a Ardealului). Am credinta ca Dumnezeu ma va ajuta, asa ca ma simt curajos si nu ma voi supune niciodata celor care ma ameninta cu legea, cu asa-numita lege". O alta statuie care il reda pe Wass Albert se afla in biserica romano-catolica din Reghin, iar o alta in parcul din Odorheiul Secuiesc. Primarul din Odorheiul Secuiesc, Szasz Jeno, a negat insa ca ar fi vorba de bustul lui Wass Albert. In acelasi sens s-a exprimat si Komoroczy Zsolt, purtatorul de cuvant al municipalitatii din Odorheiul Secuiesc, cel care a afirmat ca de fapt "Secuiul Ratacitor" (asa cum este numita statuia pentru a deruta autoritatile romane - n.a.) ar fi de fapt simbolul tuturor secuilor care s-au ratacit prin lume. Intr-o plangere penala a Asociatiei "Cultul Eroilor" din Targu-Mures se arata, ca de fapt statuia "Secuiului Ratacitor", il reproduce pe Wass Albert. Asociatia aducea in sprijinul afirmatiilor sale un articol din cotidianul "Harghita Nepe". In numarul 280 din 29.11.2005, acest ziar a publicat la pagina 8, articolul intitulat "Expunere despre Wass Albert", semnat de Balasz Albert, care dezvaluia faptul ca "statuia lui Wass Albert se afla in parcul de statui din Odorheiul Secuiesc". De asemenea, Uniunea Civica Maghiara (UCM), care militeaza pentru obtinerea autonomiei teritoriale, editase pentru anul 2006, o serie de calendare care aveau ca motto sloganul "Om si maghiar cu credinta de nestramutat", atribuit lui Wass Albert, un slogan ce era postat sub imaginea bustului "Secuiului Ratacitor" din Odorheiul Secuiesc, fapt ce sugera ca bustul in cauza apartine criminalului de razboi. Asa ca statuile lui Wass Albert au ramas. Legea a fost insa aplicata in cazul lui Ion Antonescu, al carui bust a fost scos din curtea bisericii Delea Noua din Bucuresti. Aceeasi lege… masuri diferite. Prestigiul autoritatilor romane a fost in schimb - pentru a cata oara ? - din nou "sifonat".

SPORT - GRUPAJ DE STIRI 

ETAPA a 25-a

Rezultate complete din etapa a XXV-a a Ligii I

Rezultate complete înregistrate în partidele disputate, sâmbata, duminica si luni, în etapa a XXV‑a a Ligii I:

Universitatea Cluj - Dinamo Bucuresti 1-2

Au marcat: Bad ’78 - Danciulescu ’35 (penalti), Zicu ‘90

(Continuare on-line la pagina Sport)

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....