Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVRYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several ocassions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I beleive they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

In cautarea unui Guvern eficient

Dupa un an si jumatate de la investitura, Guvernul actual al Romaniei, condus de premierul Calin Popescu Tariceanu este din ce in ce mai mult contestat, incepand de la Traian Basescu, presedintele Romaniei, care si-a exprimat public nemultumirea in repetate randuri, pana la cetateanul de rand, salariat ori pensionar, care, pe zi ce trece, nu-si mai poate plati factura la intretinere, nici sa-si obtina medicamente ori sa-si asigure painea cea de toate zilele. Este adevarat ca pe guvernantii de la Bucuresti, proveniti din Coalitia Aliantei D.A. (PNL-PD), UDMR si PC, i-a urmarit si ghinionul, intrucat natura s-a aratat potrivnica, atat prin valurile de inundatii catastrofale produse in doi ani consecutivi, cat si prin alte valuri de gripa aviara care au facut tara vraiste. Dar multi dintre contestatari invoca alte motive, precum grupuri de interese, clientelism politic, indiferenta fata de nevoile colectivitatii, nerespectarea promisiunilor electorale, lipsa de profesionalism etc. In acest sens, in ultima perioada s-a vorbit mult, fara sa se faca ceva, despre restructurarea sau remanierea guvernului, dorita si asteptata de cetatenii tarii. Liderii celor patru partide ale coalitiei de guvernamant s-au intrunit intr-o sedinta, luni, 5 iunie 2006, dar n-au reusit sa ajunga la un consens in ceea ce priveste restructurarea membrilor Executivului. Conform relatarilor din presa, partenerii de guvernare ar fi ajuns la un consens de principiu referitor la reducerea numarului de secretari de stat, precum si a numarului agentiilor guvernamentale, infaptuindu-se astfel asa-zisa "remaniere mica". In acest context s-a aratat ca actualul Guvern al Romaniei include 15 ministere, avand 23 de ministrii si un prim-ministru, o Cancelarie a premierului cu aproximativ 1.600 de angajati si un Secretariat General al Guvernului cu peste 2.650 de angajati. Iar in plan secundar exista sute de autoritati, agentii, comisii, consilii si comitete interministeriale, interguvernamentale sau interdepartamentale, al caror numar exact nu se stie ori nu se spune, dar a crescut mereu. De exemplu, Cancelaria premierului are pentru anul in curs 1.594 de posturi, cu 43 mai multe decat in 2005 si cu 161 mai multe decat in 2004, o situatie asemanatoare fiind si la SGG: 2.685 de angajati in 2006, cu 76 mai multi decat in 2005 si cu 131 mai multi decat in 2004. Bugetele alocate fiind pe masura, de 5.890 miliarde de lei vechi la Cancelarie si respectiv 3.327 miliarde de lei vechi la SGG. Analistii spun ca este posibil ca in anumite privinte structura guvernului Tariceanu "extrem de stufoasa, costisitoare si ineficienta" s-o intreaca pe cea din vremea premierului pesedist, Adrian Nastase. Conducerea PD le-a cerut partenerilor de guvernare ca restructurarea sa se faca imediat, pentru ca noul Executiv sa primeasca votul Legislativului inainte de vacanta parlamentara. Democratii vor un Guvern format din 15 ministrii plus premierul, desfiintarea celor trei posturi de vicepremier, precum si disparitia functiilor de ministru delegat, urmand ca acestea sa fie transformate in posturi de scretar de stat. Pe de alta parte, reprezentantii PNL, UDMR si PC nu doresc eliminarea vicepremierilor din Guvern. "Prin pastrarea functiilor de viceprim-ministru mentinem o structura functionala a actualului Executiv", a declarat vicepresedintele UDMR, Attila Verestoy. In plus, liderul UDMR si-a exprimat acordul cu privire la prezenta presedintelui PC, Dan Voiculescu, in componenta Executivului, ca vicepremier, inlocuindu-l pe recent demisionarul George Copos, considerand-o ca o solutie buna pentru eficientizarea actului de guvernare, chiar daca democratii au contestat vehement aceasta nominalizare. De asemenea, acest demers politic a fost sustinut si de premierul Calin Popescu Tariceanu, care crede ca desemnarea liderului PC in functia de vicepremier corespunde necesitatii de consolidare a Coalitiei. Cele trei formatiuni: PNL, UDMR si PC au reusit sa-si impuna punctul de vedere sustinand mentinerea functiei de vicepremier. Drept urmare a dezbaterilor si confruntarilor din Coalitie, un Guvern cu eficienta sporita va fi constituit, in mod bizar, prin restructurarea demnitarilor din esaloanele doi si trei, a secretarilor de stat si a functionarilor din agentiile aflate in subordinea premierului ori a Executivului. (Clipa)

In saptamanile care au precedat momentul aniversar al Societatii Culturale "Viitorul Roman", s-a prezentat in presa de limba romana, istoricul Societatii si oportunitatea crearii acestei formatiuni de intrajutorare si cultura. In virtutea firescului, pionierii emigranti, temerarii care au avut taria sa-si smulga radacinile seculare dintr-un pamant mereu obidit de catre aceia care n-au mai incaput in granitele lor teritoriale, au simtit nevoia sa se organizeze in nuclee comunitare pentru a-si pastra identitatea nationala. Aspiratia catre libertate si o bunastare decenta, a inoculat impulsul hotararii de a prospecta o lume cu multe promisiuni, dar total necunoscuta. Aduceau cu ei limba, credinta, cultura, traditiile, trasaturi definitorii ale identitatii nationale, simtind nevoia sa le conserve pentru ei si sa le transmita urmasilor. Acest imbold a dus la certificarea nasterii Societatii Culturale, "Viitorul Roman" in 1926.

Societatea s-a constituit ca o insula romaneasca intr-o mare necunoscuta. In sanul ei, romanii dornici de a-si pastra identitatea nationala, s-au manifestat in plenitudinea bogatiilor spirituale, aduse in bagajul emigratiei. Dorinta pamanteasca de a se implini material, a facut si mai acuta nevoia de manifestare spirituala. Aceasta nevoie s-a materializat prin zidirea de lacasuri in care exprimandu-se prin limba mamei, sa savarseasca cele sacerdotale, sa-I multumeasca Atotputernicului pentru bunatatea Sa, sa traiasca traditiile seculare si sa se hraneasca cu fructele culturii nationale. Un astfel de lacas a fost Biserica Sfanta Treime, din Verdugo Rd., Los Angeles, pastorita de P.C. Parintele Protoiereu, Constantin Alecse, in care Viitorul Roman a trait ani rodnici din viata sa. In sala parohiala a Sfintei Biserici s-au consumat sute de evenimente culturale, sociale, traditionale si duhovnicesti.

In 3 Iunie a.c., la hotelul Marriott din Downtown Los Angeles, s-au adunat vreo 200 de compatrioti, spre a sarbatori venerabila varsta de 80 de ani a Socetatii, care a fost de-a lungul vremii martora trairii bucuriilor, framantarilor, manifestarilor culturale ale exilului romanesc. Conducerea prezenta a Societatii s-a straduit sa onoreze aniversarea printr-o organizare pe masura ponderii evenimentului.

Este vorba de doamna Ionela Kloes, presedinta Societatii, impreuna cu sotul Victor Kloes, domnul Cristian Calugarita, vicepresedinte impreuna cu sotia Ana Calugarita, domnul Marian Sarbu, secretar financiar, doamna Rodica Sinescu.

In foyerul din sala unde a avut loc masa oficiala, oaspetii au fost delectati de o expozitie de arta a unui numar de pictori de origine romana. Aceasta expozitie a fost organizata sub indrumarea si efortul D-nei Profesor Ileana Costea.

In mod extraordinar a fost participarea Excelentei Sale, domnul Mihai Gheorghiu, Secretar de Stat in Departamentul Relatiilor cu Comunitatile romanesti din Diaspora; Domnul Catalin Ghenea, Consul General al Consulatului Roman din Los Angeles, cu sotia, doamna Georgeta Ghenea; prezenta distinsei familii Vera si Dwight Patton, parintii materiali si spirituali ai revistei de cultura si informatie socio-politica -Clipa- care a gazduit in paginele sale prestigioase multe aspecte din viata societatii, facand o reclama favorabila in permanenta.

De o atentie deosebita s-au bucurat membrii Societatii care au condus decenii destinele ei. Au fost felicitate si li s-au inmanat placute comemorative familiilor Jon si Stela Cepoi, Miron Bonca, Marian Sarbu, Cristian Calugarita, Viorel and Susan Petrescu si altii. Acordand atentia cuvenita evenimentului, Guvernatorul Californiei, domnul Arnold Schwarzenegger, prin purtatorul sau de cuvant a transmis un mesaj de inalta apreciere a activitatilor Societatii si contributia sa la integrarea comunitatii romanesti in viata socetatii americane. Din florile bunei dispozitii s-au impletit cununile care au fost pe fruntea fiecarui participant. Antrenul asigurat de verva interpretativa a interpretului George Rotaru, venit special pentru acest eveniment, impreuna cu gratioasa Ioana Nanasi, a ominat manifestarile participantilor.

Un moment deosebit l-a constituit interpretarea de exceptie a "Doinei" poetului national M. Eminescu, de catre bass-baritonul Gabriel Vamvulescu. Acordurile si mesajul Doinei s-au constituit intr-o lacrima de durere pe obrazul Romaniei.

Si pe nesimtite, cele cateva ore de sarbatoare aniversara, in care s-au revarsat pe ringul de dans energiile bunei dispozitii, s-au scurs pe canalul vremii, evenimentul devenind istorie. O istorie pe care o dorim imbogatita de cei care vreau ca identitatea nationala sa dainuiasca prin pulsul Societatii "Viitorul Roman", acum si pururi.

Multumesc celor care si-au consumat timpul, imaginatia si energiile pentru ca aniversarea sa fie ce a fost.

Excelenta Sa Dl. Mihai Gheorghiu - Secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe, Bucuresti, Coordonatorul Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni

Doamna Ionela Kloes Presedinta Societatii "Viitorul Roman", flancata de Dl. Miron Bonca si Dl. Cristian Calugarita si Dna Stela si Jon Cepoi

Doamna Vera Luchian-Patton, Editor in Chief al publicatiei "Clipa", impreuna cu Excelenta Sa Dl. Mihai Gheorghiu, Secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe, Bucuresti

PRESIDENT'S ADDRESS-JUNE 3, 2006

BUNA SEARA DRAGI PRIETENI SI STIMATI OASPETI!

GOOD EVENING LADIES AND GENTLEMEN, FRIENDS AND HONORED GUESTS.

TODAY WE ARE CELEBRATING A VERY IMPORTANT DATE IN THE HISTORY OF OUR SOCIETY…..80 YEARS OLD! WOW….WHAT A MILESTONE!

FROM OUR HUMBLE BEGININGS, WHERE IN 1912 ONLY A HANDFULL OF FAMILIES OF ROMANIAN DESCENT ESTABLISHED THEMSELVES IN CALIFORNIA, NOW WE HAVE OVER 40,000 ROMANIAN-AMERICANS LIVING HERE IN SOUTHERN CALIFORNIA.

VIITORUL ROMAN SOCIETY WAS FORMED BY A GROUP OF 18 ROMANIANS IN APRIL 18, 1926. THE BASIS OF THIS ORGANIZATION WAS FRATERNAL IN NATURE AND IT MAINTAINED its CHARACTER FOR A VERY LONG TIME.

IN 1928, VIITORUL ROMAN BECAME MEMBER OF THE UNION AND LEAGUE AND IT WAS AN ACTIVE MEMBER UNTIL 2001.

AS AN ORGANIZATION, WE ARE NOW MEMBERS OF THE CALIFORNIA ETHNIC LEADERSHIP COUNCIL, A COALITION OF MULTIPLE ETHNIC GROUPS FROM CALIFORNIA AND CONGRESS OF ROMANIAN AMERICANS (CORA) FROM WASHINGTON D.C.

AS TIMES CHANGED OVER THE YEARS SO DID VIITORUL ROMAN!!! WE ARE NOW LEGALLY REGISTERED AND OPERATE AS A NON-PROFIT ORGANZATION IN CALIFORNIA.

OVER THE YEARS MANY OF YOU TOOK PART AT OUR EVENTS AND ACTIVITIES AND THEY ARE TOO MANY TO MENTION. HOWEVER, IT IS WORTHY TO LIST JUST A FEW:

THROUGH EXTRAORDIANRY FINANCIAL EFFORTS WE HAVE PRESENTED TO YOU AN ARRAY OF FAMOUS AND NOTABLE ARTISTS FROM ROMANIA, SUCH AS CORUL MADRIGAL, FLORIN PIERSIC, SOFIA VICOVEANCA, GHEORGE ZAMFIR, STEFAN HRUSCA, HORATIU MALAELE, CONSTANTIN DRAGICI, JOHNNY RADUCANU, COLIBRI AND MANY, MANY OTHERS.

WE ARE ALSO VERY PROUD THAT IN 1988 HIS MAJESTY KING MICHAEL AND QUEEN ANA WERE OUR GUESTS, AND OVER A PERIOD OF 3 DAYS PARTICIPATED AT VARIOUS ACTIVITIES WITH THOUSANDS OF ROMANIAN AMERICANS FROM SOUTHERN CALIFORNIA. LATER, IN 1997 PRINCESSES SOFIA AND IRINA TOOK PART AT OUR 10 OF MAY CELEBRATION.

AND THE LIST GO ON…ALSO JUST AS IMPORTANT TO MENTION IS THE FACT THAT AT ALL OF OUR ORGANIZED EVENTS WE HAD THE PRIVELEDGE TO HAVE AS GUESTS POLITICIATS AND PERSONALITIES FROM ENTERTAINMENT INDUSTRY, SCIENCE AND ART.

MIRCEA GEOANA, MIHAI BOTEZ, JAMES ROSAPEPE, SORIN DUCARU WERE DISTINGUESHED GUESTS AT OUR EVENTS.

OF COURSE, I WOULD BE REMISS IF I WOULD NOT MENTION THAT OVER THE YEARS, VIITORUL ROMAN SUPPORTED MANY CHARITIES PROJECTS THAT REQUIRED NOT ONLY VOLUNTEER WORK BUT ALSO FINANCIAL SUPPORT.

WE ARE PROUD TO SAY THAT THE SOCIETY CONTRIBUTED TO THE SUCCESS OF HAVING ROMANIA BE ACCEPTED IN THE NATO ALLIANCE, WHICH CULMINATED WITH AWARDING OF A SPECIAL MEDAL BY SORIN DUCARU, ROMANIAN AMBASSADOR TO WASHINGTON IN 2005, TO OUR ORGANZATION.

OF COURSE, ALL THESE ACCOMPLISHMENTS COULD HAVE NOT HAPPEN WITHOUT THE DEDICATION, HARD WORK AND SUPPORT OF OUR MEMBERS.

I AM DELIGHTED TO SEE THAT MANY OF OUR PAST PRESIDENTS ARE HERE WITH US TODAY. AGAIN, THIS IS A TESTIMONY OF THEIR DEDICATION TO THE SOCIETY. WE HAVE HERE WITH US TONIGHT:

MR. MIRON BONCA, WHO WITH HIS WISDOM AND GRACE STILL GUIDES US TODAY IN OUR ENDEAVORS;

MR. JON CEPOI, WHO WAS THE PRESIDENT FOR OVER 12 YEARS AND IS ONE OF THE MOST RECOGNIZED NAME OF OUR SOCIETY!

MRS. STELA CEPOI, WHO WAS THE HEART AND SOUL OF THE ORGANIZATION FOR MANY YEARS.

MR. MARIAN SARBU, WHO TODAY STILL SERVES AS OUR FINANCIAL SECRETARY AND GIVES A LOT OF HIS PRECIOUS TIME TO THE ORGANIZATION

MR. CRISTIAN CALUGARITA, WHO AGAIN TODAY IS OUR VICE-PRESIDENT AND WITHOUT HIS HELP AND EXPERTISE, I PERSONALLY BE LOST.

LETS GIVE EVERYONE MENTIONED A GREAT ROUND OF APPLAUSE!!!

TODAY’S EVENT COULD HAVE NOT BEEN POSSIBLE WITHOUT THE HARD WORK OF MANY.

THANK YOU ESPECIALLY TO PROFESSOR ILEANA COSTEA FOR ORGANAZING OUR ART EXIHIBIT THAT I HOPE ALL OF YOU HAD A CHANCE TO ENJOY.

THANK YOU TO ALL THE ARTISTS THAT PARTICIPATED IN THIS EVENT.

THANK YOU MARIAN SARBU, CRISTIAN CALUGARITA AND RODICA SINESCU FOR ALL YOUR HELP.

LADIES AND GENTLEMEN, TODAY THIS SOCIETY IS WHERE IT IS BECAUSE OF YOU!!!!

THANK EACH AND EVERY ONE OF YOU FOR YOUR SUPPORT AND LET’S CONTINUE THE TRADITION OF VIITORUL ROMAN SOCIETY IN LOS ANGELENS FOR THE NEXT 80 YEARS!!!!

The Ambassador of Romania Washington , D.C.

3 iunie 2006

Imi face o deosebita placere sa adresez acest mesaj cald cu prilejul sarbatoririi a 80 de ani de la infiintarea Societatii "Viitorul Roman", eveniment de exceptie in viata uneia dintre cele mai vechi si mai active organizatii ale comunitatii romane din Statele Unite. Acest moment aniversar evidentiaza in mod clar vointa romanilor care traiesc in SUA de a-si pastra identitatea si valorile, de a se manifesta ca o comunitate puternica, mandra de mostenirea sa culturala.

In acest context, vreau sa-mi exprim cele mai sincere aprecieri pentru activitatea indelungata si benefica a Societatii "Viitorul Roman", pentru contributia sa la afirmarea spiritualitatii romanesti in Statele Unite, la intarirea legaturilor romanilor americani cu tara de origine, la promovarea obiectivelor Romaniei in relatiile cu SUA. Doresc sa adresez cele mai calde felicitari doamnei Ionela Kloes si tuturor membrilor organizatiei pentru modul in care inteleg sa se implice in viata comunitatii romano-americane, pentru energia si eforturile lor deosebite dedicate sustinerii intereselor romanilor americani. Va asigur ca Ambasada Romaniei la Washington si Consulatul General al Romaniei la Los Angeles vor continua sa fie alaturi de dumneavoastra si sa sprijine activitatea Societatii "Viitorul Roman".

Dupa integrarea in NATO, obtinerea de catre Romania a statutului de economie de piata din partea administratiei SUA si semnarea Acordului privind facilitatile militare americane din Romania, unul dintre obiectivele prioritare ale diplomatiei romanesti - promovat impreuna cu organizatiile romanesti din spatiul american - il constituie dialogul cu reprezentantii Guvernului si Congresului american pentru includerea Romaniei in programul “Visa Waiver”, ce va permite scutirea de viza pentru cetatenii romani care doresc sa calatoreasca in Statele Unite. Acesta este un proces complex, care necesita o perioada indelungata pentru indeplinirea de catre Romania a conditiilor de acces in program, dar care presupune si demersuri concertate pe langa factorii americani de decizie politica, comparabile cu cele care au condus la validarea de catre Congresul SUA a aderarii Romaniei la NATO. Este vorba despre demersuri al caror rezultat va putea fi simtit direct atat de romanii americani, cat si de rudele si prietenii lor din Romania, care vor putea vizita SUA fara a mai intampina dificultatile procesului de obtinere a vizei americane.

In plan economic, in cursul anului trecut, comertul bilateral romano-american a crescut cu peste 50%, iar companii americane renumite, precum General Electric, Oracle sau Smithfield, au realizat noi investitii in Romania. Dorim ca aceste relatii economice bilaterale in expansiune sa aiba si o componenta consistenta generata de oamenii de afaceri americani de origine romana.

Cu sprijinul Presedintiei si Guvernului Romaniei, al caror interes major in continuarea consolidarii relatiilor cu SUA si cu comunitatea romano-americana este reflectat de vizitele in SUA ale Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, ministrului afacerilor externe, domnul Mihai-Razvan Ungureanu, si secretarului de stat pentru relatiile cu romanii de pretutindeni, domnul Mihai Gheorghiu, Ambasada va promova aceeasi abordare pragmatica in stimularea legaturilor politice, economice si culturale romano-americane, urmand sa tina la curent comunitatea romana din SUA cu evolutia principalelor proiecte bilaterale.

Cu regret ca nu pot participa la acest eveniment deosebit datorita pregatirii deplasarii in Romania a delegatiei americane conduse de adjunctul consilierului pentru securitate nationala, ambasadorul J. D. Crouch, care va participa la Forumul Marii Negre organizat de Presedintele Romaniei, va transmit inca o data felicitari si urarea de "La multi ani!" Societatii "Viitorul Roman".

Cu aleasa consideratie,

Sorin DUCARU

Absolventa (1987) a facultatii de filologie, sectia româno-engleza a Universitatii din Bucuresti, Aurelia SATCAU, a ajuns sa lucreze în prezent ca lector universitar la un institut de învatamânt superior din Melbourne, Australia. Pe la începutul anilor ’90 a emigrat în Olanda unde dupa o scurta sedere a ajuns în 1992 în Noua Zeelanda, stabilindu-se la Auckland. Acolo a obtinut „Post Graduate Diploma in Arts” de la Aucland University pentru lucrarea „Teorie de film - Narativ - Literature of Cross-Cultural Encounter". În 1997 a emigrat în Australia, stabilindu-se la Melbourne. La Monash University din Melbourne a obtinut „Graduate Diploma of Education" si a început un doctorat (PhD) în Studii Culturale, doctorat înca nepredat, desi terminat, dar tradus în limba româna (intentioneaza sa-l publice ca un volum de teorie).

A publicat studii literare în limba engleza în revista academica „Colloquy” precum si un eseu în volumul colectiv „Cinema 2000” (Film Studies - Subiectivitate în spatiul inteligibilitati postmoderne), iar în anul 2000 o extensie (pe marginea problemelor de film si media în Balcani) la Conferinta Internationala organizata de Universitatea Hyperion din Bucuresti, Catedra de Film. A participat la diverse conferinte de specialitate, cea mai prestigioasa fiind cea organizata de Melbourne University în decembrie 2004, pe tema instigata de controversatul scriitor si profesor american de la Harvard University, Samuel P. Huntington: “Clash of Civilizations? Culture and the Manipulation of Identity in Europe and Australia”.

În anii 1999-2000 i s-a oferit un „research grant" de catre renumita Monash University (Melbourne) pentru a face o cercetare în domeniul filmului si a culturii românesti de dupa 1990. Pregateste pentru tipar un roman personal cu titlul „În lift" si o culegere de studii teoretice referitoare la aspectele psiho-sociale si identitare din zilele noastre. Scrie la diverse publicatii din diaspora si sprijina, de asemenea, activitatea artistica a sotului sau, artistul plastic Radu Satcau.

George Roca, Sydney-Australia

Cineva spunea de curând urmatoarele: monstruosul adevar care se poate afirma despre societatea umana curenta este acela ca indivizii în formare astazi sînt mai degraba oi în turma, decât oameni. Asa sa fie? Nu stim, iar daca o vaga banuiala începe sa se formeze, precum ca liberul arbitru si vointa personala ar fi de mult apuse în sfera decizionala a vietilor noastre, ei bine, se gasesc destule argumente digitalizate, ultra-sofisticate tehno-logic, imagologii coplesitoare si morbide pentru satisfacerea nevoilor noastre megalomaniace pavlovian induse, pentru a ne simti în control, suverani, bântuind nemuritori intortocheatele interstitii virtuale ale unei mass-medii care a reusit sa ne convinga - puteti sa credeti? - ca muntele din reclama e „mai munte" decit cel real, iar aventura imaginara în virtual, este chiar mai confortabila.

Dar sa ne radicalizam, înca, si mai mult: gânditi-va, pentru o clipa, la imaginea urmatoare: o tara în care conditia rural-agrara este predominanta, în care caruta si calul mai trec, înca, alene printre muzee cochete, tacute si sumbre, a caror misie secreta ramâne aceea de a gazdui cu succes mondene serate de alcov (oficiate de un oarecare cu miscari lacom-serafice din degete onctuoase si larvar-filozoafe, si pentru care ambarcatiunea mizera trasa de bidiviul costeliv trecând prin fata geamurilor sale somnolind, acum, în arsita unei amiezi de vara, este un spectacol, oh, poetic, pricina pentru care maestrul culturolog se retrage acum cu miscari lenese din fata „istoriei vii" - inedit moment, oh, yes!

Bucurestiul de altadata, dar si prezentul, totul, TOTUL e aici, acum, cât sunt de privilegiat cânta el pe nas imnul strainului de lume; maestrul îsi aminteste desigur si ca trebuie începute pregatirile pentru serata de care v-am pomenit mai înainte - smochinele umplute sunt înca necomandate, iar lacheul Costica, adunat de pe drumuri anul trecut, de prin satele din jurul Bucurestilor (asa îi place piticaniei în halat de casa, brodat cu matase si cu monograma, sa numeasca orasul care zvâcneste dincolo de geamuri si al carui praf nu l-a taiat niciodata cu picioarele desculte ca cei din vechiul cartier „23 August"); flacaul Costica e tânar, cu buze carnoase si împletite ca ale lui Paraschiv din Morometii; are, în schimb, deja alura manechinelor "de împrumut" de la Gucci, unde urâtenia sau precaritatea intelectuala sunt atuuri majore)…dar ce va spuneam?

Aha, deci caruta si calul, (glisând alene pe Calea Victoriei, urmarita de gânduri lenese si veleitati de antropolog, de acel scriitor, filozof, poet de renume, gânditor, analist-politic etc., cel cu degete onctuoase si lacome si unghiile lacuite discret) la întilnirea cu un întreg arsenal simcultist ("sim" de la "simulacra" si "simulare") al tehnologiilor celor mai galactice, al surogatelor de tot felul (de la hrana cea de toate zilele transformata în vitamine, minerale si alte asemenea care se iau cu apa, si pâna la vacantele petrecute în ambianta racoroaselor (sic) imagini de munti si izvoare si albastre, sinilii ceruri îndepartate, în linistea si intimitatea de dinaintea propriului ecran de televizor sau computer.

Toate acestea - o invazie de material occidental care abia asteapta penetrarea pudibondei Romanii care în loc sa-si traga în sus fustele, lasând balaurul sa geama furios pe propria-i impotenta între coapsele-i virgine, e acum cu ochii spre Ceahlaul în neguri, pe care vesti dinspre împaratie spun ca e de vânzare! Fecioara va geme sub greutatea matahaloasei fiare si îsi va jura razbunari. Apele vor clocoti cu furie, înca odata, de data aceasta nechemate de vreun dummnezeu fals al climelor globalizate sub bagheta magica a interesului consumerist si hegemonic, ci de însusi Dumnezeul dreptatii.

Caruta si calul lunecând mut printre megaliti de beton si sticla, în asurzitoarea tacere a lumilor virtuale, a imperiilor imagologice în care umanitatea, confortabil întinsa pe canapeaua ca un covor zburator din vis, se lasa penetrata de un "real mai real decit Realul însusi"; si nu aveai dreptate Vladimir Tismaneanu, "fantasmele salvarii" sunt si ele redundante, caci iluzia, fantasma este acum… reala, sau poate ma însel, si… aveai dreptate, da, aveai dreptate, Vladimir Tismaneanu… si, cu riscul ca ma repet pentru cititorii mei, cum spune marquezul: "popoarele condamnate la singuratate nu au decât o singura sansa"... Marquez nu spune care…

România si Bulgaria devin membrii ai UE, iar dupa desprinderea Muntenegrului de Serbia, la Belgrad se fac eforturi intense de a merge pe acelasi drum. Una din conditii e lipsa de conflict între statele candidate la UE. Asta presupune depasirea handicapului izolarii milenare si de a pune bazele unor noi relatii între popoarele din Balcani. În acest context „Relatiile sârbo-iugoslavo-române prin secole", cartea prof. Milan Vanku aparuta la editura „Cartea de specialitate", Belgrad 2006, 300 p., e de mare actualitate.

În sase capitole - Relatiile sârbo-romane în perioada mai veche, Lupta poporului sârb si român împotriva expansiunii otomane în Balcani si Europa Centrala în sec. XVI-XVIII, Lupta popoarelor balcanice pentru eliberarea de robia seculara a cotropitorilor straini în sec. XIX, Relatiile sârbo-române în a doua jumatate a secolului XIX si la începutul sec. XX, Relatiile sârbo-romane la începutul sec. XX, Relatiile sârbo-romane în perioada dintre cele doua razboaie mondiale - si trei anexe, cititorul îsi poate face o imagine documentata a istoriei comune a acestor popoare ortodoxe, în cadrul mai larg al Chestiunii Orientale.

Aceasta a început în 1774 cu Pacea de la Kuciuc Kainargi i Silistra, dintre turci si rusi si numai aparent s-a încheiat cu Pacea de la Lausanne în 1923. Chestiunea e înca actuala mai ales în Irak, dar si în Kosovo: cine-l va mosteni pe "Bolnavul de la Bosfor" musulman? Ortodocsii sau occidentalii? Cum se vor emancipa si în jurul cui vor gravita neamurile ortodoxe balcanice? Cine va învinge în Balcani: pravoslavnicii sau romano-catolicii?

Iata intrebarea cheie care i-a unit pe ortodocsii sârbi si români de-a lungul secolelor înpotriva cotropitorilor mulsulmani si din Europa Centrala, iar acum îi uneste în efortul lor comun de a iesi din izolare si a participa la marele proiect vest-european, care va rezolva în sfârsit, asa se crede, toate capcanele vazute si nevazute ale Chestiunii Orientale.

Problema compatibilitatii religioase nu se mai pune astazi în Balcani, în UE, cu aceeasi acuitate cum se punea în trecutul studiat exhausiv, competent de Vanku si cum se mai pune în zilele noastre în Orientul Apropiat si Mijlociu (Irak), dar joaca înca un mare rol, cum remarca prof. Momcilo Savici, referindu-se la trecut, în excelenta sa prefata a cartii.

Sa speram ca tratatul va fi tradus si în româna si va fi punctul de plecare al unei analize a aderarii comune sârbo-române la normele si valorile vest-europene, straine lumii ortodoxe. Asta presupune fireste un dialog cordial al conducatorilor laici si religiosi de la Bucuresti si Belgrad între ei, dar mai ales împreuna cu Papa de la Roma.

În toamna anului 1990, când m-am întors din Siberia, la PNTCD, raceala si agresivitate. De ce, Doamne?! Întreaga conducere stie de ce. Domnul Corneliu Coposu fusese invitat la Ambasada URSS. Tovarasul ambasador i-a spus ca nu întelege de ce Dreptatea, ziarul PNTCD, este oficina Societatii Culturale Bucuresti-Chisinau. Având în vedere ca în Dreptatea din 28 august 1990 este comunicata opiniei publice românesti întreaga conducere a PNTCD-subsemnatul aparând în corpul membrilor supleanti ai Comitetului de conducere-adjunctii departamentelor centrale-banuiesc ca întâlnirea cu ambasadorul URSS a avut loc dupa aceasta data. Cu toata discretia, am fost împins afara din conducerea PNTCD si de la Dreptatea.

Guvernantii de la Bucuresti s-au speriat si mi-au reprosat ca am fost la Boris Eltîn (Federatia Rusa), în conflict cu Mihail Gorbaciov (URSS). Le-am raspuns ca pot repeta vizita, de data aceasta la d-l Mihail Gorbaciov. Dupa ce le-am explicat si s-au convins ca pot fi primit de Mihail Grobaciov, au tacut. De frica URSS, nici Corneliu Coposu nu a a scapat! Desi avea drum liber la Guvernul Eltîn, nu a raspuns conform asteptarilor. Ar fi fost în interesul României si al Reîntregirii României. Atunci, Boris Eltîn avea nevoie de aliati. Corneliu Coposu, nici dupa caderea lui Mihail Gorbaciov, nu a reusit sa se mobilizeze pentru o astfel de vizita. Istoria îi oferise sansa iesirii, în interesul României, pe prim planul vietii internationale. Când era rugat si sfatuit sa se întâlneasca cu Boris Eltîn, se ridica în picioare, înviorat, dar dupa câteva secunde, se aseza iar, abatut. Întrebând pe cineva, de ce aceasta retinere, ezitare, neputinta, mi-a raspuns, din cauza fricii pe care a acumulat-o în urma batailor primite în puscarie, de la KGB-isti. Adaug eu, KGB-istii l-au supravegheat si dupa iesirea din puscarie si, neîndoielnic si dupa Revolutie. Cu alte cuvinte, nici Guvernul, nici Opozitia nu s-au angajat pentru Reîntregirea tarii. Este de notorietate publica faptul ca membri PNTCD, sfatuiti de conducerea PNTCD, frânau mitingurile Societatii Culturale Bucuresti-Chisinau în sprijinul fratilor de peste Prut si al Reunificarii tarii, determinând oamenii sa nu mai vina la mitinguri, sustinând ca nu e momentul pentru asemenea activitati. Sa asteptam pâna va fi rasturnat FSN de la Putere, pâna va ajunge PNTCD la guvernare. A ajuns, dar ne-a dezamagit pe toti. Dar sa revenim în anul 1990, la Discursul domnului Corneliu Coposu, Presedintele PNTCD (Dreptatea, 4 decembrie 1990), rostit la Alba Iulia. Cuprinde o singura referire la teritoriile românesti de peste Prut, prin cuvintele Chisinau si Cernauti, iata fragmentul: „Sa închinam gratitudinea tarii, marilor fauritori ai României: Regele Ferdinand, Ionel Brateanu, Take Ioneascu, Nicolae Filipescu, Nicolae Iorga, celor care au stat în fruntea obstei la Chisinau si Cernauti“. Dar în Cuvântarea tinuta de d-l Corneliu Coposu la 1 Decembrie 1991 (Dreptatea 5i6 decembrie 1991)? Absolut nimic, nimic, nimic. Mai e loc de vreo îndoiala de ce se petrecea la vârf, în conducerea PNTCD? Tentativa de reinstaurare a comunismului, cunoscuta sub numele de Puciul de la Moscova, din august 1991, a derutat PNTCD, dovada ca prima reactie a unui lider PNTCD, la Televiziune, a fost considerata regretabila. Cuvântarea lui Corneliu Coposu de la 1 Decembrie 1991 ne adevereste ca PNTCD nu se eliberase de sindromul terorizant al Kremlinului. Corneliu Coposu, chiar în timpul Puciului, fiind solicitat sa reactioneze, nu s-a pronuntat, în nici un fel, decât astfel: "Dar daca vin rusii?" Întelegem aceasta stare de spirit. Nu judecam pe nimeni. Consemnam doar date, fapte, atitudini etc., asa cum au fost. Prin aceste marturisiri nu am negat dorinta fierbinte a lui Corneliu Coposu pentru Reîntregirea tarii. Îsi iubea tara si suferea în fata marilor nedreptati facute poporului român de catre Moscova. A plecat la Domnul în 1995, cu un an înainte ca PNTCD sa ajunga la guvernare. Ne-a lasat totusi, o cuvântare, ca un testament pentru Reîntregirea României, dar, prea târziu. Se impune deci sa întârziem câteva rânduri asupra Declaratiei privind Basarabia-redactare Pop Iftene-text difuzat participantilor la Congresul PNTCD din ianuaie 1996. Declaratia, dupa discutii, urma sa fie votata si sa devina document al acestui Congres, document de partid. Numai ca s-a întâmplat ceva ce ar fi dezonorat orice partid. În timp ce autorul Declaratiei o citea, pe scena, la microfon, alaturi de întregul prezidiu, un taranist, din sala, se repede spre scena si striga spre Iftene Pop, de ce nu a ridicat problema Basarabiei când lucra la Ministerul de Externe, pe vremea lui Ceausescu, iar spre prezidiu, s-o lasam mai încet cu Basarabia, cu acest teritoriu, deoarece nu avem temei sa-l consideram românesc. Prezidiul Congresului PNTCD s-a înmuiat, s-a conformat si doar în trei-patru minute a scos de pe ordinea de zi Declaratia, d-l Ion Diaconescu spunând, în plenul Congresului, ca dupa Congres o vor îndrepta spre sectiile de tineret ale filialelor din tara... Si s-a înmormântat Declaratia pentru Basarabia. PNTCD înca nu ajunsese la guvernare.

Sa fi fost vorba tot de frica de KGB? Dar iata, Conventia Democrata, în 1996, câstiga alegerile. Partidul cel mai important, PNTCD. Reprezentantul Conventiei, prof. univ. Emil Constantinescu ajunge presedinte al României. La câteva luni dupa investitura, ne surprinde pe toti, cedând Ucrainei, sudul Basarabiei, nordul Basarabiei, tinutul Herta, nordul Bucovinei (Si dupa cum se poate constata si Insula Serpilor), fara sa mentioneze Pactul Molotov-Ribbentrop. E vorba de Tratatul cu Ucraina, prin care se recunoaste actualele granite... asa, de parca teritoriile ramase la Ucraina nu ar avea nici o legatura cu România.

Tot dupa preluarea puterii de catre PNTCD, urmasul lui Corneliu Coposu la conducerea PNTCD, d-l Ion Diaconescu, la un an de la preluarea guvernarii, a fost la Moscova. Desi Guvernul Federatiei Ruse îsi daduse acordul de principiu înca din 1990, pentru scoli în limba româna în întrega Federatie Rusa, acord despre care PNTCD a fost informat în detaliu, d-l Ion Diaconescu nu a ridicat problema protejarii minoritatilor românesti. Orice comentariu e de prisos. A se citi, spre edificare, Stenograma convorbirilor de la Moscova. (Va urma)

3) Parlamentarul Petre Solcanu, omul de încredere al FSN si al domnului Ion Iliescu. Foarte bine! Numai ca a aparut în aceasta activitate doar acum si la vedere. Si iar ar fi fost foarte bine! Gheorghe Gavrila Copil, socotit, la vârf, din sfera presedentiei si a guvernantilor FSN de la Bucuresti, „extrem de periculos“, a fost împiedicat sa ajunga la timp aici. Si iar ar fi fost tot foarte bine! Dar parlamentarul FSN, regretam sincer, s-a manifestat ca simpla persoana particulara, reprezentându-se pe sine. Iesirea dumnealui în fata si a altor persoane oficiale, ale FSN, de la Iasi, au fost scenarizate din Bucuresti si de organele FSN din Iasi. În fata, de ce? Numai pentru a-si îmbratisa fratii din robia sovietica? Doar pentru atât? Ceilalti reprezentanti ai FPM, observând ca Gheorghe Gavrila Copil nu este în grupul de întâlnire, s-au întors, de-odata cu ceilalti români basarabeni, cu colacii de grâu frumos, prescura dintru Hristos, cu trei lumânari, în numele Sfintei Treimi, care vegheaza asupra idealurilor noastre sfinte si cu stergare si steaguri românesti, asteptându-l cu încredere. Nu s-au înselat. Gheorghe Gavrila Copil ajunsese, totusi, lânga pod, dar chiar când întâlnirea dintre frati se încheiase si fratii basarabeni pornisera spre malul basarabean, iar multimea de oameni a început sa afluiasca pe pod, dupa ei.

Stoicismul a fost una dintre marile scoli ale filosofiei grecesti, importanta nu atat prin originalitatea doctrinei, cat prin etica ei.

Intemeietorul acestei scoli a fost Zenon (336-264 i. Chr.), contemporan cu Epicur despre care am vorbit mai sus.

Numele scolii provine de la “stoa portikile” (porticul pictat) din Atena sub care, pentru a se feri de ploi, Zenon obisnuia sa se intalneasca cu adeptii lui.

Dintre toate sistemele filozofiei grecesti care au fost transplantate la Roma, singurul care a prins radacini pe pamantul italic a fost stoicismul, cultivat de o buna parte a intelectualitatii romane si chiar de un public mai larg. Este unica viziune filozofica, careia latinii ii aduc contributii cat de cat remarcabile prin scrierile lui Epictet, Seneca, Cicero si imparatul Marcus Aurelius. S-ar putea chiar spune ca popularitatea si raspandirea mai larga (in timp si spatiu) a invataturii lui Zenon se datoreaza contributiei invatatilor romani.

Incolo, in lunga istorie a Romei si a imperiului ei, cultura romana nu a dat nici un ganditor original remarcabil. Se pare ca gandirea abstracta nu a facut parte dintre virtutile latinilor.

Deoarece perceptele eticii stoice au cunoscut o larga acceptare si pentru ca, deseori, chiar si in prezent anumiti oameni sunt caracterizati drept "stoici", mi-am propus sa arat pe scurt ideile de baza ale acestei etici, in special cele cu privire la fericire.

Cel mai cunoscut dintre filozofii stoici este romanul Epictetus (50-130). De copil a fost vandut ca sclav unui soldat roman si eliberat la moartea acestuia. Considerat cel mai apropiat de invatatura mentorului scolii stoice, voi prezenta ideile etice ale lui Epictet asa cum ne-au fost transmise de un elev al acestuia in lucrarea cunoscuta sub numele de

“Enchiridion” (Manual)

Epictet sustine ca o perspectiva adecvata in etica ne cere sa intelegem ca ratiunea divina, nu intamplarea guverneaza principiul tuturor lucrurilor. Universul, din care noi suntem o parte, opereaza in conformitate cu anumite legi cu care ratiunea omului este in armonie si pe care trebuie sa ne straduim a le intelege: <Cum este posibil, in vreme ce nici un oras, nici chiar o gospodarie nu poate ramane, fie si pentru o perioada scurta, fara ca cineva sa le conduca si sa aiba grija de ele, in schimb, acest vast si splendid sistem se poate conduce la voia intamplarii?> Toate lucrurile se supun legilor Creatorului lumii, fapt valabil atat pentru corpul nostru care trece prin schimbarile hotarate, cat si petru minte. Intelegand acest lucru putem trai in confomitate cu natura noastra rationala si <sa facem totul ce este in puterea noastra, lasand restul asa cum se intampla>, adica potrivit legilor universale.

Unul din lucrurile pe care le putem controla este propria noastra vointa care constituie, in viziunea stoica, <sursa fundamentala a oricarui comportament etic>.

Deoarece <nimic nu are puterea naturala de a ne limita vointa, in afara de ea insasi. Prin urmare in ea se afla atat viciu, cat si virtutea. Cultivarea vointei formeaza fericirea, necultivarea ei, nefericirea.

In limitele puterii noastre se mai afla opiniile, scopurile, dorintele, aversiunile etc., pe scurt, tot ceea ce constituie o problema care depinde de noi. Sunt in afara controlului nostu toate lucrurile din afara, care nu depind exclusiv de vointa noastra: proprietatea, reputatia, functiile, norocul, soarta etc.

Pentru a evita frustrarile si nemultumirile trebuie sa ne obisnuim a stapanii lucrurile care depind de noi. Epictet explica frustrarea, de exemplu, drept o consecinta a unor judecati false, care ne determina sa controlam ceea ce este de fapt incontrolabil de noi.

<Daca este liber si fericit omul care-si restrange dorintele la acele lucruri care depind de propria lui vointa si, prin aceasta, este in armonie cu vointa zeului, atunci chiar moartea ii va aparea ca ceva obisnuit>, pentru ca cea mai potrivita atitudine fata de asemenea evenimente va fi una de a p a t i e (indiferenta).> (Mentionez ca in etica stoicilor apatia defineste o stare de eliberare deplina a sufletului de orice pasiuni, stare cand sentimentele nu stanjenesc activitatea ratiunii. In greaca, a=fara ; pathos = pasiune).

Daca orice eveniment deriva, argumenteaza Epictet, ca o necesitate logica din natura divina, atunci numai judecata omeneasca a lucrurilor este cauza durerilor si nefericirii.

Omul trebuie sa accepte cu calm si stapanire de sine ceea ce este inevitabil. Nici un eveniment nu este infricosator cand este privit de o minte disciplinata. <Cand moartea ne apare ca o nenorocire, trebuie imediat sa ne gandim ca nenorocirile sunt lucruri care trebuie evitate, dar moartea este inevitabila. Ce as putea face, sau unde as putea fugi de ea?>

De moarte nimeni nu poate scapa dar, se intreaba Epictet, nu putem scapa de frica ei?

Trebuie sa mor tremurand si jeluindu-ma?

Este in firea omului sa nu rabde deposedarea de bunurile ce le are, ori viata este cel mai de seama bun al lui. Dar, intrucat moartea este ceva ce nu poate fi controlat de noi, in zadar ne plangem si injuram zeii ca nu au grija de noi. Pana la urma oamenii nu se tem atat de evenimente, cat de viziunea lor asupra evenimentelor, cum este cazul si cu moartea. <Nu cere ca evenimentele sa se petreaca dupa cum vrei tu, ci doreste ca ele sa se petreaca asa cum normal se petrec ele.>

Epictet, ca si intreaga scoala a stoicilor, respinge teza lui Epicur despre care am vorbit mai sus, anume ca aspiratia naturala a omului este obtinerea placerii sau, cel putin, evitarea durerii. Stoicii sustin ca aspiratia naturala a omului este dreptatea, moderatia si libertatea.

<Apartine omului intelept sa reziste placerii, si prostului sa fie inrobit de ea>, afirma Epictet, dovedind prin aceasta ca nu a inteles prea bine doctrina epicuriana.

Doua lucruri trebuie sa le avem permanent in minte, ne avertizeaza invatatura stoicilor:

-In vointa noastra se afla atat binele cat si raul.

-Nu este in puterea noastra sa dirijam evenimentele, ci sa le acceptam.

Folosind aceste reguli, omul intelept va reusi sa-si apere virtutile, singura lui adevarata avere si sursa linistii si fericirii sale. Totodata, va putea evita deziluziile si tulburarile care chinuie pe cei ce urmaresc lucruri exterioare, (averea, faima etc.)

Cand ai pierdut ceva ce se afla in afara ta, ne sfatuieste Epictet, gandeste-te ce ai dobandit in schimb. Iar daca ceea ce ai obtinut se dovedeste a fi mai valoros sub aspectul virtutii, sa nu te consideri un pierzator.

Incercand o caracterizare generala, s-ar putea spune ca doctrina stoicilor considera om moral si fericit pe acela care traieste in conformitate cu prevederile ratiunii si il portretizeaza ca un individ independent, capabil sa-si tina in frau dorintele si sa ramana total apatic (indiferent) la vicisitudinile vietii.

Stoicii se considerau ca apartinand traditiei socratice, ca cea mai importanta lectie pe care o putem extrage din invatatura marelui atenian este ca virtutea si fericirea omului depind nu de averea sau succesele sale, ci de formarea unui caracter adevarat, adica in conformitate cu natura lui esentiala, -rationalitatea. Mai mult, ca printr-o conduita conforma cu aceeasi rationalitate, oamenii sunt uniti unii cu altii si cu intregul univers.

Celebrul aforism a lui Socrate, <cunoaste-te pe tine insuti>, are pentru ei intelesul ca prin cunoasterea de sine omul poate participa la o comunitate morala si implini rolul sau in marele plan al universului. Un om care pretuieste virtutea pentru ea insasi este un om fericit. Acesta, avand vointa supravegheata de ratiune, va fi capabil sa faca acele lucruri care depind numai de puterea lui si va evita cele ce sunt in afara ei. (Va urma)

(Continuare din numarul precedent)

SPORT - GRUPAJ DE STIRI 

Diviziei A de fotbal - etapa a 30-a (ultima):

Steaua - din nou campioana

CLASAMENT FINAL

1 Steaua 30 19 7 4 49-16 64(+33)

CALIFORNIA SMILE DENTAL GROUP

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

TEL: (714) 826-9000

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

Persoana de contact: gheorghe Sârbu, savant, e-mail: gh8sarbu@upcnet.ro

Pentru detalii, va rog, website: http://www.sarbu.ro.

CARTI - MUZICA

2000 titluri carti, 300 titluri muzica

GRATIS:catalog; transport carti (cl.4)

YellowBird Publishing

tel: 773-545-8423 / 773-463-4148

http://www.romanian-books.com