Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several ocassions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I beleive they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Vizita Secretarului de Stat american, Dna Condoleezza Rice, a fost poate cea mai scurta vizita a unui inalt demnitar in Romania, dar totodata cea mai incarcata de nobile idealuri pentru intreaga suflare din jurul Carpatilor, de la conducatori, pana la oamenii de rand. "Unchiul Sam" din sperantele romanilor si "Mos Nicolae" din stravechile lor traditii si-au trimis "Zana cea Buna" pentru a confirma filozofia cuprinsa in cuvintele urmatoare: "Intre un trecut dureros si un viitor nesigur, nadejdea omeneasca ramane neclintita" (Leopardi). Ceata din suflete si intunericul serii s-au risipit in ziua de 6 decembrie 2005, care va ramane memorabila in istorie, cand "cea mai puternica femeie a lumii", (cum e cunoscuta Dna Rice pe mapamond), a venit scurt si a semnat hotarat, la Bucuresti, Acordul privind amplasarea bazelor americane in Romania. Evenimentul s-a anuntat in mass-media cu cateva zile in urma, prin nepieritoarele cuvinte magice "vin americanii", concentrand un ideal de viata pentru care s-au jertfit cateva generatii de romani, in decenii de oprimare comunista. Chiar daca istoria s-a mai schimbat dupa 1989, speranta in "visul american" ramane la fel de puternica, hranind si indulcind amaraciunile vietii de tranzitie, iar vizita Dnei Rice le-a dat sperante romanilor ca indelungatele asteptari n-au fost in zadar. Dupa o primire protocolara, dar calduroasa in inimi, pe Aeroportul International "Henri Coanda", inalta personalitate americana a fost escortata spre Palatul Cotroceni unde a avut un tete-a-tete cu presedintele Traian Basescu, urmand discutiile in plenul delegatiilor si semnarea "Acordului de acces" privind amplasarea unor facilitati militare americane pe teritoriul Romaniei. Momentul istoric al semnarii a fost precedat de o conferinta de presa comuna a Dnei Rice si a presedintelui Basescu. Ca un inflacarat adept al "Axei Washington-Londra-Bucuresti", liderul de la Cotroceni a spus lucruri importante privind evenimentul in sine si viitorul tarii. "Am discutat atat pe tema Tratatului legat de facilitatile militare americane care se vor infiinta pe teritoriul Romaniei, cat si despre evolutia situatiilor din zona: stabilitatea din zona Balcanilor, Marea Neagra, dezvoltarea economica, colaborarea militara. Tin sa va reamintesc ca anul acesta se implinesc 125 de ani de relatii diplomatice intre Romania si SUA.Tratatul pe care il semnam cu SUA fixeaza Romania in circuitul securitatii globale cu o contributie deosebit de importanta. In momentul in care Tratatul va fi validat de Parlament, Romania va deveni un serios pilon de stabilitate in zona. Facilitatile militare americane vor fi amplasate la baza aeriana <<Mihail Kogalniceanu>>, baza Babadag, zona de antrenament Cincu si zona de antrenament Smardan. Din punctul nostru de vedere, semnarea Tratatului reprezinta o dovada ca armata romana a ajuns la un stadiu inalt, ea poate fi acum un partener credibil al SUA. Semnarea Tratatului mai demonstreaza si ca structurile de securitate din Romania pot colabora cu cele similare din SUA. Intotdeauna a existat, in relatiile bilaterale, onestitate intre Romania si SUA. Un alt aspect deosebit de important este acceptarea de catre poporul roman a prezentei americane in Romania". La randul sau, Dna Rice a tinut un discurs foarte prietenos la adresa Romaniei: "Sunt foarte incantata sa fiu aici. Remarc cu bucurie ca la 16 ani de la prabusirea comunismului, Romania a devenit un partener real al NATO si vom semna un acord care sa permita trupelor americane sa foloseasca teritoriul Romaniei. Va multumesc foarte mult pentru eforturi. Abia astept sa semnez acest acord. Eram cu presedintele Bush cand a rostit discursul la Bucuresti si am vazut curcubeul, simbolul unei relatii renascande dintre cele doua tari. Statele Unite si Romania nu sunt doar prietene, ci si surori, in Afganistan, Balcanii de Vest si Irak. Tocmai de aceea le multumesc familiilor soldatilor care sunt alaturi de noi in locuri periculoase. Cu Romania avem o relatie deosebita. Si bulgarii sunt aliatii nostri, dar presedintele Bush a considerat ca semnarea acestui acord cu Romania este mai rezonabil din punct de vedere geografic. Stim ca Romania s-a angajat sa-si transforme armata si s-o intareasca. Acest acord de transfer este transparent. Va fi evident ca este o baza de instruire". Documentul a fost semnat de sefii diplomatiilor romane si americane, Mihai Razvan Ungureanu si Condoleezza Rice, in salonul de la Palatul Cotroceni, sub flashurile zecilor de aparate foto si sub privirile presedintelui Basescu si ale premierului Tariceanu.In seara aceleiasi zile, Dna Condoleezza Rice a parasit capitala Romaniei, indreptandu-se spre Kiev. Toate posturile TV si de radio au transmis evenimentul purtator de sperante pentru toti romanii.

Clipa

1607 23rd Street, NW

Washington, D.C. 20008

Tel. (202) 232-3694; Fax (202) 232-4748

Web site: www.roembus.org; E-mail: office@roembus.org

12 decembrie 2005

SFARSIT DE AN -

Sfarsitul acestui an a avut o agenda politica bilaterala intensa, o reflectare a unui an care a marcat o dinamica de exceptie a relatiei romano-americane.

Pentru prima data la data de 1 decembrie, la comandamentul NATO pentru transformare, la Norfolk, a avut loc o ceremonie militara de ridicare a drapelului romanesc, urmata de o receptie oferita de comandantul Lance L. Smith, eveniment la care a participat ambasadorul Romaniei la Washington, Sorin Ducaru.

In seara zilei de 1 decembrie 2005, la Washington, a avut loc o receptie cu ocazia sarbatoririi Zilei Nationale a Romaniei, care s-a bucurat de o participarea de renume: John Negroponte, directorul national al comunitatii informative americane, Samuel Bodman, secretarul energiei, Gordon England, adjunctul secretarului american al apararii, Anthony Wayne, asistentul secretarului de stat pe probleme economice.

In aceeasi perioada, a avut loc la Washington vizita oficiala a domnului Sergiu Medar, noul consilier pentru aparare si securitate nationala al presedintelui Romaniei.

Concomitent cu vizita in Romania a secretarului de stat american, Condoleezza Rice, la 6 decembrie 2005, ocazie cu care a fost semnat Acordul de acces privind amplasarea facilitatilor militare americane pe teritoriul Romaniei, a avut loc la Washington vizita ministrului roman al apararii, Teodor Atanasiu, a presedintelui Comisiei pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informatii Externe, din cadrul Camerei Deputatilor, Romeo Raicu, precum si a delegatiei parlamentare romanesti care a participat la Forumul Trasatlantic al adunarii parlamentare a NATO.

Acest sfarsit de an reflecta o perioada in care relatiile politice, economice si militare romano-americane au avut o dinamica deosebita prin vizitele oficiale la Washington ale presedintelui Romaniei Traian Basescu in luna martie si a ministrului afacerilor externe Mihai - Razvan Ungureanu in luna mai si vizitele de lucru ale ministrului economiei si comertului Ioan-Codrut Seres, ministrului finantelor, Sebastian Vladescu, ministrului justitiei, Monica Luisa Macovei si a ministrului apararii nationale, Teodor Atanasiu, precum si vizitele la Bucuresti ale consilierului pentru securitate nationala al presedintelui Statelor Unite, Stephen Hadley, secretarului de stat Condoleezza Rice, si adjunctului secretarului de stat Robert B. Zoellick.

2005 a fost de asemenea, anul care a inregistrat un varf al dinamicii schimburilor comerciale romano-americane, cu o crestere de peste 70%, atingand un nivel de aproximativ 2 miliarde de dolari. Totodata, a fost inregistrat un varf in domeniul investitiilor, prin manifestarea interesului pentru investitii in Romania ale firmelor Ford, General Motors si Oracle, precum si lansarea proiectului de investitii pe 10 ani al companiei Smithfield, companie care a organizat recent vizita in SUA a unor fermieri romani care vor produce in viitor pentru Smithfield.

Ma numesc Constantin Turcanu si sunt initiatorul proiectului Post si rugaciune pentru o viata mai buna in Romania, un proiect pe care il puteti citi integral la adresa www.artadeatrai.ro/rugaciune

Ma adresez dumneavoastra pe aceasta cale deoarece, as dori sa deveniti un promotor al acestui proiect, care se adreseaza tuturor romanilor pentru romani.

Aproape cu totii am ajuns sa ne plingem ca traim intr-o tara corupta si saraca. Aproape toti asteptam ca altii sa ne scape de aceste doua flageluri si, pe buna dreptate, multi dintre noi chiar nu au, in aparenta, nici o posibilitate de a face ceva concret in aceasta directie. Exista totusi posibilitatea ca fiecare dintre noi sa realizeze ceva pentru a scapa tara de saracie si coruptie. Conform studiilor realizate recent 98% dintre romani cred in Dumnezeu ceea ce inseamna ca 98% dintre romani ar putea sa realizeze in fiecare zi citeva minute de rugaciune pentru a-i cere lui Dumnezeu sa ne scape de saracie si coruptie. Mai trebuie doar ca romanii sa fie informati in legatura cu aceasta posibilitate si sa fie ajutati sa-si depaseasca inertia. Proiectul a fost lansat de revista Arta de a trai magazin la inceputul lunii noiembrie. Am publicat acest proiect pe internet la adresa de mai sus si am anuntat prin email cit mai multe persoane. As fi dorit ca pina acum mai multe mijloace mass-media sa fi aflat de acest proiect si din proprie initiativa sa-l fi promovat mai departe. Deoarece acest lucru nu s-a produs de la sine, va trimit acum aceasta scrisoare cu rugamintea de a deveni un bun promotor al proiectului.

Pina acum aproximativ 200 de romani au inceput sa se roage in intervalele de timp precizate pentru o viata mai buna in Romania. Prin intermediul dumneavoastra sper ca acest numar sa creasca foarte mult. Va multumesc pentru intelegere si va urez mult succes in activitatea dumneavoastra!

Cu stima,

Constantin Turcanu

Redactor sef Arta de a trai magazin

Pentru mai multe detalii consultati site-ul www.artadeatrai.ro/rugaciune

"Acum traim mai prost decat anul trecut!"

Saracia, subnutritia, epidemiile, zooepizotiile, excluziunea sociala, persistenta coruptiei generalizate, lipsa marilor proiecte de infrastructura, subfinantarea educatiei, cercetarii, sanatatii, protectiei sociale, familiilor tinere si a minoritatii rome etc. - toate poarta un nume:

Traian BASESCU (PD) & TARICEANU (PNL) & Emil BOC (PD) & Marko BELA (UDMR) & Dan Voiculescu (PCR).

Romanii, satui de Tariceanu, consemneaza Sondajul INSOMAR

Luni, 12 dec. 2005 - Agentia AMOS NEWS

Doar 3 la suta din romani sunt foarte multumiti de premierul Tariceanu. Destul de multumiti se declara 26 la suta din repondenti, iar 71 la suta sustin ca sunt destul de nemultumiti sau chiar foarte nemultumiti de prestatia premierului. Alianta Dreptate si Adevar continua sa conduca in topul preferintelor electorale ale romanilor cu 45 la suta (pierzand inca 3 procente in ultima luna. Continuand in ritmul acesta va ajunge peste 6 luni la 27 %, deci sub PSD cu 5%, iar peste 1 an va ajunge la numai 9%). Alianta D.A. este urmata de PSD cu 32%, la o diferenta de 13 procente, si de PRM, care se bucura de simpatia a 15% din romani. In situatia in care PNL si PD ar candida separat, democratii ar obtine 60,2% din voturile electoratului AD.A., iar PNL doar 36% din voturile AD.A. Cei mai multi romani sunt de parere ca traiesc in prezent mai prost decat anul trecut si sunt sceptici in ceea ce priveste evolutia economiei".

Asta DA, dezastru!

Mircea Stanescu

Istoria marelui "prieten de la rasarit" a produs 12 invazii pe teritoriul Romaniei de-a lungul veacurilor.

Prima a avut loc in timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, chiar in anul in care el s-a refugiat la rusi in 1711, manat fiind de mania norodului si a semenilor, care pe buna dreptate, au cam vrut sa-i scurteze gatul, pentru politica prorusa pe care o facea.

Din acest motiv am invatat recent - in perioada comunista - despre Dimitrie Cantemir la modul superlativ - e simplu; era omul rusilor si atunci era normal ca istoricii bolsevici Roller si Iorgu Iordan sa-i acorde o importanta deosebita.

Urmatoarele invazii au fost in ordine cronologica desfasurate astfel:

A doua invazie:

1735 - 1739 - domnia lui Grigore II Ghica;

1739 - ocupatie ruseasca;

1739 - 1741 - domnia lui Grigore II Ghica.

A treia invazie:

1769 - domnia lui Constantin Mavrocordat;

1769 - 1774 - ocupatie ruseasca;

1774 - 1777 - domnia lui Grigore III Ghica.

A patra invazie:

1788 - 1789 - domnia lui Manole Glani - Ruset;

1789 - 1791 - ocupatie ruseasca;

1792 - domnia lui Alexandru Moruzzi.

A cincea invazie:

1806 - 1807 - domnia lui Alexandru Moruzzi;

1807 - 1812 - ocupatie ruseasca;

1812 - 1819 - domnia lui Scarlat Callimachi.

A sasea invazie:

1822 - 1828 - domnia lui Ion Ionita Sandu Sturdza;

1828 - 1834 - ocupatie ruseasca - Regulamentul Organic - prima Constitutie impusa a fost creatia rusilor;

1834 - 1849 - domnia lui Mihail Sturdza.

A saptea invazie:

1844 - 1853 - domnia lui Grigore Alexandru Ghica;

1853 - 1854 - ocupatie ruseasca;

1854 - 1856 - domnia lui Grigore Alexandru Ghica.

A opta invazie:

1864 - 1918 - domnia Printului Carol I si a Regelui Ferdinand I;

1877 - 1918 - ocupatie ruseasca in Basarabia;

1918 - 1939 - domnia regilor Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I, Carol al II-lea.

A noua invazie in Basarabia:

1939 - domnia Regelui Carol al II-lea;

1939 - 1941 - ocupatie ruseasca (bolsevica) in Basarabia;

1941 - 1944 - Dictatura Maresalului Ion Antonescu.

A zecea invazie in Romania:

1944 - Dictatura Maresalului Ion Antonescu;

1944-1947 - Regele MIHAI I de Romania;

1947 - 1989 - ocupatie si dictatura stalinista, ruseasca.

Celelalte doua invazii au avut loc in primul mileniu, in perioada secolelor 7 si 9, cand Cnezatul Kievului detinea suprematia in zona.

Daca incercam sa adunam anii de ocupatie, fara a trece la socoteala cele doua secole de dominatie ale Kievului, rezulta ca Romania intr-un interval de timp de 293 de ani, a fost sub stapanire ruseasca 110 ani!

Numai o minte diabolica precum a lui Stalin, a putut sa imparta Basarabia in trei zone; una transnistreana, una moldoveana, iar cele doua judete de la granita de sud sa le transforme in proprietate ucraineana.

Dupa ce a facut dezordine si a dezmembrat fosta provincie romaneasca, Stalin a inceput cu meticulozitate transferul de populatie - sute de mii de romani au fost exilati in Siberia si in locul lor adusi rusi.

Asa s-a ajuns ca Basarabia dintr-o provincie cu o populatie de 88% romaneasca, la sfarsitul anilor ’50 sa se ajunga la 52%.

Aceasta schema organizatorica a fost aplicata si la alte popoare ale imperiului sovietic, rus - Gruzia (Georgia) are o enclava abhaza unde de 15 ani exista tulburari;

In Armenia la fel…

Peste tot sunt tulburari si oameni chinuiti.

E foarte greu sa desfaci itele incurcate de Stalin si complicii lui; de aici se vede cat de spurcat si mizerabil a fost acest regim pe care numai persoane deranjate mintal pot sa-l apere. (Si avem chiar pe site indivizi carora le place inca mirosul lui Ivan)".

Mircea Stanescu

Viata este o paranteza deschisa formata dintr-o multime de acolade si paranteze mici. Nu stim cine si de ce ne deschide marea paranteza, dar stim ca fiecare dintre noi se trezeste intr-o paranteza, si ca toata viata incearca sa iasa din ea. Si in mod paradoxal, cand reuseste sa iasa, paranteza se inchide imediat dupa el. Daca imi aduc aminte bine, si nu sunt prea sigur de acest lucru, marea mea paranteza s-a deschis singura fara sa ma consulte nimeni, si am o vaga impresie ca se va inchide tot fara consimtamantul meu. De un lucru sunt insa sigur. Toata viata m-am zbatut sa ies din paranteza mea, nereusind insa altceva decat sa sar dintr-o paranteza in alta. Altfel, parantezele vin sub toate formele si in toate dimensiunile si de multe ori numai dupa ce le inchizi iti dai seama de importanta ori de semnificatia lor. Uneori, parantezele le deschizi singur, adica ti-o faci cu mana ta. Alteori, ti le deschid altii, dar se intampla sa vina si singure, cu de la sine putere. Recent, in viata mea s-a deschis o noua paranteza. Spun ca s-a deschis pentru ca nu stiu in ce masura am deschis-o eu ori s-a invitat singura.

*****

Am deschis paranteza etiopiana a vietii mele, care oricum nu ducea lipsa de paranteze, in ziua de 26 septembrie 2005. Am descins la Adis Abeba in jurul orei 11 noaptea dupa mai bine de sapte ore de zbor si tot atatea ore obositoare de asteptare prealabila pe aeroportul din Frankfurt. In timpul orelor de zbor si intr-un avion pe jumatate gol m-au asaltat tot felul de ganduri… De ce am acceptat postul de profesor in Etiopia? Cum pot rezolva problemele pe care le-am lasat nerezolvate in America si in Romania? Am facut oare bine acceptand noua pozitie?

In acea zi cu nimic deosebita, de 26 septembrie, s-a intamplat insa un mic miracol. In numai cateva ore am intinerit cu sapte ani. Am plecat din Europa in septembrie, adica a noua luna a anului 2005, si am ajuns in Etiopia, in prima luna, Meskerem, a calendarului etiopian cu 12 luni de cate 30 de zile, plus a 13-a luna de cinci sau sase zile… dupa nevoi. In plus, am ajuns in… 1998, ceea ce inseamna ca din punct de vedere "iulian" mai aveam inca doi ani pana la temutul an 2000 si intrarea in noul mileniu.

Pe aeroport am gasit putina animatie si multa bunavointa, astfel incat am trecut prin vama fara nici un control. Am continuat sa fiu insa usor ingrijorat si imi reprosam ca nu-mi cofirmasem sosirea prin E-mail. M-am linistit insa cand printr-un perete de sticla care ma despartea de sala de asteptare am zarit pe cineva care imi facea semne insistente. Spre a se lasa recunoscuta, persoana cu pricina si-a scos salul cu care isi acoperise capul si umerii pentru a se proteja de frigul neasteptat al noptii. Era Ato (adica domnul) Mamo Mengesha, reprezentant pentru Etiopia al Fundatiei Internationale pentru Educatie (IFE) cu care semnasem contractul. Ne intalnisem la cursul de pregatire organizat in prealabil de IFE si USAID, la Phoenix, in Arizona, inaintea plecarii spre Africa.

Ato Mamo mi-a urat un bun venit calduros si m-a indemnat sa respir aerul rece si sanatos al capitalei. Intr-adevar, m-a surprins temperatura scazuta din aceasta zona a Africii subecuatoriale, dar mi-am dat seama ca trebuie sa fim la o altitudine considerabila. La randul meu, i-am multumit si i-am marturisit ca m-am temut ca ma voi trezi singur la miezul noptii, pe un aeroport necunoscut si intr-o lume straina. El a zambit si a tinut sa precizeze ca pentru etiopieni nu este miezul noptii, ci numai ora sase dupa amiaza, ceea ce a constituit o noua surpriza. Apoi mi-a explicat cat de "logica" este ziua etiopiana care incepe dis-de-dimineata cand tot omul gospodar se scoala si pleaca la treaba si incepe deci si numararea orelor. In mod inexplicabil, a subliniat el, pentru "farengi" ca noi, adica francezi sau straini, dimineata, cand ar trebui sa incepem sa numaram orele pornind de la zero, este deja ora sase. Pe moment nu am inteles logica etiopiana si nici nu am vrut sa-mi contrazic gazda. De fapt explicatia stiintifica a masurarii timpului modern mi-am reamintit-o cateva zile mai tarziu; punctul de reper stiintific fiind ora 12 ziua, momentul in care soarele se afla la zenit. Mamo nu a acceptat explicatia. Trebuie sa recunosc insa ca ziua ecuatoriala incepe surprinzator de rapid in jurul orei sase dimineata si se incheie ca un capac care cade peste tine in jur de sase seara. Si aici voi deschide una din cele o mie si una de paranteze mici. Imi place sa citesc dupa amiezele pe terasa casei in care locuiesc. Exact insa la sase fara cinci incepe sa se intunece si nu mai vad bine, iar la sase si zece nu se mai poate citi. Intr-un anume fel, Mamo are dreptate. Ziua incepe la ora sase dimineata cand se face aproape brusc lumina. Nici zori de zi si nici asfintit de soare, doar o trecere neasteptata de la zi la noapte si de la noapte la zi. Tot asa pare sa fie si Etiopia; o tara care a sarit din evul mediu direct in secolul 21 si de la anuntul prin tobe la telefonie mobila. (Va urma)

In urma publicarii Comunicatului de Presa al Asociatiei Studentilor din Universitatea Bucuresti, am primit din partea distinsului om de cultura dr. Ioan Spirescu din La Habra, Ca, USA, urmatorul apel, adresat d-lui Florin Ion, presedintele ASUB.

Domnului Florin Ion, presedintele Asociatiei Studentilor din Universitatea Bucuresti,

Am citit Comunicatul de Presa in revista "Clipa", care este editata in Anaheim, CA, USA. Ma bucur ca aud de d.voastra si Asociatia studentilor al carei presedinte sunteti.

Eu cunosc situatia jalnica din Romania de la transmisiile TVR din America.

Apelul meu este -Sa intre tinerii in politica- altfel peste " 20 de ani se va da jos din tanc, Basescu".

Stiu, tinerii se pregatesc profesional, nu au timp de politica si multi viseaza Vestul. Dar tara a ajuns pe mainile lui Nastase, Roman, Hrebenciuc, Vacaroiu etc.

Noi am fost intr-o situatie similara cu a voastra. Eu am 72 de ani. Cand am ajuns doctor, spitalele erau conduse de secretari de PCR, portari, brancardieri etc.

In aceasta situatie prof. dr. Hortolomei, reputat chirurg, a dat ordin in secret: "Sa intre doctorii in PC". Eu am fost admis foarte greu, fiind fiu de dr. colonel, bunicul fiind fostul propietar al Berariei "Central“, din centrul orasului Bucuresti. Poate a fost un compromis, dar nu am avut de ales. In final am condus noi, doctorii.

Nu este mare diferenta de ceea ce se intampla acuma.

Cred in aceasta miscare pentru binele Romaniei, care este cea mai frumoasa tara din lume (asa ne invatam cei 5 nepoti ai nostri, nascuti pe pamant american). Cel mai important este faptul ca tinerii nu sunt compromisi, nu au lucrat cu securitatea.

Deci, va urez cariera universitara puternica dar si functii in toate partidele politice. NU abandonati aceasta lupta.

Cu dragoste pentru studentii tineri din Romania,

P.S. Multumesc din suflet valorosului domn Dwight Patton pentru publicarea acestei scrisori.

International Forum: Danube - The River of Cooperation, Belgrad 2002

ROMÂNII SI MAGHIARII LA LIMES

CINE POATE AZI SA LUPTE CU OCCIDENTUL?

(Continuare din numarul precedent)

Cuvantul latin “limes”, cu corespondentul sau “limita”, foarte des folosit în limba româna, desemna initial drumurile romane spre regiuni mai greu accesibile. Erau caile de legatura si de inaintare a civilizatiei romane la barbari. Iulius Caesar folosea termenul de “limes” în sens de teritoriu. Nu exista intr-adevar teritoriu fara limite. Ulterior sensul saa semantic s-a schimbat în cel de granita, în acela a unei conceptii militare si politice, al unui val fortificat, pazit, al Imperiului, al unei linie de demarcatie clare dintre Imperiu si "ceilalti", dintre sedentari si migratori, dintre lege si bunul plac, dintre lumea "intai" si a "treia", dintre zona geopolitica a dreptului si a haosului, unde institutiile romane sunt mimate, nu exista mai deloc sau numai pe hartie etc.

Trecerea de la institutia romana din vremea Senatului, la "demnitatea" divina a Imparatului a fost momentul schimbarii vechii politici universale intr-una clar limitata: De partea cealalta a limes-ului, în lumea barbarilor, se ducea bineinteles o activitate permanenta diplomatica, comerciala si chiar militara pentru pacificare, pentru stabilitate. Astfel ca civilizatia romana nu se oprea abrupt la limes, ci exista o zona de convietuire quai pasnica, politica, comerciala, culturala etc., cu barbarii. Dupa acest cordon de neamuri si triburi federate, aliate, mai mult sau mai putin, cu Roma, era teritoriul propriu-zis al barbarilor, complet neinteresant pentru romani, unde se mentineau numai contoare izolate, dar intarite ale Imperiului.

Constructia unui val de aparare cu bastioane etc., impotriva barbarilor în sec. II presupunea implicit ideea renuntarii, cel putin temporar, la continuarea procesului civilizator. Astfel pe nesimtite si fara a fi, se pare, la inceput constienti de consecinte, Roma si-au tradat vocatia, misiune istorica, inceputa de Republica. Imparatii nu mai erau indemnati sa-si riste gloria în lupte incerte, cum faceau imputernicitii Senatului, inaintasii lor, ci se marginea, de regula, la cateva batalii la limes, pentru "nume", pentru triumf si cautau, pe cat se poate, sa mentina status quo-ul. Asta a dus la izolarea Imperiului si incet, dar sigur, la prabusirea lui, la inceput in vest, apoi in est.

La inceput limes-ul parea a fi un instrument, o punte a pacii si progresului spre barbari. Protejati de ingerintele perturbatoare ale primitivilor, navalitorilor, cei din interiorul Imperiului puteau sa-si dezvolte cultura, arta nestingheriti si ss se bucure de toate avantajele unei civilizatii superioare. Decalajul dintre aceste doua lumi a devenit insa cu timpul tot mai evident si s-a transformat intr-o situatie insuportabila, de partea celor obligati sa traiasca în afara normelor romane, pana cand atractia si respingerea dintre barbari si romani a devenit mai puternica decat teama reciproca, si limes-ul, care ar fi trebuit sa-i desparta vesnic, nu a mai facut fata presiunilor. S-a prabusit.

In zilele noastre limes a fost, de exemplu, Zidul Berlinului, Cortina de Fier, care a despartit capitalismul de comunism, pe crestinii occidentali de cei orientali. "Lagarul" comunist a fost de fapt un experiment de limes, mai mult barbar decat civilizator, prin care s-a reusit totusi, pana la un anumit nivel, o apropiere remarcabila, materiala si chiar institutionala, de Imperiu. Renuntarea, în 1989, la linia de demarcatie din sarma ghimpata si mine nu poate inlocui, fireste, lipsa de institutii romane în fostul Lagar comunisto-ortodox, asa ca acum asistam la refacerea limes-ului spiritual, politic, economic. Decalajul dintre Imperiu si tarile apartinatoare fostului "Lagar" este astazi mai mare decat în trecut dar protejat si mentinut printr-o noua Cortina de Aur.

Vechea dilema imperiala o regasim în politica practicata de Uniunea Europeana, USA sau Japonia: Sa fie ajutati barbarii sa se ridice la noi conditii de viata sau sa ridicam un val militar, economic, politic etc., impenetrabil impotriva lor? Eterna lume a "treia", asa-zisa “in curs de dezvoltare", cu mizerie, nesiguranta, tiranie etc., si dorinta ei, similara cu fata morgana, de a imita civilizatia romana. Intre aceste doua constante: "limesul". (Va urma)

(Continuare din numarul precedent)

Se pot face (si s-au facut deja) multe observatii critice in legatura cu felul in care a fost conceput si amenajat muzeul. A sta deoparte si a baga de vina celor ce incearca sa faca ceva, este cel mai usor si mai fara riscuri lucru. Imi inchipui insa ca cei ce s-au inhamat la aceasta treaba n-au avut la dispozitie prea multe mijloace. Dupa cate am aflat, totul s-a facut cu ajutoare de la asociatii civice si persoane particulare. Statul roman nu s-a inghesuit sa contribuie la realizarea acestui proiect. Este, dupa parerea mea, laudabil faptul ca cei ce si-au asumat sarcina de a transforma o inchisoare oribila intr-un muzeu, nu s-au limitat sa puna in evidenta numai infernul vietii detinutilor politici din inchisoarea din Sighet, ci au incercat (si in buna parte au reusit) sa creeze o imagine mai larga despre suferintele intregii tari, as zice un fel de micro-enciclopedie a comunismului in Romania.

Cladirea inchisorii dateaza din Epoca austro-ungara si nu are dimensiuni impresionante.

Are forma unui T cu doua nivele.

Toate celulele fostei inchisori au devenit mini-sali de expozitie, aproape fiecare cu o tematica aparte. Cate o celula (rareori doua) a fost dedicata memoriei unor personalitati proeminente ale societatii romanesti interbelice: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Bratianu, Corneliu Coposu etc. si cuprind fotografii, documente, citate din operele sau spusele lor etc.

Cele mai multe dintre fostele locuri de osanda incearca sa depuna marturie despre multe masuri abuzive sau criminale ale regimului comunist: Nationalizarea; Rezistenta in munti; Distrugerea Academiei Romane; Comunismul impotriva Monarhiei; Deportarile in Baragan; Represiunea impotriva Bisericii Greco-Catolice; Colectivizarea etc.

Exponatele acestor sali cuprind, de asemenea, fotografii montaje, statistici, decupaje din ziarele vremii etc.

In curtea Muzeului s-au infaptuit doua lucrari impresinante. In partea stanga retin atentia 18 statui, femei si barbati in marime naturala, surprinsi in miscare, cu figuri chinuite si crispate, turnate in bronz negru, ca un fel de mars halucinant al robilor.

Mai inspre centrul curtii, s-a amenajat un mormant anonim colectiv, acoperit cu iarba verde si cu bradeti. Dedesubtul acestui mormant, sub nivelul solului, s-a construit o capela-cavou in care vizitatorii pot aprinde lumanari pentru odihna sufletelor mortilor fara morminte. Drumul in semicerc care duce, coborand, spre capela este marginit de un zid placat cu marmora neagra (sau granit) pe care sunt incrustate mii si mii de nume ale celor ce si-au gasit sfrasitul in multele si neomenestile inchisori si lagare de munca din Romania, dupa 1948. Nume, nume si iarasi nume de care nimeni nu vrea sa-si mai aduca aminte. Se pare ca victimele comunismului din din fosta noastra patrie, atat cele ce si-au gasit sfarsitul, cat si cele ce-au supravietuit regimului de distrugere din inchisori, nu merita in fata oficialitatilor, fie ele laice sau ecleziastice, nici un fel de consideratie sau recunostinta. Sunt ca un ghimpe in ochi de care trebuie sa scape. E prea mult, nu-i asa, sa gasim o zi intr-un an in care sa ne aducem aminte de de cei ce si-au riscat libertatea si viata din dragoste pentru tara si neamul romanesc!

Nu stiu cum sa-mi explic faptul ca nici in cadrul Sf. Liturghii nu se mai pomenesc victimele inchisorilor si ale <revolutiei> din Decembrie '89, cum s-a obisnuit o vreme, cel putin de ochii lumii, in cursul anului 1990. In schimb ne rugam pentru Presedintele si conducatorii tarii ca <Domnul D-zeu sa-i pomeneasca in imparatia Sa cea cereasca>…

Nici un alt eveniment sau sarbatoare de peste an nu ne indeamna la aduceri-aminte ca Sarbatorile Craciunului si Anului Nou, mai ales pe noi cei ce traim pe meleaguri straine. Un simtamant difuz si complex pe care-l denumim printr-un singur cuvant, pur romanesc, neasemuit de frumos -d o r- ne rascoleste sufletele si ne spunem, fiecare cum putem, ca poetul St. O. Iosif:

Mi-e dor

"Mi-e dor de munti… de Caraimanul

Pe veci acoperit de nor.

Mi-e dor de freamat lin de brazi,

De murmur tainic de izvor,

Mi-e dor de tine azi!

Mi-e dor de toaca din vecernii

Si de talangi, de verde plai,

De jalnic fluier de pastor,

De mandru port, de dulce grai,

Mi-e dor de tine, dor"…

Ori de cate ori ne gasim impovarati, necajiti si singuri ne putem retrage in "dumbrava minunata" a copilariei care ne asteapta cu bratele deschise si in care ne putem recastiga linistea si curajul de a merge mai departe.

Ne intoarcem cu gandul in anii copilariei, in special in preajma Sarbatorilor Craciunului, ca spre un taram feeric si ospitalier, spre un timp, de mult ramas in urma, in care visele si sperantele de viitor ne umpleau sufletele.

Tot un fel de reintoarcere in anii copilariei este si recitirea poeziilor care evoca Sarbatorile Craciunului, pe care multi dintre noi le mai stiu sau le-au stiut candva, rostul poeziei fiind acela de a da glas unic unor idei si sentimente pe care le avem cu totii, dar pe care numai poetii reusesc sa le redea adecvat prin cuvinte.

De aceea m-am gandit ca, in cele ce urmeaza, sa reamintesc unele dintre cele mai reusite creatii legate de aceasta mare Sarbatoare, pentru a le aduce un strop de bucurie in plus celor ce vor citi aceste randuri.

Incepem calatoria in spatiul liricii romanesti cu GEORGE COSBUC (1866-1918), poet care a ramas pentru posteritate ceea ce el insusi si-a dorit sa fie:

"Sunt suflet in sufletul neamului meu

Si-i cant bucuria si-amarul-

……………………………….

Din suflet eu fii-ti-voi, tu, neamule-al meu,

De-a pururi, nerupta sa parte"!

Cine nu-si aminteste de minunata lui poezie "Colindatorii", nelipsita din manualele de "Citire" timp de cateva generatii, poate cel mai cunoscut poem de Craciun din literatura noastra culta. Bucuros l-as transcrie in intregime, dar, din economie de spatiu, redau doar cateva fragmente:

"Cad fulgii mari incet zburand

Si-n casa arde focul,

Iar noi, pe langa mama stand,

De mult uitaram jocul.

De mult si patul ne-astepta,

Dar cine sa se culce?

Rugata, mama repeta

Cu glasul rar si dulce:

Cum sta pe paie-n frig Hristos

In ieslea cea saraca

Si boul cum sufla milos

Caldura ca sa-i faca".

………………………………..

Sarac ne-a fost, dar cald si drag

In casa-ne Craciunul

Si cand tarziu ne biruia

Pe vatra calda somnul,

Prin vis vedeam tot flori de mar

Si-n fasa mic pe Domnul".

LUCIAN BLAGA (1895-1961) este un caz singular in literatura romana, mare poet si mare filozof. In acelasi an, 1918, debuteaza editorial ca poet cu volumul "Poemele luminii" si ca filozof cu volumul de aforisme: "Pietre pentru templul meu". In tot ce-a scris este prezenta o simbioza superioara a filozofiei cu poezia.

Crezul poetic si-l afirma inca din prima poezie a volumului de debut:

"Eu nu strivesc corola de lumini a lumii

si nu ucid

cu mintea tainele ce le-ntalnesc

in calea mea,

in flori, in ochi, pe buze ori morminte".

Poetul din Lancram a scris o "Colinda" de o aleasa frumusete si profunzime:

"Doarme colo in poiata

Noaptea-i neagra, ceasu-i lung,

Pruncusor fara de tata.

Sta maicuta langa prunc

Si maicuta, mama lui,

Sa le tie de urat,

Se tot plange boului.

Inger-nalt s-a coborat,

C-a nascut in Vifleim.

Si in noapte inadins,

N-are scutece de in,

Degetul si l-a aprins.

N-are apa, n-are fasa,

Arde ingerul lui Dumnezeu

Nici opait, nici nanasa,

Ca o lumanare de sau".

…………………………..

Catrenele din sonetul "Sfarsit de an", ale aceluiasi poet, ar merita memorate de oricine:

"Fapturi in umbra anului apun

Si drumuri, fapte, cad in nefiinta.

Sunt, totusi, inc-atatea cu putinta!

Din destramari si negura m-adun

In valea incercata de-ndoieli,

Si numai rar, ce rar, de vreo credinta,

Sunt, totusi, inca multe cu putinta,

Minuni, aurore, raset si-nvieri".

La 17 Noiembrie 2005, am avut placerea impreuna cu prof. Grigore Palanciuc, Daniel Vidican, fostul tenor al operei din Iasi, si cu un grup de romani, sa fim prezenti la productia operei "Tosca" performata de Opera Pacific avand in rolul principal pe tanara si foarte talentata soprana Doina Dimitriu.

Orchestra si corul operei au fost dirijate de maestrul Cristian Badea.

Domnisoara Dimitriu este absolventa a Conservatorului din Iasi si castigatoare a competitiei "Hariclea Darclée", in 1997. Tanara soprana si-a desavarsit studiile la Accademia Di Perfezionamento a Teatrului Scala din Milano.

In prezent este stabilita la Milano, dar este solicitata peste tot in lume. Recent s-a afirmat in rolul principal din "Tosca" la Chicago anul acesta, unde a impresionat atat de mult ca administratorii operei din Chicago au tinut sa-i daruiasca Doinei costumul in care Maria Callas a performat acelasi rol. Costum pe care l-a folosit cu prilejul debutului ei in Orange County.

Criticul de muzica al ziarului Orange County, Timothy Mangan, a fost la fel de impresionat de romanca noastra mentionand ca Doina a aratat caracteristici care o vor ajuta sa devina o Tosca de prima clasa. Indeosebi notele acute au razbit intr-un forte impresionant peste acompaniamentul orchestrei.

Cristian Badea este unul dintre dirijorii de valoare internationala, aceasta nefiind prima data cand dirijeaza o opera in care principala protagonista a fost Doina Dimitriu. Maestrul Badea a studiat vioara si compozitie la Conservatorul din Bucuresti si s-a specializat in dirijorat la Bruxelles, Salzburg si in renumitul Colegiu de muzica, Julliard din New York. Cristian Badea este casatorit cu o cetateana americana si e stabilit in Statele Unite, de 30 de ani. Maestrul Badea intretine relatii de colaborare apropiata cu Opera de Stat din Viena si New York Metropolitan Opera.

La sfarsitul spectacolului, grupul nostru de romani a surprins-o pe Doina cu o vizita in culise. Mare i-a fost surpriza "divei" sa-l vada pe fostul ei coleg de opera, Daniel Vidican, cu care a cantat in "Flautul Fermecat" de Mozart, in urma cu 13 ani, la Iasi.

A fost o seara intr-adevar minunata si speram ca Doina se va reintoarce sa incante publicul din aria Los Angeles in curand. Urmatoarea opera pe calendarul dansei in Statele Unite se preconizeaza in iarna anului 2007, in San Francisco.

Ca si o nota aditionala, Opera Pacific, din lipsa de fonduri, nu va prezenta decat trei opere in sezonul acesta, cea mai renumita fiind " Aida" de Verdi, in aprilie 2006.

Pamantul si cerul se umplu de mister. O pace harica invaluie lumea vazuta si nevazuta. Este emotia asteptarii coborarii Fiului spre a ne mantui. Pluteste in tot ce ne inconjoara minunata veste a nasterii din Sfanta Fecioara, a Celui pe care Dumnezeu L-a trimis sa ia chip de om, ca om sa traiasca, sa patimeasca, sa se rastigneasca, sa moara si sa invie, pentru salvarea noastra din pacatul stramosesc. De 2005 ani, vestea Nasterii Mantuitorului revarsa asupra lumii oceane de bucurie, fiecare intampinandu-L dupa puterea credintei sale, aducandu-I prinos de multumire si rugaciune si infrumusetandu-si propria viata cu bucuria venirii Fiului intre oameni. Sa grijim si noi casa sufletului nostru si s-o impodobim cu fapte bune, bine placute lui Dumnezeu, iar impreuna cu cetele de ingerasi sa cantam Colindele pline de taina si simtire, care au infrumusetat de veacuri viata simpla si tihnita, plina de Hristos, a strabunilor nostri. Doresc tuturor cititorilor si necititorilor un Craciun fericit, luminos si pasnic, iar anul 2006 sa ne gaseasca mai buni, mai toleranti, cu rodnice realizari in viata de zi cu zi, multa pace si intre oameni mai multa bunavoire. Bucuria semanata de Nasterea Mantuitorului Hristos sa rodeasca si in sufletele si casele noastre Spre intampinarea si preamarirea Copilului Divin, cern si eu cateva dalbe stelute:

COPIL DIVIN

O pace harica coboara

Intreg universul si cerul,

Ca naste Prea Sfanta Fecioara,

Divin le cuprinde misterul.

Copile Sfant plin de iubire,

In scutece de paie reci,

Azi iar cobori in omenire

Ca bunatatea sa-Ti apleci.

Te nasti si-acum ca an de an

Si plangi de mila noastr-amar,

Ca neamul omenesc, sarman,

De soarta Ta n-are habar.

Trimite-l azi pe Mos Craciun

Ca sa ne bata la fereastra,

Asa cum mosi-stramosii spun,

Sa vina si la casa noastra.

Si bucuros sa ne vesteasca,

Cu brazi, cu daruri si lumini:

Fecioara astazi va sa nasca,

Dintre cerestile-naltimi.

Pe Fiul Bland, cel din vecie,

Ce Tatal ni-L trimite-n lume,

Sa binecuvinteze apa vie,

In numele Treimii si-al Sau nume.

Si Tu cobori cu chip blajin,

Cu bine, raul sa-l platesti.

Noi Te rugam, Copil Divin,

Sa ierti si sa ne mantuiesti.

Iar in oceanul de dureri,

Din dragostea-Ti de mostenire,

Sa picuri stropi de mangaieri

Peste intreaga omenire.

Pe binevestitorul Mos Craciun

Il mai rugam ca-n asta-seara,

Sa fie generos si bun

Si sa ne-aduca-n suflete,

Intreaga noastra TARA!

IMAGINI de la Picnicul de Toamna organizat de Biserica Sfanta Treime,

Los Angeles, CALIFORNIA

Consiliul Parohial si Reuniunea Doamnelor au organizat un „Festival al Strugurilor", sau picnicul toamnei, in ziua de sambata 8 Octombrie 2005, in sala mare parohiala, cu o participare de peste 250 persoane.

Evenimentul s-a bucurat de un sucess rasunator. Detalii in publicatia parohiala "Viata Crestina" - http://publicatii.com, anume la adresa: http://biserica.org/Publicatii/2005/NoX/01_index.html

Un album photo poate fi accesat la adresa: http://biserica.org/Pictures/Church/2005/OctoberFest/index.html

"Dar îngerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care v-a fi pentru tot poporul: Ca vi s-a nascut astazi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David" (Luca 2,10-11).

"Iar când Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a mâniat foarte, si trimitând a ucis pe toti pruncii care erau în Betleem si în toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, … Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul: Glas în Rama s-a auzit, plângere si tânguire mare; Rahela plângea pe fiii ei si nu voia sa se mângâie, pentru ca nu mai erau" (Matei 2,16-18).

(Continuare din numarul precedent)

Nasterea lui Mesia, Hristos Iisus, este un permanent AZI!

 30 mai, 2004

SPORT - GRUPAJ DE STIRI 

Formatia Rapid Bucuresti a învins, sâmbata, pe teren propriu, cu scorul de 3-0 (2-0), echipa Jiul Petrosani, într-un meci restanta din etapa a XV-a, ultima, a turului editiei 2005-2006 a Diviziei A.
Rapid a deschis scorul în minutul 19, când Artavazd Karamian a executat un corner de pe partea dreapta, iar Marius Maldarasanu a înscris cu capul din cinci metri la coltul lung. Ionut Rada a înscris, în minutul 36, pentru Rapid cu o lovitura de cap de la aproximativ sase metri, dupa o lovitura libera executata de Valentin Badoi, de pe partea dreapta. În minutul 83, Daniel Niculae a scapat singur spre poarta Jiului, l-a driblat pe portarul Dumitru Hotoboc si a înscris cu un sut de la aproximativ 15 metri la coltul lung.

CALIFORNIA SMILE DENTAL GROUP

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

TEL: (714) 826-9000

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

CARTI - MUZICA

2000 titluri carti, 300 titluri muzica

GRATIS:catalog; transport carti (cl.4)

YellowBird Publishing

tel: 773-545-8423 / 773-463-4148

http://www.romanian-books.com