Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din avatarurile campaniei electorale

Cand am descins in aceasta tara, s-a intamplat sa fie o campanile electorala in plina desfasurare. Vizionand la televizor discursurile lui Reagan eram pur si simplu entuziasmat de continutul lor plin de idei despre libertatea individuala si dreptul de a aspira la bunastare si fericire. Mi se parea atunci ca aceste idei erau expresia fireasca a stradaniilor omului de a aspira mereu spre mai bine, de a se simti liber in deciziile lui, de a nu se simti oprimat.

Cand am urmarit atmosfera conventiior electorale nationale ale celor doua partide majore, am avut totusi senzatia bizara de "déjà vu". Vedeam anumite similitudini intre meeting-urile din Romania, in cursul carora artificiala adulatie a familiei dictatorului de trista amintire era ilustrarea unui cult al personalitatii desantat. Fugisem de vorbele goale despre "fericirea si bunastarea poporului" si binefacerile societatii socialiste multilateral dezvoltate si regaseam, in tara libertatilor si a democratiei celei mai evoluate, meetinguri asemanatoare, cu scandari de nume si lozinci, doar ca ele erau imbracate intr-un fast si festivism, cum numai in America este posibil. Pe parcurs mi-au sarit in ochi si alte aspecte ale campaniilor electorale asa cum se deruleaza ele astazi.

Candidatii la presedintie (senatori, congressmeni, guvernatori sau detinatorii de inalte functii publice) isi lasa cu multe luni, uneori depasind un an, obligatiile pentru care sunt platiti, in seama adjunctilor lor, cheltuind milioane de dolari pentru a se ocupa de campania electorala, calatorind prin tara spre a se face cunoscuti. Cazarea la hoteluri pentru ei si "staff"-ul insotitor, inchirierea de avioane, autocare si chiar trenuri pentru personalul de campanie, anunturile la radio, televiziune, ziare, banner-ele, pancardele sau fluturasii publicitari etc., toate se ridica la sume exorbitante de sute de milioane de dolari, care sunt cheltuieli facute din contributiile electoratului sau donatiile diferitelor organizatii care au interese in sustinerea unuia sau altuia dintre candidati. Daca timp de mai bine de un an, un senator, congressman sau guvernator isi incaseaza salariul pentru functia pe care o detine si de fapt, fiind in campanie, isi urmareste un scop personal, beneficiaza de banul public, fara a-si face treaba in functia pentru care este platit. In legislatura precedenta vicepresedintle Al Gore, a desfasurat timp de mai bine de un an o activitate de campanie electorala, neglijandu-si, evident, atributiile foarte importante ale postului cu care a fost investit. Ca este vorba de candidati democrati sau republicani cu functii inalte, situatia este aceeasi si nu pare deloc justificata. Daca luam in seama doar faptul, asa cum a fost in acest an, la un moment dat au fost cate 8 candidati din partea fiecarui partid major, inseamna ca 16 persoane si-au irosit timpul cu altceva decat ar fi trebuit sa faca.

Urmarind discursurile si dezbaterile succesive ale candidatilor, nu e greu de observat ca se vantura aceleasi idei, repetate pana la exasperare, chiar cu aceleasi cuvinte si expresii, incat daca ai auzit unul, nu mai trebuie sa asculti altul pentru ca este la fel. Aceasta retorica lozincarda, cu aceleasi expresii, avand nu rareori o coloratura patriotarda, se repeta in limbajul unui candidat asemeni unei flasnete care canta aceeasi melodie si doar trecatorii sunt diferiti. Candidatii se afiseaza in multimi, dau mana cu alegatorii, saruta pruncii din bratele mamelor, zambesc jovial si arata cu degetul undeva in adunatura, ca si cand ar fi recunoscut pe cineva. Ei promit marea cu sarea doar ca sa fie alesi, pentru ca odata ajunsi in fruntea bucatelor sa uite de toate promisiunile facute. Astfel de tertipuri de campanie au fost lesne de vazut in comportamentul lui Hillary Clinton, Barak Obama sau John McCain, deci indiferent de apartenenta de partid. Desigur, un candidat trebuie sa stabileasca o legatura directa cu masa de alegatori, sa-si expuna o platforma electorala, dar stereotipiile afisate tind sa devina niste sabloane prea banale si nu sunt altceva decat o irosire de timp si bani, care ar putea fi folositi in scopuri mai productive. Tinand cont de faptul ca fiecare candidat trage dupa sine o intreaga echipa de sprijin logistic, un “staff” care este platit dar nu produce nimic in intreaga perioada pana la alegerile propriu-zise, ne putem imagina de ce fiecare actiune, ca este vorba de o dezbatere sau o simpla intalnire cu alegatorii, se soldeaza cu cheltuieli de milioane de dolari.

Dupa proportiile mereu crescande ale fondurilor investite in aceste campanii se impune cu acuitate o reforma electorala in aceasta tara. Dupa mine, in primul rand, campania nu ar trebui sa inceapa cu mai mult de doua luni inainte, fata de data alegerilor. Aceasta perioada ar fi arhi-suficienta pentru intruniri electorale, dezbateri intre candidati si cu presa, precum si alte activitati propagandistice. In felul acesta nu s-ar irosi sumele uriase de bani si s-ar putea infaptui lucruri mai utile.

Este interesant de notat ca din “staff”-urile candidatilor, fac parte nu rareori, “lobby”-istii care au au scopul de a impune dezideratele grupurilor de interese pe care le reprezinta. Ei canalizeaza fonduri pentru sutinerea favoritilor lor si nu rareori se indeletnicesc cu cumpararea voturilor. Prin intermediul unor organizatii cu aparenta inocenta, ei reusesc chiar sa fraudeze alegerile. Un exemplu edificator in aces sens este organizatia “Acorn” care, prin agentii ei a falsificat listele de alegatori inregistrati in mai multe state din nordul tarii (Illinois, Wisconsin, Ohio si altele, in numar de 12 pana acum). Prin agentii afiliati, au fost introduse pe aceste liste sute de persoane decedate, pentru care vor vota acolitii cumparati cu beneficii derizorii de tipul tigarilor, benzinei, lunch-urilor si alte asemenea. Activitatile frauduloase ale unor astfel de organizatii au fost puse de fapt sub investigatie si probabil ca se vor lua masuri de stopare adecvate. Firele subterane care-i leaga pe unii candidati (pana acum mai ales din sfera democrata), de astfel de practici, afecteaza buna credinta a alegatorului care vrea sa-si exercite in mod cinstit acest drept constitutional. Poluarea campaniei electorale cu manevre de acest fel dauneaza, fara indoiala, spiritual de echitate si libera optiune pe care-l presupune un vot corect. Aducera lor la lumina printr-o mass-media obiectiva ar trebui sa impiedice perpetuarea unor astfel de tendite oneroase, iar organizatiile care le promoveaza ar trebui penalizate sau chiar puse in afara legii.

Festivismul exagerat care caracterizeaza campanile electorale, pe langa faptul ca este foarte costisitor, dauneaza seriozitatii care ar trebui sa domine procesul electoral. Sute de mii sau milioane de bannere, placarde, afise si alte material publicitare, care in final ajung la gunoi, ca sa nu vorbim de lunch-uri, dinner-uri sau alte favoruri menite sa influenteze electoratul, nu fac decat sa transforme aceste campanii in mascarade ridicole. O sa spuna unii ca asta face parte din traditia americana, dar cand economia schioapata, somajul creste, piata imobiliara este in criza excesele impuse de costurile inutile de campanie mi se par mai mult decat neavenite.

Acestea sunt doar cateva aspecte care, oricarui cetatean onest, ar trebui sa-i dea de gandit. O reforma a sistemului electoral nu ar fi decat benefica mai ales acum, cand conditiile economice impun restrangerea de la cheltuieli nechibzuite.

Dr. Emil G. Onet,

Phoenix, Arizona

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page