Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Omenirea ca o prada

 Marii analisti ai lumii au observat ca in ultima vreme, mult laudatul capitalism s-a schimbat. Mai mult in rau decat in bine. Chipul de Fat-Frumos si faptura de voinic, bun la toate, au fost inlocuite cu cel ponosit, al unei zgripturoaice lacome, avida de bani, preocupata sa adune sub perna sume uriase, cat mai multi bani, fie si din piatra seaca si nimic mai mult. Ei pun aceasta schimbare la fata pe seama inversarii rolului in conducerea societatii, in aproape toate tarile dezvoltate, bancherii si finantistii fiind aceia care dicteaza in toate, hotarasc strategiile si liniile de dezvoltare si acestea nu pot fi altele decat cele aducatoare de profituri maxime, pentru ca banii tot n-au miros.

Imaginea idilica a acelor firme de renume national si international care cheltuiau bani grei din profiturile lor pentru a-si pastra prestigiul in fata cumparatorului a disparut aproape in totalitate. Sunt pe cale de disparitie acele companii care preferau sa arunce "la gunoi" sarje sau loturi intregi din productia lor decat sa permita intrarea pe piata a unui singur produs neconform, de slaba calitate, care ar putea sa le compromita in fata consumatorului. Pentru a ne convinge de aceasta noua realitate este suficient sa poposim intr-un hypermarket, la serviciul relatii cu clientii-garantii, unde cumparatorii stau la coada pentru a returna produsele achizitionate, fie pentru ca s-au defectat inainte de termen, fie pentru ca functioneaza la parametri necorespunzatori. Iar daca ne uitam pe etichetele cu marca acestor produse de slaba calitate, vom observa printre ele foarte multe exemplare realizate de firme recunoscute, al caror nume, altadata, era sinonim cu calitatea ireprosabila.

Noua orientare, rezultata din detronarea tehnicienilor din fruntea firmelor, dictata de pofta nesatula dupa profit maxim si cu orice pret, a schimbat in rau fata capitalismului, dezumanizandu-l si mai mult, subordonandu-l intr-o masura si mai mare Dumnezeului-ban. Derobandu-l de principiile lui clasice, care asigura societatii posibilitatea de a se dezvolta si prospera pe scara larga, noua orientare a restrans baza si suprima in tot mai mare masura dreptul celor multi de a avea acces la progres si bunastare, ele devenind apanajul unui numar mult mai restrans de super elite, adica a foarte putinilor aflati in fruntea marilor banci si corporatii internationale.

Polarizarea aceasta exagerata a bogatiei lumii in maini putine si cresterea la nesfarsit a saraciei, a celor ce traiesc din credite, fenomen care se produce sub ochii nostri, are efecte nocive, nebanuite, asupra fiecarei tari in parte, dar si asupra intregii omeniri care, deposedata tot mai mult de mijloacele de subzistenta, devine tot mai dependenta de cei cu bani multi, o prada ieftina si usor de manipulat. Tavalugul neiertator al falimentelor care au loc atat la noi in tara, dar mai ales in statele dezvoltate ale lumii, dovedeste ca procesul de concentrare si de centralizare a bogatiei in maini putine nu cunoaste limite, ca rapacitatea celor care vor bani multi si averi nemasurate, cu orice pret, nu cunoaste margini. Si, mai mult decat atat, subordonarea intregii forte economice a omenirii este urmata de subordonarea politicului, transformand, la urma-urmei, intreaga viata de pe planeta, intr-o mega-afacere a catorva potentati.

De aceasta trista realitate ne-am convins chiar noi, cei din tarile foste comuniste. Daca cei care au provocat si au dirijat caderea comunismului ar fi facut-o de dragul ideologiei lor si pentru a ne face noua, celor afectati de dictatura comunista, viata mai usoara, cu siguranta nu ne-ar fi lasat sa haladuim atata vreme prin meandrele tranzitiei, chinuindu-ne, ci ar fi impus capitalismul veritabil si pe meleagurile estice ale continentului doar in cativa ani, pentru a ajunge si noi in scurt timp la prosperitatea mult visata. N-au facut-o si ne-au lasat sa ne zbatem de atata vreme, ca pestele pe uscat, pentru ca, in fond, ei nu ne vroiau drept aliati, ci o mare piata de desfacere a propriilor lor produse. Mai ales a acelor produse care, depreciate valoric si calitativ in urma slabirii exigentelor pentru calitate si cresterii interesului pentru profit, erau respinse de piata lor traditionala, in schimb, considerate foarte potrivite pentru pretentiile noastre. Si ce mai curatenie si-au facut ei printre harburile lor, cu sprijinul nesabuit al unor afaceristi de-ai nostri, unii cocotati chiar in functii inalte, guvernamentale. Evolutia parcului auto cu masini la mana a doua este foarte sugestiva, dar nu si singulara. Va aduceti bine aminte ca unii au reusit sa implanteze pe teritoriul Romaniei si ceva deseuri radioactive, iar italienii vroiau chiar sa trateze depozitarea gunoaielor lor, la noi in tara. Ce mai incoace-incolo, un fel de lada de gunoaie a celor civilizati.

Despre ceea ce s-a intamplat cu agricultura noastra nici nu mai are sens sa vorbim. Cu pamanturile lasate parloaga importam de ne stingem, de la grau pentru paine, la fructe, legume si carne de porc.

Declansarea actualei crize economice mondiale, de altfel o alta poveste legata cu ata alba, a pornit nu intamplator din lumea finantelor. Refuzam insa sa credem ca la originea ei a stat un banal joc piramidal, gen FNI, un simplu furtisag a cine stie ce corifeu bancar. Nici ca ea se datoreaza retragerii din bancile americane a petrodolarilor arabi, in urma evenimentelor din 11 septembrie 2001. Cauza ei este mult mai subtila, cu complicitati guvernamentale grave si este legata de acelasi subiect, dar sub o alta forma, goana dupa profit si putere. Ea constituie un al doilea val de atac programat, dupa evenimentele din decembrie 1989, din Europa de Est, a marii finante pentru a-si subordona omenirea, saracind-o si mai mult, aducand-o intr-o stare de disperare. Daca la ceea ce suportam economiceste mai adaugam si frica de pandemii, care s-au abatut tocmai acum, ca din senin, asupra noastra in ultimii ani; de la infectiile cu HIV, la gripa aviara, apoi la temuta gripa porcina, avem imaginea sirului de presiuni ce se fac asupra cetateanului lumii, pentru a-l cuminti, disciplina si supune, adica a-l dezumaniza. Oare, care este adevaratul substrat al actualelor campanii de vaccinare?

Asadar, vorbind despre capitalism, ca mod de viata al omenirii, constatam ca s-a cam schimbat boierul. Ghinionul este, in primul rand, al nostru, al celor din est, care am aparut prea tarziu pe scena lui, dar si al celor vechi, chiar al americanilor, care cam plang dupa vremurile de altadata pe care le vad apuse. In consecinta, nu stim ce va urma, dar, dupa cum se intrezareste, lucrurile nu sunt roze deloc. Poate ca omenirea va sesiza totusi din timp derapajul si va intra in actiune, prin formele sale de societate civila, pentru a pune capat dezmatului acelor minti infierbantate si nesatule, dornice de imbogatire fara margini si care cred ca pot invarti lumea pe degete. Oricum, va trebui vazut daca capitalismul mai este capabil sa raspunda intereselor majore ale unei populatii ce se apropie de zece miliarde, fara ca aceasta sa fie decimata, prin boli sau razboaie, ori supusa mereu stresului, prin actiuni de intimidare si incercari de a mentine treaza spaima pentru sanatatea ei si grija zilei de maine. Un fel de a tine lumea sub control, in captivitate, dar si de a o trata ca pe o prada. Aceasta, tocmai in mileniul trei, cand credeam ca omenirea, in ansamblul ei, isi va putea trai, in sfarsit, cu adevarat viata pe care si-ar fi dorit-o.

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page