Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tainele Marii nu se cunosc de pe mal

Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi

 

UNDE ESTI?

In ceea ce-l priveste pe doctorul Alin Popa, povestea lui de dragoste incepe cu o asistenta, dar se sfarseste o data cu plecarea acesteia, in Germania. Alin a suferit mult dupa aceasta despartire si n-a mai vrut sa stie nimic despre femei. Intr-o zi, insa, o intalneste pe avocata Adina Donea, la Tribunal, unde a fost citat ca martor in procesul unui prieten din copilarie, care a fost agresat de un grup de baieti certati cu legea.

Satena, cam de aceeasi statura cu el, de o inteligenta rara, Adina, l-a fermecat pe Alin din prima clipa. O iubire ca in acele frumoase povesti de dragoste care le vezi doar in filme. Si chiar daca s-au despartit, Alin recunoaste in fata tuturor ca nu a cunoscut nici o fata atat de minunata ca ea.

Dupa aproape doua luni cat a stat departe de spital si de lume, in urma casatoriei sale care a esuat, doctorul Alin Popa incepe sa intre in normal. La Chirurgie, sectia in care lucreaza, paturile sunt ocupate de bolnavi de toate varstele. E de-abia a treia zi de cand a revenit la spital si tocmai iese din sala de operatie, obosit dupa o interventie care a durat mai mult decat trebuia si asta, datorita unor complicatii. E bine insa, cand totul se termina cu bine. Dupa ce iese din sala de operatie, doctorul Donea junior si se indreapta spre cabinetul medicilor, dar se opreste cand o vede pe fosta lui logodnica.

- Buna, Adina!

- Buna, Alin!

- Ce mai faci? Ce-i cu tine, esti cam palida?

- Nu ma simt prea bine si azi de dimineata am lesinat. Alin, eu nu pot sa accept ideea ca te-am pierdut definitiv. Nu stiu, dar nu cred ca e drept. Nu se poate termina asa. Ar trebui sa ramanem macar prieteni.

- Am suferit atata timp si tu nu mi-ai raspuns la nici un telefon. Nu-mi inchipuiam ca tu crezi ca o iubire se poate transforma in prietenie.

- Sa incercam macar.

- Bine, daca vrei, putem incerca. Acum am treaba, o sa vorbim altadata.

- Stai putin. Ce e intre tine si Nora?

- Vrei sa stii daca eu si ea suntem amanti?

- De vreme ce vom fi prieteni nu trebuie sa-mi ascunzi nimic.

- Bine, da, e ceva intre noi.

- Adica, tu pentru ea... Daca mai e ceva spune-mi acum. Bine?

- Ei bine, nu e nimic, Nora e...

Nestiind ce sa mai spuna, Alin se intoarce si pleaca lasand-o cu ochii in lacrimi.

***

Faptul ca Adina a incercat sa se apropie de el il pune pe ganduri pe doctorul Popa. Dupa ora mesei in timp ce verifica fisele bolnavilor, printre ele gaseste si fisa Adinei, internata in sectia doctoritei Muresan. Nu sta pe ganduri si o roaga pe Delia care ar fi trebuit sa fie in acea zi de garda, sa schimbe garda cu el. Astfel, seara, dupa o scurta vizita prin saloane, ajunge la cel in care este Adina. O gaseste rasfoind o revista. Se apropie de pat, ii ia mana si retinand-o intre mainile lui o intreaba:

- Cum te simti, draga mea?

- Mai bine dupa tratamentul prescis de Delia. Am suferit mult in ultimul timp. Casatoria noastra esuata... Trebuie sa infrunt fiecare zi gandindu-ma la lucrurile acestea si nu e deloc usor.

- Stiu. Oricate eforturi am face, nu putem sterge trecutul.

- Incep sa ma gandesc la viitor, dar nu reusesc sa mi-l imaginez

- Ce ai face daca ai putea sa dai timpul inapoi?

- Ma gandesc uneori...

- Si la ce concluzie ai ajuns?

- Poate ca ...

Nu reuseste sa-i spuna la ce concluzie a ajuns pentru ca, in salon intra Nora cu un buchet mare de flori in mana.

- Buna, Adina. Scuza-ma ca am venit la ora asta, dar am fost foarte ocupata azi. Stii, serviciul.... Dar n-am vrut sa nu ma tin de cuvant fata de parintii mei, care ti-au transmis salutari si acest buchet de flori ca sa te mai inveseleasca putin. Desi cred ca nu e nevoie. Ai un medic foarte bun care te ingrijeste si e alaturi de tine dupa cum vad.

- Da, din punct de vedere profesional...

- Poti s-o mai spui o data. Nu refuza niciodata o garda...

- Poate ca te simti mai bine daca plecam. Nu e o ora de vizita Nora. Si intorcandu-se spre Adina, adauga: somnul e cel mai bun tratament. Te ajuta sa nu te mai gandesti. Mai trec pe la tine maine dimineata, inainte sa plec.

- Treci cand vrei, Alin.

- Florile, am eu grija sa le dau unei infirmiere ca sa le puna in apa, ii spune Nora si iese impreuna cu Alin, dar numai pana in fata usii, de unde, fara sa-i spuna vreun cuvant, pleaca suparata.

***

Dimineata, dupa ce iese din garda, doctorul Popa o asteapta pe Nora in fata la „Femina" si dupa un salut sec, o urmeaza in birou. Noaptea nu s-a dovedit a fi un sfetnic bun pentru ea si dupa primele cuvinte pe care le rosteste, Alin isi da seama ca mai e suparata.

- Daca voiai s-o vezi pe Adina, nu vad de ce era nevoie sa schimbi garda cu sora mea? Nu pare a fi intr-o stare grava.

- Eu si Adina am fost impreuna, urma sa ne casatorim, asa ca e firesc sa-mi fac griji pentru ea. Si sunt medic, nu uita!

- Nu te teme, vei avea timp destul sa-ti ingrijesti „pacienta”. Eu nu am de gand sa fiu bataia de joc a nimanui. E clar, domnule doctor!

- Cine si-a batut joc de tine?

- Sora mea, Delia, mi-a spus ca i-ai cerut sa schimbe garda cu tine.

- Voiam doar sa ...

- Pune-ti ordine in idei, domnule doctor! Incearca sa-ti dai seama ce vrei cu adevarat, pentru ca eu nu sunt roata de rezerva.

- Nu-i asa, stii foarte bine.

- Nu? Dar ce? Doar o distractie. Ursuletul care-ti tine companie?

- Nu vorbi asa. Te rog, Nora nu ...

- Ai grija, Alin, pentru ca ursuletul a scos ghearele!

Cautand ceva prin sertare, asociatul ei, Anton Dragnea, fratele Adinei, e foarte atent la discutie si dandu-si repede seama despre ce este vorba se apropie de cei doi:

- Copii, eu plec sa dau niste telefoane. Dupa cum vorbiti imi inchipui ca aveti lucruri importante de discutat. Nu-i asa Nora? Foarte bine... le spune el si inainte de a iesi pe usa se opreste ca sa mai auda cate ceva din ceea ce-si spun cei doi.

- Cand face asa nu pot sa-l sufar. Unde ramaseseram?

- La scuzele mele, Nora. Ai dreptate. Nu m-am purtat cum trebuie.

- Ai mintit.

- Eram ingrijorat pentru Adina.

- Ce trebuie sa fac sa-ti atrag atentia?

- Stii foarte bine. Eram la pamant si tu m-ai ajutat foarte mult.

- Da? si acum, dupa ce a trecut totul: la revedere si multumesc?

- Dimpotriva. Nu vreau sa te pierd. M-am simtit vinovat aseara...

- Foarte bine. De-ai stii cum m-am simtit cand te-am vazut cu ea ...

- Iarta-ma, Nora. Sincer... N-am vrut sa te fac sa suferi.

- Dar ai reusit... ii spune ea si schimba tonul. Se poate remedia, insa.

- Cum? Ce trebuie sa fac?

- Ce-ai zice sa mergem cateva zile la mare. Am o prietena care ne poate da cheia de la casa ei de vacanta.

- E o idee buna, dar trebuie sa ma ocup de garzi.

- Ce vorbesti, draga? Ai uitat? Acum, Delia iti e datoare.

El se intoarce, nu stie ce sa spuna. Anton, care nu iesise inca pe usa era curios de raspunsul doctorului. Nora, il observa pe nesuferitul de Anton si insista sa primeasca un raspuns pozitiv de la Alin:

- Vreau un raspuns imediat.

- Da, de ce nu? O vacanta impreuna e exact ceea ce ne trebuie.

- Minunat! ii spune ea triumfatoare si il imbratiseaza.

Sarutul celor doi il face pe curiosul de langa usa sa parasesca incaperea.

***

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page