Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

A plecat si ... actrita Rolanda Camin

Luni, 28 noiembrie, am condus-o pe ultimul drum pe actrita Rolanda Camin-Nacht, sotia legendarului N. Stroe, mama lui Eugen si a Danei.

Povestea de dragoste dintre celebrul comic N. Stroe si frumoasa incepatoare in teatrul de revista, Rolanda Camin (Kaminski), a inceput ca in basme, la spectacolul „Circul Tanase", pus in scena de Compania Carabus la Circul Paladium, dupa ce Sala Savoi fusese avariata de bombardamente. Un roman de dragoste, cu flori si ciocolata, care s-a concretizat cu cei doi copii, Eugen, nascut in 1952 si, doi ani mai tarziu o fata - Dana.

Au trecut anii, perechea N. Stroe - Rolanda Camin a fost unita si la „bine" si la „rau". Au aparut impreuna in multe spectacole. In anul 1977 au emigrat in Israel. Aici trioul Stroe – Eugen – Rolanda a jucat un timp, in spectacole organizate pentru originarii din Romania. Apoi Eugen si-a urmat calea lui, integrandu-se in societatea israeliana ca regizor de teatru, pedagog, dramaturg si compozitor. Dana, care n-a vrut sa mearga pe linia teatrului, este psiholog, in Germania.

Dupa disparitia lui N. Stroe, in 1990, Rolanda si-a propus sa-l comemoreze pe marele artist, cu ocazia implinirii centenarului nasterii sale. Asa, am asistat la marele eveniment organizat la Tel Aviv in mai 2006 si, cateva luni mai tarziu, la Centrul Comunitar din Bucuresti. De fapt, cu acest prilej, la Tel Aviv, am vazut-o pe Rolanda pentru ultima oara. Acum, in ziua de Craciun, putin timp inainte de a implini varsta de 90 de ani, ea a trecut in lumea celor drepti, fiind inhumata in cimitirul din Kibutul Ghivat Brener.

Am plecat devreme din Haifa, era un drum lung si necunoscut, asa ca am ajuns putin inainte de ora anuntata; am avut in felul acesta ocazia sa vedem cum arata un „Cimitir alternativ". Nu pot descrie emotia vazand monumentele, pe unele fiind sapate cruci, langa altele cu „Maghen David", un pom imbodobit de Craciun si jucarii la mormantul unui copil, care nu a apucat sa traiasca macar o luna, multe monumente cu inscriptii in limba rusa, cateva in romaneste, altele in ebraica.

Sotul meu a gasit mormantul unei femei nascute, ca si el la Pascani, care a peregrinat prin Roman, Bucuresti, Paris, Tel-Aviv si acum odihneste tocmai la Ghivat Brener. Inchideai ochii si-ti imaginai o „lume" cu traditii, cu obiceiuri diferite, simteai ca dragostea nu are „granite", nici de religie, nici de mentalitate, intr-un cuvant, cat de adevarat este atunci cand spunem ca, „totii venim de- <acolo> si, plecam intr- <acolo>", cu totii suntem in primul rand oameni.

Ceremonia inhumarii a fost condusa cu eleganta de cantorul sinagogii reformiste „Beit Daniel" din Tel-Aviv, dl. Fredi Peer, cu fragmente religioase si laice. Liane Herman, cunoscuta artista acompaniatoare si prietena apropiata a familiei, a citit o emotionanta evocare, subliniind ospitalitatea deosebita a disparutei, devotamentul cu care l-a ingrijit pe sotul ei atunci cand era internat la „Beit Rivka", si eforturile pentru a-l aniversa atunci cand se implineau 100 de ani de la nasterea sa. Ea a citit, in incheiere poezia „Parintii" de Ana Blandiana, din care citez:

„Parintii fac totul oricand pentru noi –

Ne nasc si ne cresc mai mari decat ei,

Raman apoi cu discretie in urma,

Nu ne deranjeaza de obicei. (...)

Apoi isi muta privirea in stea,

Cand raza-nglodata de cer se subtie.

Si, obositi, nu pregeta-o clipa

Sa ni se aseze in pamant, temelie."

Eugen, cu vocea strangulata de plans, a spus cuvinte de adio, traducand din romana in ebraica. Era pregatit sa citeasca poezia „Repetabila povara" de Adrian Paunescu, dar podidindu-l plansul, poezia a fost citita tot de Liane Herman, la fel de talentata ca si la pian. Redau si din aceasta poezie o strofa:

„Cine are parinti, pe pamant nu in gand

Mai aude si-n somn ochii lumii plangand

Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,

Astazi imbatranind ne e dor de parinti..."

De altfel si in ceremonia funerara s-au introdus poezii ale unor poeti israelieni. La sfarsit Eugen a spus „Kadish". Sicriul cu corpul neinsufletit a fost coborat in groapa in aplauzele celor prezenti si... cortina a cazut ultima oara pentru talentata actrita Rolanda Camin.

Rolanda Camin-Nacht ne-a parasit cu durerea in suflet, pentru faptul ca N. Stroe a fost omis si uitat in „analele" Teatrului de Revista Constantin Tanase. Promit Rolandei si copiiilor, ca daca Dumnezeu o sa-mi ajute, nu voi precupeti eforturile ca numele lui N. Stroe si al Rolandei Camin sa nu fie uitate.

Liana SAXONE-HORODI

30 decembrie 2009

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page