Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Marea criza financiara 2008 - pe întelesul tuturor

Reportaj de Viorel Baetu, Germania

Criza, criza, criza!

Avem atatea crize in ultimul timp, ca nu mai reusim sa ne descurcam in ele. Cand deschizi un ziar, oriunde pe globul acesta rotund, nu citesti decat „CRIZA".

Nu vorbim de crizele declansate de incalzirea globala, datorata partaitului vacilor sau mai bine-zis a tuturor animalelor care rumega, pentru care niste bipezi inteligenti au cerut impozit pe „part", uitand de rumegatoarele care traiesc in libertate, care reprezinta 50% din animalele care se partaie.

Nu vorbim de crizele declansate de scandalurile din industria alimentara, unde ni se vinde pe bani buni, carne proasta, sub forma de salam, parizer sau mai stiu eu ce.

Nu vorbim de crizele declansate de scandalurile din sport, unde „dopingul" a ajuns vorba zilei, indiferent daca e vorba de ciclism, haltere, lupte, fotbal sau alt sport inscris in calendarul Olimpic si unde totul depinde de metoda de determinare a gradului de dopaj, dupa cum ne-au invatat chinezii.

Nu vorbim de crizele declansate de scandalurile din turism, unde erai trimis intr-o oaza de placere, pe bani grei, care apoi se dovedea o biata halda de gunoi.

Nu vorbim de scandalul medicilor dentisti, care iti bagau in gura produse ieftine „made in China", la preturi de „made in Germany", iar tu ramaneai cu gura cascata, dupa sase luni cand te luau durerile.

Nu vorbim de oamenii de stiinta care falsifica rezultatele cercetarilor, in numele stiintei si al castigului rapid pentru companiile medicale.

Si tot asa si tot asa.

Ne-am invatat sa descoperim un scandal dupa altul si o criza dupa alta.

Asta a intrat in viata noastra de toate zilele si desi ne costa si ne doare si ne revolta, ne bucuram cand se iau „masuri si greutati", care rezolva problema partial, sau total partial.

Iar mediile noastre dragi, care alearga dupa „cote" cu limba scoasa, dupa ce ne-au speriat de moarte, incearca apoi sa ne linisteasca, desi fiecare dintre noi stie ca maine izbucneste un nou scandal care ne doare, ne ia banii si ne lasa sa vedem cat de prosti suntem noi, astia multii care alegem si platim impozitele.

Asa am trait de bine, de rau, cu politicienii nostri care ne promiteau "marea cu sarea", inainte de alegeri si dupa aia ne dadeau "o gaura de ozon in stratosfera", care necesita pentru binele omenirii noi impozite, pana la prima mare criza.

Criza petrolului

Ni s-a explicat stiintific ca nu mai e petrol pe glob, iar chinezii care au intrat intr-un „boom industrial" cumpara totul, caci se dezvolta, deci pretul barilului a ajuns de la 36$/ baril, la 140$/ baril si prostii au platit, iar numarul miliardarilor in lumea asta a crescut cu 28%.

Minuni se mai intampla, nu-i asa?

Si dupa ce o gramada de smecheri si-au umplut buzunarele, s-a ajuns la concluzia ca este petrol destul, iar pretul barilului a scazut cu 60%, in cateva saptamani!

Iar apoi, deodata, a fost marea liniste dinainte de furtuna.

Ce furtuna?

A fost un tunami!

Marele crah imobiliar din America.

Bancile americane au inceput sa dea din colt in colt, casele sa nu mai valoreze nici cat tapetele de pe pereti, iar americanii sa-si piarda banii investiti ca siguri in „Home my sweet Home", dupa ani si ani de truda.

Dar cine a crezut ca aici se termina totul s-a inselat.

Bancile din America au inceput sa piarda increderea depunatorilor, iar capitalul si actiunile lor sa fie egale cu ZERO taiat in doua. Deci o gramada de actiuni care erau umflate cu aer poluat, au facut „puff" si s-au evaporat in neantul financiar, murdarind atmosfera.

Bursele au inceput sa danseze pe un parchet uns cu uleiurile care au ramas ca reziduuri dupa criza petrolului, deci sa alunece zdravan pe panta in jos.

Dar bursa din New York e bursa din New York si bancile americane sunt bancile americane, aici e balta cea mare, in care daca arunci piatra, valul mic din mijloc se face valul mare de la margine, care arunca "pestii" afara si baga la apa pe toata lumea.

Deodata toti regii finantelor, numiti manageri, care conduc bancile cu turnurile cele mai inalte din lumea asta si iau salarii de 1,2,…8 si mai multe milioane, pentru ca stiu cum sa faca profit pentru bancile lor si cum sa dea dividende grase actionarilor, au constatat ca au in beci niste cadavre care put rau.

Actiunile bancilor care speculau cu imobile si care dadeau faliment una dupa alta devenisera egale cu zero, deci bilanturile trebuiau corectate in jos si apoi si mai in jos, pana ce vorba cantecului „cate un pic, pic, pic, cate un pic, pic, pic, pana n-o mai ramanea nimic".

Dar o banca traieste din renumele ei si asta se ducea pe apa sambetei.

Eu nu mai am incredere in tine, tu nu mai ai incredere in mine, era acum deviza bancilor si asta inseamna marea stagnare financiara.

Iar daca banul nu mai circula, criza se extinde, devine generala si cuprinde toata lumea. Criza din 1929 a inceput sa-si arunce umbrele nefaste si amintirile au devenit prezente.

Cum politicienii nostri au citit pe undeva, ca criza din 29 l-a adus pe Hitler la putere, au ajuns la concluzia ca trebuie sa faca ceva, bun – prost, nu conteaza, dar trebuie sa arate ca nu stau cu mainile in san.

Deci a intervenit statul, care vazand ca „nu tot ce zboara se mananca", adica economia capitalista cu legile ei nu este infailibila, a luat problema, pardon banii celor care platesc impozite, in mana si a facut niste pachete, de 125 de miliarde de $ de 500 de miliarde de E si asa mai departe, pe care le-au pus la dispozitia bancilor, ca sa le scoata din mocirla in care s-au bagat singure si ca nu cumva sa-i vezi pe bietii bancheri cersind pe strada!

Bineinteles ca nu le-au dat banii pe gratis.

Ba guvernul german a avut neobrazarea sa impuna managerilor care conduc bancile un salariu de maximum 500.000 pe an. Cum poti sa traiesti cu banii astia?

Si astfel a aparut problema urmatoare, daca statul isi baga nasul in conducerea bancilor, asta miroase a nationalizare si este impotriva principiilor democratice.

Deci cum e mai bine?

Cine mai stie?

Fiecare dintre cei implicati, stat, banca, bursa, zice ca e cel mai bine cum face el.

Dar de vazut, asta vom vedea peste 10 – 15 ani, dupa ce vom trece printr-o perioada de recesiune economica, necesara pentru a ajunge acolo unde am fost!

De parca cineva isi doreste sa ajungem in urmatoarea criza financiara!

Pentru omul de rand oricum tot rau e, totul se face spre binele lui, iar el are la fiecare actiune din asta caritativa, tot mai putini bani in portofel.

Iar cine n-a inteles nici acum cum e cu criza financiara, mai bine sa nu-si mai sparga capul cu asta pana la urmatoarea criza, care ii va aduce, iar multumire sufleteasca cand se va rezolva si, ca de obicei, un gol in portofel, cand cei mari rezolva cu succes o criza!

La mai mare!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page