Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„Medievalitatile” istoricului Ovidiu Pecican. Identitatea etnica a românului medieval era religioasa



Este pasionant sa-l citesti pe istoricul Ovidiu Pecican. Cartile lui incita breasla locala asemenea studiilor lui Lucian Boia despre demitizarea istoriei. Si totusi, dincolo de “scandalurile” create de anumite pozitii istoriografice, atent lucrate mediatic pro-domo, Ovidiu Pecican este un istoric clasic in adevaratul si bunul sens al notiunii. Istoricul clujean nu face rabat de la profesionalism si acribie in interpretarea fenomenului istoric romanesc. Citindu-i recent o carte aparuta acum cativa ani “Medievalitati” (Ed. Palimpsest, 2009) trebuie sa recunosc ca m-am regasit, cu anumite limite, in teoria istorica a lui Ovidiu Pecican privind evul mediu in spatiul intra-carpatic si nu numai. Cartea e conceputa ca o suma de eseuri originale si interpretative, solicitand cititorul la interogatii. Pecican porneste in interpretarea timpului istoric de la mit. El considera originile istoriei romanilor mitice si interpretarea inefabilului milenar e conceput ca o “mithistorie”, pornind de la Mircea Eliade si ajungand la Ioan Petru Culianu.

Eugen Lozovan, Alexandru Busuioceanu sau Mircea Eliade aduc in atentia prezentului o “Dacia Sacra”. S-a dovedit in ultimele cercetari istorice occidentale ca interpretarile “dacologice” ale lui Densusianu, Parvan sau Miulescu, care pareau vetuste, chiar amatoresti, privind un spatiu mitic al hiperboreenilor in zona Carpatilor, devine o certitudine stiintifica si academica azi. Ca la Ovidiu Pecican vad o subsidiaritate intre istorie si poezie, o simbioza “secreta”, ce face fascinanta istoriografia. La urma urmei, primii istorici ai lumii au fost barzii, samanii si poetii, care cantau in versuri melodioase marete intamplari trecute. Exista o poezie a trecutului, de fapt a istoriei in general, care il apropie pe poet de istoric si invers. De aceea, in ciuda teoriei marxiste, istoria nu e o stiinta exacta ca matematica sau chimia. E mai degraba o inerpretare subiectiva a trecutului de catre un istoric cu bagajul sau de cunostinte si afecte. In “Medievalitati” Pecican arunca o privire ascutita in evul mediu romanesc, a carui osatura spiritual nu era “natiunea medievala”, cum sustin in cartile lor Pompiliu Teodor sau I.A. Pop, ci mai degraba o legatura strict feudala, prin vasalitate si suzeranitate, iar apoi prin religia ortodoxa de factura cultural slavona.

Ovidiu Pecican fata de confratii sai neaga existenta unei “natiuni medievale romanesti”, dar nu respinge legaturile culturale si religioase dintre romanii de pe ambii versanti ai Carpatilor, fapt ce se poate observa prin istoriografie, prin Legenda fratilor Roman si Vlahata, creata in Maramuresul istoric, circa sec. XIV, si care se refera la o originea italica comuna a valahilor. Istoricul clujean prefera denumirea data de straini romanilor, adica vlahi, fata de cea de „ruman”, asa cum isi spuneau dintotdeauna romanii. Pecican pune mai mult pret pe depedendenta feudala, dintre suveran si suzeran sau a stapanului feudal cu supusii, care nu avea conotatii entice, decat pe tipologie sau pe o “ideologie de neam”, care nu exista in evul mediu. Constiinta nationala e creatia secolului al XIX-lea. Aici ma despart de autor si sustin teoria lui I.A. Pop privind o constiinta a originii comune a romanilor, lucru care nu o refuza Pecican in cercetarea cronicilor medievale, dar nu crede ca acestea contribuiau la o unitate etnica romaneasca. Istoricul vede Romania medievala ca mari insule entice de vlahi din Muntii Olimpului pana in Muntii Carpati. Exista o continuitate de secole prin limba si religie intre vlahii din Muntii Pindului si cei din Maramures. Aceste panze entice de latinofoni au fost sparte de invazia slavilor, bulgarilor sau ungurilor. Ovidiu Pecican e permisiv si cu catolicismul in mediile nobiliare din Ardeal, Moldova sau Muntenia. Pana la Vlaicu Voda sau Petru al Moldovei, catolicismul era o religie imbratisata de membrii caselor domnesti si de o parte din marea boierime. Totusi, Pecican nu explica cum “descalecatele” au fost factori de “infidelitate” a schismaticilor fata de ofensiva catolicismului, atat prin Bogdan in Moldova sau Negru Voda in tara Romaneasca. Pana la urma, ortodoxia populara, de factura lingvistica slavona a reprezentat osatura romanilor din spatiul carpato-danubiano-pontic pana in epoca moderna. Paradoxal un popor latinofon si-a pastrat identitatea etnica datorita ortodoxiei de expresie slavona si proiectie bizantina. Am devenit vorba lui Iorga “Bizant dupa Bizant”. Nobilii romani din Ardeal, care au trecut la catolicism au fost maghiarizati, iar catolicii din Moldova si Muntenia marginalizati la curte. Infiintarea Mitropoliei Ortodoxe de catre Nicolae Alexandru la 1359 a fost un act de suveranitate si independenta a valahilor din Tara Romaneasca fata de regalitatea maghiara catolica. Ortodoxia devenea, astfel, expresia unei identitati romanesti, iar catolicismul religia stapanului opresor. Asta inca din sec. XIV. Romanii din Ardeal preferau preoti, calugari si ctitorii de manastiri cu danii, proveniti din Tara Romaneasca sau Balcani, ca semn al identitatii proprii fata de catolicismul, perceput ca religia stapanilor maghiari. Nu o fi avut romanii constiinta nationala moderna in evul mediu, nu aveau cum, dar ei stiau de timpuriu, ca prin ortodoxie si biserica subordonata Mitropoliei de Arges isi pastrau identitatea si credinta, precum si o afinitate cu domnii valahi si moldavi, care ofereau danii generoase schismaticilor ardeleni. “Constiinta de neam medievala” a romanilor era de fapt ortodoxia de expresie slavona, ca o armura spirituala impotriva catolicismului opresor si osatura unei identitati originale, care a fost evidentiata de cronicarii si umanistii din secolul XVI si, mai ales, din sec. XVII.

Ionut Tene

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page