Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tudor Arghezi si tematica Bibliei

 In opera lui Arghezi, tematica Bibliei este mai mult decat prezenta. Modul ei de abordare de catre poet este insa unul distinctiv, personal.

O observatie superficiala nu ar fi cea mai recomandata, pentru ca ar duce fals - intelegerea mea - la o concluzie de indecenta fata de Scriptura, ceea ce nu ar fi cel mai adevarat. As spune - si nu as vrea sa gresesc - ca Arghezi mai degraba pune in limba populara romaneasca - nuanta olteneasca, marile subiecte biblice. Acest lucru poate duce la impresia ca poetul banalizeaza sau trece realitatile Scripturii in randul legendelor, al povestilor pentru copii maiestrit aranjate. Personal nu m-as grabi catre o astfel de subliniere. Nu cred ca buchetul de cinci poeme "Adam si Eva", "Paradisul", "Porunca", "Pacatul", "Pedeapsa", poemul "Facerea lumii" etc., este o luare in ras a paginilor de geneza ale Scripturii, mai ales observand naturaletea copilareasca a descrierii si negasind vreo farama de batjocura sau obraznicie. Poetul nu-si propune filozofarea sau teologizarea ceatiunii ci transpunerea imaginilor biblice la nivelul unor oameni licurici, academismul pierzandu-se pe drum. Mai degraba as avea ceva retineri cu privire la influenta baudelairiana cum o numesc unii - in poeme ca "Flori de mucegai", gandire care nu se potriveste nici Scripturii, nici oltenismului oricat ar fi el de popular exprimat. Cum s-ar zice, unei bogatii bolnave prefer o saracie sanatoasa. Si mai multe retineri, ba chiar dezacord, as avea cu filoxera comunist-darwinista care incerca sa-l imbolnaveasca de uite-asa aparitie prin evolutie, incet, incet a omului si performantelor umane prin "Sucirea inceata pe sezut", de neconceput, dar din care nu se poate face amprenta personalitatii poetului. El nu a fost "avangardist" nici politic, nici religios, nici ateu. Desi nu se poate spune ca si-a scris poemele in urma vreunei liturghii sau Scoli Duminicale sau Scoli de Sabat, umblarea lui in cumintenia randuielilor sacre se simte. Chiar si in Scriptura, marile personaje ale credintei sunt declarate "placute inaintea Domnului" dupa orientare si linie de viata si nu dupa greselile prezente in biografia lor, ca petrecute circumstantial si regretate.

In aceasta atmosfera de gandire asupra poetului s-a nascut poemul de mai jos, din jeluirea caruia se arata o mare apreciere, un omagiu adus mai marelui neamului nostru. El insusi ar raspunde "ma jeluiesti degeaba, eu nu sunt in <<CANTARE OMULUI>>, ci in CANTARE DOMNULUI".

JELUIRE LA MORMANTUL LUI TUDOR ARGHEZI

Lumina, plopul, rapa bunaoara.

Ai invatat poemele lui Dumnezeu pe dinafara

Si lac si floare si taciuni

Le-ai spus intreaga viata rugaciuni.

Cum de-ai ramas asa dator

Sa-i negi poemului pe autor?

Cand dau de rima ta-n abecedare

Copiii pun intaia intrebare

Ca joaca unor fluturi in aurul livezii:

Cine a scris-o? Si raspund: Tudor Arghezi.

Cum tocmai tie iti fu greu

Sa-ntrebi si sa-ti raspunzi ca... Dumnezeu?

Si fete si baieti cuminti

Crescuti frumos de romanesti parinti

N-au indraznit sa-ti treaca prin-nainte

Si te-au numit - "parinte de cuvinte" -

Si nu ti-au topait in jur ca iezii

Ci isi spuneau in taina, "acesta e Arghezi"

Pe cata vreme tu, aflandu-L "ca sa-L urli"

Te-ai fi suit pana in varful turlii...

Cum tocmai tu, asa-nvatatul

Facusi gasirea ruda cu "urlatul"?

Si ce-ai zice, maestre, daca pe negandite

As spune ca "Silabe", "Cuvinte potrivite"

Sau "Flori de mucegai" sau "Martisoare"

Ar fi o ... intamplare,

Ca tot "cercand sucirea inceata pe sezut"

S-au nascocit pe sinele si nu tu le-ai facut?

M-ai socoti doar bun pentru ospici

Desi cand zici ca omul se "nascoci" pe sine

Acelasi lucru zici.

Ca doina lunga-n bucium sau maruntita-n titera

Tu ai naltat o casa din litera cu litera;

Cuvant de temelie cioplit pe indelete

Si migalisi silabe drept perete;

Ferestre, usi, balcoane, vocale si consoane

Frumos le-ai maiestrit

"Rotundul plin" si "unghiul potrivit"

Dar cand sa-i pui acoperis

Intepenisi piezis

Caci n-ai crezut a fi de tine vrednic

Sa-L recunosti pe Cel Atotputernic.

Si ploua-n casa neacoperita

Odaia e uitata si tinda parasita

Au ruginit si oale si tigai

Nu-ti falfaie-n cotete "pui de gai"

Grivei muri prin buruieni cazut in bot...

Cam asta tot.

Din bube, mucegaiuri, ce-ai fi putut "isca"

Spre-a fi frumos si a mai si dura?

... Ma iarta ca-ndraznesc

Sa-ti jeluiesc asa.

Un psalm de doua vorbe pe Dumnezeu gasit

Te-ar fi invesnicit

De ce nu-l scrisi?

... Plang plopi batuti de vant... piezisi...

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page